Victor Rebengiuc: „Nici înainte nu venea lumea la filmele româneşti. La «Moromeţii» erau sălile goale!“
https://www.ziarulmetropolis.ro/victor-rebengiuc-nici-inainte-nu-venea-lumea-la-filmele-romanesti-la-morometii-erau-salile-goale/

INTERVIU Victor Rebengiuc are rolul principal în filmul „Câinele japonez“, care intră din 18 octombrie în cinematografele româneşti. Actorul vorbeşte despre o problemă eternă: audienţa scăzută de la filmele româneşti.

Un articol de Dan Boicea|10 Octombrie 2013

Victor Rebengiuc are rolul principal în filmul „Câinele japonez“, care intră din 18 octombrie în cinematografele româneşti.

În filmul distribuit de Transilvania Film şi regizat de Tudor Jurgiu, după un scenariu de Ioan Antoci, Victor Rebengiuc joacă rolul unui bătrân care îşi pierde casa şi soţia în urma unei inundaţii. Vizita fiului său, Ticu (Şerban Pavlu), care vine din Japonia, îl determină pe bătrânul Costache Moldu (Victor Rebengiuc) să reînveţe să comunice, pentru a se salva cu ajutorul familiei.

Victor Rebengiuc a acordat un interviu pentru Ziarul Metropolis, în care a vorbit despre o problemă eternă: audienţa scăzută de la filmele româneşti.

Dan Boicea: Filmele româneşti din noul val se bazează în mare parte pe scenarii originale, spre deosebire de marile filme ale anilor `70-`80 care erau ecranizări ale unor romane celebre şi în care aţi jucat şi dumneavoastră – „Pădurea spânzuraţilor“, „Moromeţii“, „Viaţa la ţară“ (cu filmul „Tănase Scatiu“, regizat de Dan Piţa). Au filmele după scenariile de acum forţa şi profunzimea celor de atunci?

Victor Rebengiuc: O operă literară este o operă literară, făcută de autori consacraţi, de oameni care ştiu să scrie, iar norocul meu a fost că am jucat în multe ecranizări după aceste romane, într-o perioadă în care, în general, erau filme de propagandă făcute la comandă. Filmele în care am jucat după `89 n-au fost ecranizări, ci au fost făcute după scenariile foarte bune ale unor tineri.

Am avut şi după `89 o bună literatură de scenariu. Mă refer la Răzvan Rădulescu, la Cristi Puiu, care au scris „Niki ardelean colonel în rezervă“, la Tudor Voican, care a scris „Medalia de onoare“, dar şi la Ioan Antoci, autorul scenariului filmului „Câinele japonez“. Şi aceste scenarii sunt profunde.

Citiţi şi: Victor Rebengiuc: „Poliţia n-a aflat, dar în profesia noastră se fură“

Marcel Iureş declara acum puţin timp că n-a auzit de niciun film românesc care să se bată la încasări în occident cu niciun film străin şi că nu poţi face cinema doar ca să iei premii la festivaluri. Credeţi că regizorii sunt orientaţi mai mult către festivaluri decât către încasări şi public? Un film românesc premiat are în medie cam 10.000 de spectatori…

Victor Rebengiuc: Noi avem filme pentru marele public şi mă refer la toate aceste filme care au luat premii, numai că oamenii nu vin la film, dintr-un motiv simplu: pentru că e film românesc! Există această mentalitate! Toate filmele făcute cu 20-30 de ani în urmă, care se văd acum la televizor şi care sunt apreciate, aveau sălile goale la cinematograf, pe vremea lor!

Omul nu intra, zicea: „Aaa, film românesc? Nu mă duc“. E aceeaşi chestie. La „Moromeţii“ erau sălile goale! Nu stătea nimeni în sală. Acum, toată lumea a văzut „Moromeţii“, toţi sunt încântaţi de film, şi pe bună dreptate. Dar, la vremea lui, când rula în săli, nu venea nici dracu`. „Aaa, e film cu ţărani? Lasă-mă, bă, cu ţăranii… Mergem la ăia, la americani!“

Victor Rebengiuc

Victor Rebengiuc, într-o scenă din filmul „Câinele japonez“

Ce v-aţi dori pentru filmul „Câinele japonez“: săli pline sau cronici bune? Pentru că aceste două elemente nu prea merg împreună. Dacă criticii sunt în extaz, publicul respinge produsul şi invers.

