-->

Youth. Bătrâneţe fără tinereţe
https://www.ziarulmetropolis.ro/youth-batranete-fara-tinerete/

CRONICA FILM Coproducţie în limba engleză având pe afiş mai multe staruri internaţionale, „Youth” duce într-un punct mort autoflatarea de mare stilist a lui Paolo Sorrentino, care în „La grande bellezza” încă oferea ceva seducător. Nu mai e cazul în noul film, simplă vulgarizare a unor presupuse teme grele.

Un articol de Ionuţ Mareş|22 ianuarie 2016

Youth” („Tinereţe”) este al doilea film vorbit în limba engleză pe care îl realizează italianul Paolo Sorrentino, devenit de câţiva ani unul dintre cei mai titraţi cineaşti europeni, prezent de fiecare dată în competiţie la Cannes.

Anteriorul său film cu o distribuţie internaţională a fost „This Must Be the Place” (2011), care îl avea ca star pe Sean Penn, în rolul unui rocker retras şi pasiv, dar dornic să pună în ordine o parte din trecutul familiei şi, implicit, din propria sa viaţă.

Tot un personaj apatic, însă aflat spre finalul vieţii, este şi în atenţia acestui nou film, care vine după succesul uriaş şi, probabil, inhibator înregistrat de „La grande bellezza” (2013), încununat, printre zeci de trofee, şi cu Oscarul pentru cel mai bun film străin.

Fred Ballinger, jucat de legendarul actor britanic Michael Caine, este un compozitor şi dirijor care a decis să pună capăt carierei şi care aparent trece printr-un impas existenţial pe care şi-l tratează printr-un „dolce far niente” într-o staţiune idilică de relaxare din Alpii elveţieni.

Complexul, dotat cu un hotel somptuos şi infinite facilităţi de petrecere a timpului, este plin de personaje ciudate, regăsibile de altfel în întreaga filmografie a lui Sorrentino, sub forme variate dar mai complexe.

Fred Ballinger este însoţit de un apropiat vechi, de asemenea în vârstă – un regizor american în declin, Mick Boyle (Harvey Keitel), venit să pregătească un nou film (împreună cu o echipă de scenarişti cu alură indie), dar care trăieşte mai mult din amintirea inspiraţiei şi gloriei de altădată (într-o secvenţă onirică dinspre final, un deal se umple de personajele feminine ale filmelor sale).

În apartamentul lui Fred Ballinger locuieşte şi fiica sa Lena (Rachel Weisz), tocmai părăsită de iubit, fiul cineastului prieten cu tatăl său, pe motiv că nu este suficientă de bună la pat ca noua descoperire a acestuia, o cântăreaţă de muzică pop (Paloma Faith, în propriul rol).

Fauna pestriţă imaginată de Sorrentino mai dezvăluie, pe lângă protagoniştii menţionaţi, un star de cinema, Jimmy Tree (Paul Dano), care pregăteşte un personaj mai special; pe fostul fotbalist Maradona (jucat de o sosie cu o burtă pantagruelică ce l-ar face invidios chiar şi pe Gérard Depardieu); o prostituată (cu un chip nu foarte agreabil) adusă la hotel zilnic de cea care pare a fi mama sa; o tânără maseuză; o Miss Univers (fotomodelul român Mădălina Ghenea); un călugăr budist în căutarea levitaţiei; un cuplu care nu îşi vorbeşte la masă, dar se dedă sexului în pădure.

O menajerie umană populată de specimene împăiate cu propriile regrete, obsesii, vise şi din care se remarcă cei doi artişti – muzicianul şi regizorul – conştienţi că viaţa lor este pe sfârşite şi că memoria nu îi mai ajută să-şi amintească pe deplin bucuriile trecute. Bătrâneţe fără tinereţe.

Dacă în „La grande bellezza” boemul suprem Jep Gambardella (Toni Servillo) putea fi văzut ca reprezentat credibil al stilului italian de viaţă trecut prin filtrul marelui cinema de inspiraţie felliniană, „Youth” reia într-un mod vulgar şi plin de emfază ideile lui Sorrentino despre căderea în spleen, pierderea celebrităţii sau presimţirea morţii.

Personajele sunt vizibil caricaturale, iar situaţiile în care sunt puse (un subiect predilect de discuţie între Fred şi Mick este, de pildă, câte picături de pipi mai reuşeşte să facă fiecare) şi stilul în care sunt filmate – în cadre voit contemplative care pare sufocate de propria lor preţiozitate – nu permit o aprofundare reală a temelor propuse, lăsate în seama unor filosofări sterile.

Şi asta pentru că Sorrentino pare preocupat mai mult de a-şi satisface vanitatea de stilist înzestrat, într-o formă de autocomplezenţă care rezultă într-un cinema lipsit atât de umor, cât şi de tragism – lipsit de viaţă.

„Youth” este distribuit în România de Independenţa Film şi poate fi văzut în cinematografe începând de vineri, 22 ianuarie.

INFO

Youth, 2015, Italia/Franţa/Elveţia/Marea Britanie

Regia şi scenariul: Paolo Sorrentino

Distribuţie: Michael Caine, Harvey Keitel, Paul Dano, Rachel Weisz, Jane Fonda, Mădălina Ghenea

Rating: ●●○○○

27
/05
/25

Legendarul Béla Tarr, unul dintre cei mai importanți și influenți cineaști din lume, este invitatul special al celei de-a 24-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (13-22 iunie 2025, Cluj-Napoca), unde va primi Premiul pentru Întreaga Activitate. Acesta va susține și un masterclass în fața tinerilor cineaști și a publicului prezent la TIFF.24.

21
/05
/25

Cineastul Andrei Ujică, autor al unor filme esențiale pentru cinemaul documentar, va fi omagiat la cea de-a 24-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (13–22 iunie 2025, Cluj-Napoca), unde va primi Premiul de Excelență pentru contribuția sa remarcabilă la arta cinematografică.

20
/03
/25

„Alice ON & OFF” (r. Isabela Tent), „Anul nou care n-a fost” (r. Bogdan Mureșanu),„ Moromeții 3” (r. Stere Gulea), „Nasty” (r. Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu, Tudor D. Popescu), „Săptămâna Mare” (r. Andrei Cohn) și „Trei kilometri până la capătul lumii” (r. Emanuel Pârvu) intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

03
/03
/25

„Anora” este marele câștigător de a gala premiilor Oscar 2025. Din cele șase nominalizări primite, creația semnată de Sean Baker a câștigat cinci premii, inclusiv pe cele pentru Cea mai bună actriță, Cel mai bun regizor și Cel mai bun film.

20
/02
/25

Sezonul „Primăvara Franceză ÎMPREUNĂ” reprezintă punctul culminant al Centenarului Institutului Francez din România, sărbătorit între mai 2024 și mai 2025, marcând un secol de angajament dedicat cooperării culturale, științifice și educaționale dintre Franța și România.

17
/02
/25

La ediția din 2025 a Premiilor BAFTA, echivalentul Premiilor Oscar din cinemaul britanic, Adrien Brody a fost desemnat cel mai bun actor într-un rol principal, câștigând în fața actorului de origine română Sebastian Stan, nominalizat și el. Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal i-a revenit lui Mikey Madison pentru interpretarea din lungmetrajul „Anora”. „The Brutalist” a fost recompensat cu premiul pentru cea mai bună regie.