Zoosophia: despre filmele din capul lui Gică Preda
https://www.ziarulmetropolis.ro/zoosophia-despre-filmele-din-capul-lui-gic%c4%83-preda/

Pe 10 aprilie 2018, la cinema Elvira Popescu din Bucureşti, la Institutul Francez, carevasăzică, au rulat patru filme scurte de Gheorghe Preda: Femeia Pasăre, Vaca finlandeză, Forma inimii în praf, Pharmacia Erotica.

Un articol de Andrei Crăciun|26 aprilie 2018

Ele erau menite să fie reunite într-un omnibus, dar din diferite motive nu s-a mai întâmplat chiar așa. Așa că regizorul le-a așezat pe toate patru sub cupola titlului Zoosophia și a ieșit cu ele în lume. Zoosophia va mai rula în capitală și prin țară, dar încă nu se știe când și mai ales unde, fiindcă domnul Preda e unul dintre artiștii nedreptățiți în lumea cinematografiei românești, un artist despre care prea puține se cunosc deocamdată. Deși, să vedeți…

Scurt-metrajele lui Gheorghe Preda (cunoscut, mai degrabă, pentru documentarele sale) propun o lume bizară, în care granițele între oameni și animale se cam șterg.

Întâmplarea face să-l cunosc pe acest regizor dinainte să știu că voi scrie vreodată vreun rând despre el. Îl știam ca om, nu în munca sa de cineast.

Îl cunoșteam, deci, pe Gică Preda – personajul, unul dintre cele mai interesante în fauna orașului București. Știam despre dumnealui că se ține intelectual, că făcuse și puțină televiziune, că e un universitar deloc răsfățat de mediul academic și un crai incredibil, francofon și inubliabil.

Dar despre filmele din capul lui, cu adevărat, prea puțin aveam habar. Desigur, văzusem Vaca finlandeză la vremea ei, cu ani în urmă (scurt-metrajul e lansat în 2012), dar nu poți să-ți faci o imagine despre universul predian doar din Vacă.

Acum, puse la un loc, aceste scurt-metraje care se învârt în jurul unor animale dau un sens mult mai înalt. Gică Preda e un eseist în cinema, unul cu o estetică foarte specială.

La dumnealui, nu minimalismul primează, ca în noul val, ci forța devastatoare a imaginilor pe care le propune. Are, din acest punct de vedere, fie că vrea, fie că nu vrea, un ochi regizoral mai aproape de răsărit. Preda filmează cum pictau rușii secolelor trecute.

Cel puțin două dintre scurt-metrajele lui Gică Preda reunite în Zoosophia propun imagini care nu se mai pot uita vreodată. Și mai are ceva dumnealui: o retorică foarte sinceră, copilărească aproape, sentimentală și, de aceea, profund inadecvată mileniului III.

În Femeia Pasăre se pun pur și simplu întrebări despre rolul frumuseții în diminețile omului pe pământ: chiar așa, nu v-ar plăcea ca în viața asta, care oricum e mizerabilă, să vă treziți pur și simplu privind ceva frumos, de exemplu o pasăre măiastră?

Nu știu ce vor reține arhivele viitorului din munca lui Gică Preda, dacă el va fi socotit minor, genial, irelevant, avangardist sau de-a dreptul nebun (Pharmacia erotica naște niște întrebări), dar știu altceva: în capul lui rulează niște filme care vor cu disperare să spună ceva important despre natura umană.

Iar Gheorghe Preda chiar reușește să spună lucruri importante despre om folosindu-se de păuni și vaci și animale moarte de pe carosabil și crustacee mai mult sau mai puțin defuncte.

Chiar vi se pare puțin?



14
/11
/23

"În lunile octombrie şi noiembrie am stat o lună la Timișoara ca bursier: am primit o bursă de creație Taifas în colaborare cu librăria La Două Bufnițe" - scriitorul Vasile Ernu îşi împărtăşeşte impresiile despre prima ediţie a unui nou festival timişorean.

14
/11
/23

Începând de vineri spectatorii sunt așteptați undeva în (v)estul sălbatic, în România anului 1944 când cel De-al Doilea Război Mondial se apropie de final. WARBOY spune povestea plină de emoție a unui adolescent care, încercând să salveze cei doi cai ai familiei, pornește într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni.

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.