Nymphomaniac. Moartea pasiunii
https://www.ziarulmetropolis.ro/nymphomaniac-moartea-pasiunii/

CRONICĂ DE FILM Lars von Trier a devenit previzibil în dorinţa de a şoca exhibându-şi obsesiile, într-un teribilism reconfirmat de „Nymphomaniac: Volume 1“. Un film cu accente poetice, filosofice şi pornografice, care relevă un cineast înclinat mai mult ca oricând spre trivializarea unor idei generoase.

Un articol de Ionuţ Mareş|18 ianuarie 2014

CRONICA DE FILM Lars von Trier a devenit previzibil în dorinţa de a şoca exhibându-şi obsesiile, într-un teribilism reconfirmat de „Nymphomaniac: Volume 1“. Un film cu accente poetice, filosofice şi pornografice, care relevă un cineast înclinat mai mult ca oricând spre trivializarea unor idei generoase.

Sprijinit de o intensă campanie de promovare, începută cu mult timp înaintea de lansarea oficială şi înteţită în ultimele luni, „Nymphomaniac: Volume 1” („Nimfomana. Vol. 1”) este prima din cele două părţi ale unui film ambiţios a cărui variantă extinsă, director’s cut, va fi prezentată în februarie la Festivalul de la Berlin.

Ceea ce a ajuns în cinematografele din România şi din alte ţări este o versiune presupus cenzurată (filmul are, chiar şi aşa, suficiente scene explicite de sex), dar cu acordul final al lui Lars von Trier, după cum suntem informaţi de la început. Încă o dovadă a plăcerii de a se alinta din partea unui cineast clasicizat cu anticipaţie, care dă târcoale unor teme mari, absente din discursul majorităţii regizorilor contemporani.

În „Nymphomaniac: Volume 1”, danezul trivializează însă mai mult ca oricând astfel de idei înalte – dragostea, sexualitatea, moartea, credinţa, păcatul -, într-o construcţie cinematografică postmodernă, pe alocuri grav-poetică ori detaşat-ludică.

nymphomaniac

Scenă din filmul Nymphomaniac, volumul 1

O operă care jonglează abil cu mai multe genuri, ilustrând în diferite tonuri vizual-narative confesiunile pe care o nimfomană, Joe (Charlotte Gainsbourg, actriţa fetiş a lui von Trier), i le face salvatorului său, Seligman (Stellan Skarsgard), într-o punere în scenă a unei Judecăţi de Apoi prozaice, la care spectatorul este luat drept jurat.

După ce în „Antichrist” (2009) a imaginat o lume supusă păcatului, iar în „Melancholia” (2011) a proclamat distrugerea planetei, cu toate fiinţele umane neputincioase care o populau, Lars von Trier propune în „Nymphomaniac” povestea unei femei care încearcă să-şi umple pustiul sufletesc şi să-şi alunge teama de singurătate prin partide de sex cu cât mai mulţi bărbaţi, începute încă de la vârsta adolescenţei.

Pentru protagonista din „Nymphomaniac”, actul sexual nu este determinat de pasiune sau de dragoste (ambele inexistente), ci de dorinţa niciodată asumată conştient de acoperire a unui spleen existenţial. Sau cel puţin aşa lasă Joe de înţeles prin relatările despre aventurile tinereţii sale (cele de la maturitate sunt cuprinse în volumul 2, care va fi lansat la începutul lunii februarie).

Filmul lui Lars von Trier nu este făcut să alimenteze eventuali fiori erotici, dar nici să inducă dezgust cu orice preţ, deşi poate crea disconfort. Mizantrop blazat, dar capabil încă de şotii, danezul realizează mai degrabă fişa clinică a unei patologii, relevându-i simptomele. În demersul său, el se foloseşte de cât mai multe din mijloacele pe care cinemaul le pune pune la dispoziţia regizorilor îndrăzneţi, până la graniţa firavă care desparte accesele de geniu de eventuale căderi în rizibil.

