România în competiţia cinematografică de la Berlin
https://www.ziarulmetropolis.ro/romania-in-competitia-cinematografica-de-la-berlin/

Joi, 7 februarie, la Palatul Festivalurilor din piaţa Marlene Dietrich, cea de a 63-a Berlinală şi-a ridicat cortina dezvăluindu-şi surprizele. Afişul festivalului n-a fost parcă niciodată mai bogat decât în acest an. O avalanşă de filme, întâlniri cu vedete internaţionale, dezbateri în jurul perspectivelor celei de a şaptea arte, se revarsă asupra participanţilor încât, în […]

Un articol de Andrada Văsii|8 februarie 2013

Joi, 7 februarie, la Palatul Festivalurilor din piaţa Marlene Dietrich, cea de a 63-a Berlinală şi-a ridicat cortina dezvăluindu-şi surprizele. Afişul festivalului n-a fost parcă niciodată mai bogat decât în acest an. O avalanşă de filme, întâlniri cu vedete internaţionale, dezbateri în jurul perspectivelor celei de a şaptea arte, se revarsă asupra participanţilor încât, în pauzele dintre proiecţii, abia dacă mai ai timp să bagi ceva în gură de la bufetul aromitor instalat în plină stradă, unde se înfulecă blitz o fripturică.

Printre zecile de titluri programate, 19 sunt privilegiate: ele îşi dispută trofeul festivalului, mult râvnitul Urs de Aur, concentrându-şi, firesc, atenţia presei. Nu ne rămâne decât să le trecem în revistă.!

Şi vom începe cu Before Midnight, al americanului Richard Linklater, fiindcă are recidive mai vechi. În 1994 cineastul a făcut un film despre idila dintre un ziarist texan şi o studentă franceză, întâlniţi întâmplător în trenul spre Viena. Perechea de îndrăgostiţi, interpretată de Ethan Hawke şi Julie Delpy, a fost rechemată de cineast într-un al doilea episod intitulat Before Sunset (2003). În 2013, iată că acelaşi Linklater, care se desparte atât de greu de personajele sale, le expediază printre vestigiile Eladei, cu Before Midnight. Vom vedea ce li se mai întâmplă. La Berlinală. Cert e că încă se mai iubesc! C’aşa-i în filme!

Un alt vechi client al Berlinalei, regizorul olandez George Sluizer, îi aduce, în acest an, un film postum, elegiac şi întârziat, intitulat Dark Blood. Şi acest film are povestea sa! În octombrie 1993, Sluizer s-a găsit într-o situaţie disperată. În plină filmare cu River Phoenix, acesta a fost doborât de o neiertătoare criză cardiacă. Phoenix ar mai fi avut zece zile de filmare, cu totul, dar… părea că n-a fost să fie. 18 ani Sluizer a părut resemnat în abandonul definitiv al proiectului. Şi iată că după aproape două decenii, obsedat de temă, realizatorul a reluat materialul filmat, împrumutând pentru scenele pe care nu mai apucase să le dubleze, vocea lui Joaquim, fratele regretatului actor.

Gus Van Sant, e prezent aici cu Promised Land , un film care iniţial trebuia realizat de Matt Damon, dar pe care, din cauze obscure, a trebuit să-l lase prietenului său Van Sant, păstrându-şi însă locul de interpret. Pământul făgăduinţei marchează o a treia colaborare între cei doi iar Matt Damon şi John Krasinski nu sunt doar actori ci şi scenariştii săi.

Cu Dolgaya schastlivaya zhizn (O viaţă lungă şi fericită), rusul Boris Hlebnikov, autorul dramei Koktebel, premiată întâi la Tifful clujean şi plimbată apoi prin numeroase festivaluri, apare şi pe afişul Berlinalei.

O altă premieră este Prince Avalanche, al americanului David Gordon Green, film nominalizat, acum 3 săptămâni la faimosul festival Sundance.

În afara concursului revine la Berlinală unul dintre marii cineaşti danezi, Bille August. Oscarizat cândva, în 1988, pentru Pelle Cuceritorul, el îşi lansează în 2013, premiera mondială a celui mai recent film al său, Night Train to Lisbon, într-o amplă coproducţie germano helveto-portugheză.

Pentru Camille Claudel în 1915, Bruno Dumont abordează din nou biografia sculptoriţei, dar nu triumful amoros asupra lui Auguste Rodin, precum făcea Bruno Nyuten în biopicul anterior, din 1988, ci sfârşitul dramatic al vieţii acesteia. Internată de familie într-un azil din sudul Franţei, artista, care renunţase la sculptură, e surprinsă aşteptându-şi înfrigurată fratele, scriitorul Paul Claudel, care-i făgăduise o vizită. Să mai notăm că, dacă în versiunea de acum 25 de ani rolul Camillei îl deţinea Isabelle Adjani, în cea recentă el aparţine lui Juliette Binoche.

Autoarea lui Polisse, scenarista şi regizoarea Emmanuelle Bercot, a fost şi ea invitată în concurs cu Elle s’en va, în care Catherine Deneuve interpretează o sexagenară abandonată de amant şi în criză financiară. O ultima coproducţie francofonă, care aliniază Franţa, Belgia şi Germania este La Religieuse de Guillaume Nicloux care ne transportă în plin secol al XVIII-lea într-o mânăstire unde o tânără de 16 ani e obligată de familia complice să-şi îngroape tinereţea.

