Ovidiu Constantin Cornilă: “Românii de pretutindeni se identifică deplin cu sentimentul acesta unic de a fi român, imposibil de explicat, doar de simțit”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ovidiu-constantin-cornila-romanii-de-pretutindeni-se-identifica-deplin-cu-sentimentul-acesta-unic-de-a-fi-roman-imposibil-de-explicat-doar-de-simtit/

Ovidiu Constantin Cornilă este scriitor, poet, eseist, traducător, jurnalist, profesor de limba şi literatura engleza. A absolvit Facultatea de Litere şi Știinţe din Suceava, Secţia română-engleză, urmat de Masteratul universitar de profesorat pentru limba engleză, Universitatea Nebrija, Madrid.

Un articol de Rhea Cristina|22 februarie 2024

În prezent este doctorand la Secția de Studii literare din cadrul Universității Complutense din Madrid.

A publicat 2 volume de poezie si 3 volume de proză scurtă. A tradus o serie de cărți în calitate de traducător literar. Realizează traduceri literare română-engleză, română-spaniolă, engleză-spaniolă și viceversa.

I s-au decernat diverse distincții în țară și în străinătate (România, Republica Moldova, Spania, Italia, Austria).

Este președintele Uniunii Lucian Blaga a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania, director al Revistei de Literatură Cuvânt românesc.

Este membru al Uniunii Scriitorilor de Limbă Română din Republica Moldova și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).

Din 2014, organizează conferințe, colocvii culturale la Universitatea din Alcalá de Henares și alte instituții prestigioase, lansări de carte, diverse expoziții, colaborări cu Ambasada României în Regatul Spaniei, Institutul Cultural Român etc.

Rhea Cristina: Sunteți un real ambasador al culturii române, omniprezent într-o zonă largă de activități culturale. E mult, e puțin pentru dvs? Sunteți împăcat cu dvs pe plan profesional?

Ovidiu Constantin Cornilă: Nu mi-am pus niciodată problema de cât, ci de cum și când. Împlinirea sufletească este atunci când avem realizări, deși suntem conditionați faptic într-un timp concret. Avem o cultură de excepție care merită efortul de a o promova oriunde. Sunt bine atâta timp cât am un scop precis, echilibrat, deși greu vizibil în plan de progresie exponențială, iar acest fapt nu poate decât să mă motiveze, să îmi creeze orizonturi de așteptare. Asta, pe de o parte; pe de alta, a răspândi cultura română în lume implică o responsabilitate extrem de importante, pentru că sunt perfect conștient de numărul foarte mic de receptori de calitate.

Rhea Cristina: Sunteți mereu în comunicare cu oamenii, fie că scrieți poezie, proză, articole în reviste sau realizați emisiuni de radio. Ce este viața pentru dvs?

Ovidiu Constantin Cornilă: Întrebare existențială pur-sange. Un răspuns a la Kafka ar fi: o eternă pendulare între deziluzie și speranță. Mai presus de tot, viața este o formă de a experimenta, aplica și aprofunda fiecare moment. Viața înseamnă sacrificiu, luptă, resemnare, nebunie, sprint, durere, bucurie, dar, ridicare, sentiment. Viața este anotimpul în care pot mulțumi forței creatoare că exist cu un scop și că, dincolo de tot ceea ce se vede, misterul existenței însăși ne poate fi prieten sau săgeată a imprevizibilului destinului. Prefer jumătatea plină a paharului (sic!). Viața poate însemna acum și aici, timp-spațiu, stare ataraxică epicuriană, hermeneutica îndoielii freudiene, cea mai pură expresie a grecescului aggelus (mesager) sau a celui de-al optulea cerc al infernului lui Dante. Însă, îanite de toate, viața este cea mai importantă călătorie al cărui final nu înseamnă finalul ca etapă, ci călătoria ca parcurs, trăire, experiență,  un mindset tip Hemingway.

Rhea Cristina: În prezent, care este motivația dvs (profesională, emoțională, relațională etc) de a traduce scriitori români în limbile de circulație internațională?

Ovidiu Constantin Cornilă: Cel mai important aspect în punerea în lumină a scriitorilor valoroși ai literaturii române (nu neapărat mari) este o misiune de conștiință a scriitorului și omului Ovidiu Constantin Cornilă. Se știe foarte bine că nu prea stăm foarte bine la capitolul prmovare a valorilor, de orice tip. În afară de Eminescu, Cărtărescu, Eliade, Cioran și încă puțini alții, România există ca și cultură autosuficientă, ceea ce implică un grad mediocru de aprofundare a conștientizării spiritului creator literar. Traducerea este sau ar trebui să însemne cea mai eficientă promovare a culturii noastre, un ambasador universal și de calitate al valorii naționale. România nu poate trăi prin bruma de traduceri actuală, nici măcar de supraviețuire. Avem ce arăta lumii, dar pentru asta ar trebui să creăm un sistem complex și performant de traducători în care statul să investească masiv. La nivel personal, a traduce scriitori români de valoare reprezintă o onoare și o bucurie totală a ființei, o dedicație totală a voinței, profesionalismului și conștiinței de a recrea lumi noi, oameni inteligenți, timpuri imemorabile.

Rhea Cristina: Ce pregătire (studii, cursuri), abilități și deschideri culturale trebuie să aibă un traducător literar profesionist? E nevoie și de alte calități interioare (intuiție, curiozitate etc)?