INFO

Nymphomaniac (volume 1),
(Danemarca, Germania, Franţa, Belgia, UK, 2013)

Regia: Lars von Trier

Cu: Charlotte Gainsbourg, Stellan Skarsgård, Stacy Martin, Shia LaBeouf

Rating: ●●●○○

Nymphomaniac va rula pe ecranele româneşti în două părţi: Nymphomaniac Volumul 1 – din 17 ianuarie 2014, iar din 7 februarie 2014 va intra Nymphomaniac Volumul 2. Filmul este distribuit de Independenţa Film.

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Nymphomaniac – volumul 1 – capturi film

21
/11
/17

CRONICĂ DE FILM Foarte puţine filme din acest an au energia pe care o degajă „120 de bătăi pe minut” („120 battements par minute”), al treilea lungmetraj al regizorului francez Robin Campillo, laureat cu Grand Prix şi Premiul Criticii (FIPRESCI) la Festivalul de la Cannes.

19
/11
/17

Cel de-al nouălea film al lui Quentin Tarantino, care are titlul de lucru „#9”, va fi produs de Sony Pictures , informează The Hollywood Reporter. Tot ce se știe pana acum este că noul film al lui Tarantino (Plasat la finalul anilor 1960 - începutul anilor 1970, în Los Angeles) va beneficia de o distribuţie remarcabilă.

17
/11
/17

Cele mai noi filme poloneze, premiate în ultima vreme în Polonia și în lume, vor putea fi văzute în cadrul festivalului CinePOLSKA, de vineri până duminică și la sfârșitul săptămânii viitoare, la Cinematograful ''Elvira Popescu'' din Capitală.

17
/11
/17

“Nu există lucru simplu. Simplu înseamnă dificil.” - Martin Scorsese. Cineast, cinefil, om de cinema, considerat alături de Steven Spielberg, liderul generației de regizori americani lansați la începutul anilor '70, Martin Scorsese împlinește, astăzi, 75 de ani!

15
/11
/17

Intră din 17 noiembrie în cinematografe „Tărâmul binecuvântat” / „God's Own Country”, un film cu 11 nominalizări la British Independent Film Awards, cele mai importante premii din industria independentă de film din Marea Britanie. Regizat de Francis Lee, filmul este considerat de publicul și de presa internațională unul dintre succesele cinematografice ale lui 2017.

14
/11
/17

CRONICĂ DE FILM La 30 de ani de la istoricul eveniment, Liviu Tofan, fost jurnalist la Radio Europa Liberă, reconstituie într-un documentar de televiziune revolta muncitorilor brașoveni din 15 noiembrie 1987, unul din cele mai importante și emoționante gesturi de demnitate colectivă din istoria recentă a României.

13
/11
/17

Vineri, 17 noiembrie 2017, de la ora 19, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte cea de-a 17-a ediţie a Cineclubului FILM, în cadrul căreia va fi proiectat, de pe peliculă (35mm), un alt titlu notabil al istoriei filmului românesc, FAUST XX (1966), o comedie SF purtând semnătura inconfundabilă a lui Ion Popescu Gopo.

13
/11
/17

Pe scurt, despre câteva filme româneşti din a doua jumătate a anului: „Breaking News”, „Capace”, „Aniversarea”, „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor”, „Mariţa”. Şi, bineînţeles, neuitatul, în cel mai rău sens cu putinţă, „Octav”.

13
/11
/17

Sute de persoane au mărșăluit duminică la Hollywood în sprijinul victimelor hărțuirii și agresiunilor sexuale - inspirate de campania #MeToo de pe rețelele de socializare. Marșul a avut loc pe fondul unui val de acuzații privind hărțuirile sexuale și violurile care vizează mai multe persoane publice, după dezvăluirile cu privire la producătorul hollywoodian Harvey Weinstein.