Victor Rebengiuc: Critica nu ne prea interesează. Eu vreau să fie văzut de oameni şi apreciat şi am impresia că aşa o să se întâmple cu filmul ăsta. Nu pentru că sunt eu pe afiş, ci pentru că e o poveste frumoasă şi emoţionantă.

Citiţi şi: CRONICĂ DE FILM „Câinele japonez“. Ultimul dintre oameni

Regizorul Tudor Jurgiu a fost prudent sau a riscat în momentul în care a decis să lase 70-80% din greutatea filmului pe umerii unui singur actor, adică ai dumneavoastră?

Victor Rebengiuc: Aşa era scenariul, aşa este personajul. M-a luat pe mine, ce să-i fac? Sunt fericit că m-a ales pe mine. Nu e nici risc, nici prudenţă, este înţelepciune (râde).

Prin ce vă atrage pe dumneavoastră, pe spectatorul Victor Rebengiuc, un film al noului val românesc?

Victor Rebengiuc: Eu nu ştiu ce e ăla noul val… Eu întotdeauna am lucrat cu noul val. Când am debutat, am debutat cu regizori care erau colegi cu mine, chiar mai tineri ca mine. Eu apreciez filmul în sine, eu nu îi pun etichete. Am văzut şi „4, 3, 2“, „A fost sau n-a fost“, „Poliţist, adjectiv“, „După dealuri“, „Moartea Domnului Lăzărescu“, „Medalia de onoare“. Toate au fost filme foarte bune. Un film e bun sau prost. Astea au fost foarte bune. Sunt fanul lor.

Când a primit Mungiu Palme d’Or la Cannes am fost teribil de bucuros şi incredibil de fericit. Eu fusesem la Cannes cu „Pădurea spânzuraţilor“, cu Liviu Ciulei, care primise premiul pentru regie. Fusese primul premiu pentru film artistic, pentru că luase şi Gopo pentru animaţie.

Şerban Pavlu, colegul dumneavoastră de la Teatrul Bulandra, a luat Premiul Gopo pentru cel mai bun actor, anul acesta. Ce a învăţat experimentatul actor Victor Rebengiuc de la experimentatul actor Şerban Pavlu, la filmările pentru „Câinele japonez“?

Victor Rebengiuc: Jucăm împreună la teatru, suntem parteneri în multe piese acolo. Ne înţelegem foarte bine, e ca băiatul meu. Are o spontaneitate care îmi place. În meseria asta se fură în permanenţă, înveţi la fiecare pas. Vezi cum un actor rezolvă un moment într-un film, ştii că ţie nu ţi-a venit niciodată în cap aşa ceva şi ţii minte. Şi el învaţă de la mine.

Aţi trecut printr-o criză de comunicare asemănătoare cu cea a personajului din film, în viaţa reală?

Victor Rebengiuc: Eu, dacă nu am ce să comunic, nu comunic! Dar dacă am ceva de spus, o să spun până la urmă. Acum, în ultima vreme, nu vreau să mai spun nimic legat de politică, societate. Nu mă mai interesează. La vârsta mea nu mai vreau să aud de lucrurile astea.

Dacă v-a plăcut articolul, urmăriţi-ne şi pe Facebook!

Foto cu Victor Rebengiuc: capturi film

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

09
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Deşi pretinde că este un omagiu adus oamenilor care au murit în închisorile comuniste, "Între chin şi amin" (2019), al doilea lungmetraj de ficţiune al regizorului Toma Enache, nu este de fapt decât o bătaie de joc la adresa memoriei victimelor, prin kitsch-ul pe care îl etalează.

Page 1 of 25012345...102030...Last »