Ovidiu Constantin Cornilă: Ca în orice alt domeniu care trebuie să se respecte, un traducător decent trebuie să fie un bun filolog, psiholog și un scriitor decent. Și, desigur, este imperios necesar ca acesta să demonstreze in situ o experiență prolifică în ceea ce face. Altfel, mereu vor fi dubii, iat traducerea poate risca dubii. În același timp, este de o importanță vitală ca traducătorul să nu își facă meseria tip lăutar, urechist, ci ca un avocat al literelor, să verifice, să utilizeze instrumente corecte și adecvate, cărora să le dea un uz limitat, adică să nu practice copy-paste. Este irațional, iresponsabil și mediocru să se procedeze astfel. Factorul, uman are ultimul cuvânt de spus întotdeauna, iar intuiția, pregătirea, experiența să fie elemente complementare indispensabile în acest sens. În plus, un traducător format vertical are nevoie de contact permanent cu colegi de breaslă, să participe al concursuri, evenimente din domeniu etc.

Rhea Cristina: Într-o lume globalistă și interconectată cultural, traducerea literară, ca interpretare a limbajului, mai poate respecta/trebuie să respecte întrutotul originalitatea operei literare? Traducătorii trebuie să fie și scriitori sau nu?

Ovidiu Constantin Cornilă: Sarcina primordială a unui traducător profesionist este să rămână obiectiv cu munca sa, neținând cont de timpul în care trăiește sau de mijloacele de care se folosește. Mass/media ne poate ajuta sau transforma în prostuței cu diplome… O cultură bine mobilată trebuie să joace continuu rol de ghid, de busolă a ființei spirituale. Și da, consider că un traducător ar trebui să posede aptitudini scriitoricești, pentru că astfel are posibilitatea de a vedea lumea din spatele oglinzii, nu numai reflectată în ea. Dihotomia scriitor-traducător sau invers creează avantaje considerabile în momentul transpunerii unor idei dintr-o limbă în alta, iar această trecere reprezentată de cuvinte trebuie să arate realitatea perfectă a ideii de bază, fără deviații sau aproximări. Este exact ca în cazul învățării unei limbi străine, ea nu se adaptează, ci se adoptă așa cum este ea, în deplinătatea facultăților lingvistice, dacă mă pot exprima astfel.

Rhea Cristina: Între 2019-2023 ați realizat emisiunea culturală Destin românesc la Radio Tv Unirea Viena și din 2019 conduceți revista de literatură Cuvânt românesc (print și online). Pe scurt, cum îi ajută pe cei iubitori și creatori de cultură aceste două creații ale dvs?

Ovidiu Constantin Cornilă: Se știe că tehnologia ajută mult în ziua de astăzi. Formatul scris și online, dar și mass media sunt mijloace eficiente de promovare a valorilor spiritualității româneși. Utilizand bine aceste instrumente, evident că difuzarea este și ea validă.

Sunt convins că mesajul meu cultural ajunge peste tot în lume, nu numai în țară. Mi s-a demonstrat acest lucru primind nenumărate mesaje de apreciere, de încurajare; românii de pretutindeni se simt mai aproape de casă, se identifică deplin cu sentimentul acesta unic de a fi român, imposibil de explicat, doar de simțit. Ce se emite în eter, iese din tipar și apare în Internet atinge o coardă sensibilă, care are mare nevoie de a rămâne vie, de a vibra.

A reda zâmbetul și lumina interioară este acel ceva special care îmi dă energia de a merge mai departe, indiferent de piedici. A fi român cu adevărat este o credință care are nevoie să trăiască în noi, oriunde am fi și orice am face.

20
/03
/24

Denisa Nicolae are multe nesiguranțe și incertitudini. Râde zgomotos și plânge cu sughițuri. Iubește. Lumea ei e mare și jucăușă, din când în când o prinde cu tandrețe, să nu fugă, și o face vizibilă, puțin câte puțin.

05
/03
/24

Aăăă, Mihaela Trofimov este o actriță cu o mare foame pentru joacă, da, chiar așa, pentru joacă. Ăăă, o vedeți la Excelsior, la unteatru, la Brăila, pe scenă, puternică, talentată, expresivă. Ăăă ce voiam să zic? Citiți interviul în formă de alfabet și aflați cum o literă, Ă, descrie de cele mai multe ori starea ei de spirit.

12
/02
/24

Actorul Matei Arvunescu percepe vulnerabilitatea ca pe o lecție de actorie, îl citează pe marele Gabo, încercând să explice cum viața ar putea avea un sens și crede că „revoluție“ e un cuvânt cu mare greutate. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

26
/01
/24

Mădălina Pavăl vorbește despre „Gazda“, spectacolul ei sonor de la Teatrelli, care are premiera pe 31 ianuarie și 1 februarie, de la ora 19.00, dar nu ne lasă nelămuriți nici în ceea ce privește cele mai frumoase lucruri care îi traversează viața. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

10
/01
/24

Dacă vreți să aflați care a fost parola primului e-mail al actriței Andreea Hristu, o veți afla aici. Veți mai afla și care a fost spectacolul care a marcat-o cel mai mult, dar și care este cea mai prețioasă resursă pe care o avem. Toate acestea, într-un interviu sub formă de alfabet.

22
/12
/23

Oana Predescu, actrița Teatrului Excelsior din București, vorbește despre joacă, muzică și uitare, despre fascinație și anxietate, într-un interviu sub formă de alfabet.