CRONICĂ DE CARTE O privire în adâncul poemului valoros / Rhea Cristina – “Ochiul străinului”
https://www.ziarulmetropolis.ro/cronica-de-carte-o-privire-in-adancul-poemului-valoros-rhea-cristina-ochiul-strainului/

Mi-a fost dat să mă întâlnesc cu poezia d-rei Rhea Cristina la Târgul de Carte din Bucureşti, ocazie cu care şi-a lansat volumul “Ochiul Străinului”, publicat de Editura Du Style, deja consacrată în peisajul nostru editorial. Trebuie să recunosc faptul că, în prima fază, cuvintele elogioase spuse despre cartea în cauză mi s-au părut a fi (şi) puţin gratuite. Gândeam că este, totuşi, normală o oarecare notă de subiectivism.

Un articol de Ioan Romeo Roşiianu|24 mai 2015

Rhea Cristina – “Ochiul străinului” / Atunci m-am hotărât să citesc pe nerăsuflate volumul, dominat de dorinţa de-a descoperi contrariul. Dorinţa puţin răutăcioasă. Totuşi, firească, pentru cineva ce intenţionează să se pronunţe pe marginea unui text. Deci, am văzut, am remarcat, am subliniat şi, am scris.

Volumul “Ochiul străinului” este matur, bine structurat în trei părţi ce adună o realitate abil creionată a propriilor sentimente, o viziune proaspătă a evenimentelor ce-i domină autoarei vieţuirea. Părerea de simplă consemnare a unor stări, a unor fapte, e uşor anihilată de o revoltă a atitudinilor, îndreptată împotriva visurilor, împotriva deziluziilor. Poemele sunt concepute din vârtejul unei furii blânde, obstinate totodată. Poemele sunt parcă “pornite” împotriva fericirii.

Totuşi, din dorinţa de a se menaja pe sine însăşi, autoarea preferă să pună pe seama celui de lângă ea povara asumării unui realism ancorat în deziluziile cotidiene: “tu ştiai bine ce se poate întâmpla când se tace mult/  şi soarele înţeapă privirea ca o felie de pepene/ vechi şi nu ai ripostat măcar să fi întrebat să-l fi/ chestionat în legătură cu întrebarea aceea stupidă” (Murmur, pag.48)

Starea de atrofiere a voinţei pare ţesută dintr-o pânză de paianjen, în care, de multe ori, însăşi poeta se pierde. Atunci ea se revoltă, punând în cuvinte toată obida. Îndeosebi în poemele cu tentă de haiku, poeme în care “alergările metaforice” se transformă în strigăt, lăsându-se în voia pornirii de

Ioan Romeo Roşiianu

Ioan Romeo Roşiianu

moment: “pe răspunderea mea, oameni buni,/ ziua are inimi sălbatice arzându-i/ pe bune/ pe răspunderea mea” (Ziua, pag.22), sau: “aş/ crede/ în/ Clipă/ de/n-ar/ fi/ Soarele/ dezvelit” (Silabisirea credinţei, pag.20), sau:” sunt pleoapă/ care/ fuge/ de lacrima ei” (Sunt, pag.32).

Astfel, delimitându-şi propriul contur spiritual, Rhea Cristina ne obligă să credem că ea refuză a se privi în oglinzile de fiecare zi, îngăduind, totuşi, în profunzimile textelor ei, ca resursele memoriei să fie pusă la mezat, în schimbul unei improprii linişti înterioare. De aici, poate, nervul cu care-şi etalează în poeme metaforele, adesea înfrângându-şi pacea sufletească.

Moneda de schimb, pentru un dram de resemnare. Care, aşa cum ţine să ne convingă, n-o face decât să fie ceva mai retractilă în faţa tumultului existenţial. În pofida reuşitei de-a scoate la lumina zilei texte ce vorbesc tocmai despre o anume criză benefică ce-o stăpâneşte, marcându-i (şi) procesul de desolemnizare în care-şi scufundă unele poeme, fapt uşor de remarcat.

Şi totuşi, dacă poeta nu s-ar fi sustras cu atâta încăpăţânare atrocităţilor realităţii înconjuratoare, unele poeme ar fi avut ceva mai multă consistenţă, fapt ce-ar fi generat o şi mai penetrantă forţă a expresiei, o voluptate a percepţiei, atrăgând o deschidere spre mireasma unei linişti profunde.

(Din volumul de critică „Pictorii cuvintelor” de Ioan Romeo Roşiianu, editura TipoMOLDOVA, Iasi, 2015, secţiunea „Damele metaforei”, pag 25 – 26)

Foto: Rhea Cristina , Ochiul străinului – WIKIPEDIA

08
/08
/18

Zilele trecute, scriitorul și scenaristul Florin Lăzărescu a trecut pe la o vulcanizare, de mai multe ori - cum veți putea citi în povestirea ce urmează -, fapt ce a dat naștere unei "relatări", o povestire (cinematografică) deprimantă & plină de humor, așa cum este și țara în care continuăm să conviețuim...

05
/08
/18

Cu acțiunea plasată în Roma, în anii de după al Doilea Război Mondial, Roma cartierelor mărginașe aflate în sărăcie și lipsuri, „Băieții străzii” (editura Litera), de Pier Paolo Pasolini, spune povestea unui grup de copii, deveniți adolescenți, de la periferia societății.

01
/08
/18

Cartea „Homo Deus – scurtă istorie a viitorului”, de Yuval Noah Harari, traducere din limba engleză și note de Lucia Popovici, a fost publicată la editura Polirom în anul 2018. Am selectat pentru dumneavoastră zece fragmente care caută să ne rezume viitorul, fragmente din care afli lucruri cu adevărat uimitoare.

24
/07
/18

Mâine (miercuri), 25 iulie 2018, de la ora 17.30, la Galeria Galateca (București), Cornel Brad lansează cartea de portrete fotografice “Oameni.Putere.România.”. Prezentarea cărții va fi făcută de către domnul Andrei Ţărnea, comisarul Sezonului România-Franţa.

19
/07
/18

Institutul Național al Patrimoniului împreună cu agenția de comunicare creativă Zaga Brand au lansat campania #CronicariDigitali, prin care își propun să apropie pentru prima dată valorile și tradițiile României de generația millennials. Astfel, tinerii sunt stimulați să cunoască, să înțeleagă, să aprecieze și să promoveze patrimoniul cultural național și UNESCO din România.

18
/07
/18

Romanul „Viață de vânzare” de Yukio Mishima (traducere din japoneză și note de Andreea Sion) a fost publicat la Editura Humanitas Fiction în anul 2018. Cartea este una cult, a apărut în 1968 și face figură aparte în opera lui Mishima (care a ajuns de trei ori aproape de Premiul Nobel). Mishima, provenit dintr-o familie de samurai, și-a făcut seppuku la 45 de ani, în 1970.