Plutonul francofon este închis de canadianul Denis Côté cu comedia Vic + Flo ont vu un ours în care Roman Bohruinger deţine unul dintre rolurile principale.

Drama romantică centrată pe un amor imposibil, The Necessary Death of Charlie Countryman, reprezintă debutul în lungmetraj al americanului Dante Ariola. Traumatizat de moartea mamei sale, Charlie Countryman (Shia LaBoeuf) decide să părăsească totul pentru un voiaj în Europa de est. La Budapesta e sedus de frumuseţea unei tinere logodite, însă, cu un temut naş mafiot.

Paradies: Hoffnung e ultima parte a unei trilogii erotice realizate de Ulrich Seidl. Prima, PARADIES: Liebe, a fost prezentată anul trecut la Cannes, cea de a doua a produs scandal la Mostra veneţiană din 2012 iar celei de a treia i-a rămas, ca debuşeu, Berlinala din 2013. În Austria, Seidl este un fel de von Trier. Şi-a construit, precum Dogma daneză, o metodă ale cărei principii ar putea fi rezumate într-un decalog propriu. Una dintre ‘porunci’ sună astfel: ‘dialogul îl vei introduce abia pe platou’. Sau ‘taci şi vei rămâne înţelept!’

Sursa: Agerpres

07
/02
/17

Într-o zi de 7 februarie Charlie Chaplin debuta în rolul care îi va aduce celebritatea, micul Vagabond - Charlot. Tot într-o zi de 7 februaraie  faimosul cuplu Stroe şi Vasilache prezenta în premieră "Bing-bang", primul film sonor realizat la Bucureşti cu o aparatură construită de inginerul roman Argani.

06
/02
/17

Dublă aniversare pe TVR 2, în această seară (6 februarie), de la ora 21.10: "Insula", de Mihail Sebastian a avut premiera în 1947, an în care s-a născut Vladimir Găitan, actor în distribuţia spectacolului. "Insula" a avut premiera acum 70 de ani, în 1947, la Teatrul Municipal, în regia lui Mircea Șeptilici.

06
/02
/17

INIȚIATIVĂ. Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în treizeci de ani. Ei au fost selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

06
/02
/17

Cele peste două mii de cărți din casa mea au pornit un miting neautorizat, supărate ca de cinci zile nu am mai citit un rând, lucru care nu s-a mai întâmplat de două ori în ultimii treizeci de ani.

06
/02
/17

Cineastul Damien Chazelle a fost recompensat cu marea distincție acordată la cea de-a 69-a ediție anuală a premiilor Sindicatului Regizorilor Americani - The Directors Guild of America (DGA Awards) pentru comedia muzicală romantică "La La Land". Premiul obținut de regizorul filmului "La La Land" consolidează poziția de favorită la Oscar a peliculei din distribuția căreia fac parte Ryan Gosling și Emma Stone.

06
/02
/17

După o lungă pauză, “Două loturi”, unul din cele mai premiate spectacole ale Teatrului Național din Bucureşti, va putea fi văzut din nou de spectatori, de astă dată pe scena Sălii Pictura, joi 9 și vineri 10 februarie 2017, de la ora 20.00.

06
/02
/17

Într-o zi de 6 februarie se nășteau scriitorul român Geo Bogza, cineaștii François Truffaut și Jim Sheridan și cântăreții Natalie Cole, Bob Marley, Axl Rose și Cătălin Crișan. Tot într-o zi de 6 februarie (1898) avea loc, la Paris, premiera "Poemei romane", compusa de George Enescu, pe atunci în vârstă de 16 ani.

05
/02
/17

În cadrul VAULT Festival 2017, în perioada 8-12 februarie, Atelier Studio Theatre şi Institutul Cultural Român prezintă la Londra premiera britanică a cunoscutei piese a lui Matei Vişniec „Şi cu violoncelul ce facem?”

03
/02
/17

Marele Bal al Operei din Cluj Napoca va avea loc, în acest an, pe 4 martie 2017, la un sfert de secol, de la prima ediţie. Eveniment unic de impact național, amplă manifestare cultural-artistică polivalentă şi gală dedicată valorii, devenit tradiţie la Cluj, Marele Bal al Operei ajunge la cea de-a XXII-a ediţie.

03
/02
/17

Universitatea de Arte din Târgu-Mureș și Teatrul Nottara, în colaborare cu Institutul Italian de Cultură din București, prezintă miercuri, 8 februarie 2017, de la ora 19:30, în sala „George Constantin“ a Teatrului Nottara, spectacolul-lectură Dama de cupă de Gianni Spezzano, piesa câștigătoare a Concursul European de Dramaturgie PopDrama.

03
/02
/17

Teatrul Tineretului are plăcerea de a anunța cea dintâi premieră a anului 2017: Un stejar de Tim Crouch, regia Bobi Pricop. Reprezentațiile vor avea loc cu participarea extraordinară a actorilor Claudiu Bleonț și Ana Ciontea, în zilele de sâmbătă, 4 februarie, și duminică, 5 februarie, de la ora 19.00.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

03
/02
/17

Concluzie: e unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile și emoționante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace. Simplu. Iar o prietenă actriță îmi șoptește că rar vezi mașiniștii aplaudând o piesă din culise. Înseamnă că chiar „a coborât Îngerul”. Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îți dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) și îți dă un ”ceva” pe care îl porți, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.