„Produceţi obraznic, repede şi des! Spuneţi-ne ceva ce nu ştim! Organizaţi noaptea mitocanilor la teatru!”. Jurnalistul Brendan Kiley le oferă directorilor de teatre zece idei prin care aceştia îşi pot scoate instituţiile din impas.
Un articol de Ziarul Metropolis|11 martie 2014
Jurnalistul Brendan Kiley le-a oferit directorilor de teatre zece idei prin care aceştia îşi puteau scoate instituţiile din impas, într-un articol publicat în The Stranger. Vă prezentăm un fragment din acest articol. Traducerea textului din engleză este realizată de Judy Florescu.
1. Terminați cu punerea în scenă a a blestematului de Shakespeare! Cel mai mare dramaturg din istorie a devenit singura voastră posibilitate de creație pe care vă sprijiniți, cel de care aveți nevoie atunci când sunteți timorați și sunteți fără idei. A venit timpul unui moratoriu de cinci ani – fără liceeni care se sărută în grabă în Romeo și Julieta, fără Comitetul Profesoral care să finanțeze piesele lui Shakespeare și fără companii independente care vor să se înnobileze prin Hamlet. (Sau cu orice altceva. Teatrul independent nu ar trebui să facă parte din jocul înnobilării, ci din jocul degradării.)
Deveniți flexibili. Trăiți un pic. Găsiți piese noi, ciudate și bune, de care nu a auzit nimeni până acum. Învățați-vă publicul să-și dorească surprize, nu pacificatori.
2. Spuneți-ne ceva ce nu știm! Fiecare piesă din stagiunea voastră ar trebui să fie o premieră – mondială, națională, sau măcar regională. Fiecare trebuie să ajute. Regizorii: să găsească o piesă nouă pe care să o monteze în următoarele 12 luni. Actorii: idem. Dramaturgii: să înceteze să-și dezvolte piesele cu ajutorul interminabilelor ateliere – să-și scoată piesele la public. Criticii- să remarce teatrele care riscă spectacole noi prin scrierea de cronici.
3. Produceți obraznic, repede și des! Teatre independente: aduceți-vă aminte că acum 20 de ani, în 1988, o companie numită Annex a produs 27 de spectacole, dintre care 16 erau premiere mondiale. Plecați-vă capetele de rușine. În această stagiune, Annex va produce zece spectacole, dintre care 4 premiere mondiale, ceea ce este binișor încă. Ensemble Theatre din Washington a produs doar trei spectacole, dintre care una va fi o premieră mondială (o adaptare a lui Shakespeare!).
Ce s-a mai întâmplat în 1988? Nirvana începea să înregistreze albumul Bleach – și susținea un concert la Annex Theatre. Anul următor, Nirvana pleca într-un turneu mondial. Morala: Produceți piese noi și Kurt Cobain se va ridica din mormânt și va concerta în teatrul vostru.
4. Atrageți public tânăr! Dramaturgul canadian Paul Mullin a spus-o cel mai bine într-un email săptămâna trecută: Aduceți spectatori sub 60 de ani, chiar de va trebui să spargeți teatrul ca să aduceți suflare tânără în sală. Dacă nu aveți public tânăr, atunci teatrul vostru e deja falimentar – pocnitul din degete nu v-a ajuns la urechi deocamdată.
5. Oferiți alternative persoanelor cu copii mici! Școala de duminică este programul educațional de gherilă cu cel mai mare succes din istoria Americii. Furați-l. Persoanele cu copii mici ar trebui să poată veni la teatru și să-și lase copiii cu niște actori tineri într-o sală de repetiții pentru două ore de joacă.
Beneficiile: în primul rând, va fi mai ușor să-i convingeți pe noii bogătani (dintre care mulți au copii mici), să cumpere abonamente pentru noua stagiune. În al doilea rând, acest lucru va defini și misiunea educațională a teatrului (și va fi mult mai distractiv, iar, prin urmare, mai eficient, pentru copii).
În al treilea rând, copiii vor învăța să meargă la teatru regulat. Și vor aștepta cu nerăbdare ziua în care vor termina școala și vor sta în aceeași sală de teatru cu adulții. Să fii târât până la teatru se va transforma din pedeapsă în recompensă.
6 . Luptaţi pentru locuinţe! În 1999, muzicianul Neko Case a rupt contractul cu Seattle, părăsind orașul pentru Chicago. Când a fost întrebat despre motivația sa într-un interviu, a explicat: „Chicago este mult mai prietenos, mai ales față de artiștii săi. Seattle este foarte neprietenos față de artiștii săi. Nu acordă locuinţe artiștilor săi – le place foarte mult să folosească artele comunitare, dar nu le place să pună nimic nou în comunitatea de arte.”
Noi suportăm eșecul. Guvernul ar trebui să se îndrepte către locuinţele ieftine pentru artiști și să se asocieze cu CODAC, un comitet care vrea dezvoltatori pe Capitol Hill – și, în cele din urmă, peste tot, pentru a-și construi ateliere la prețuri accesibile, în noile lor apartamente. (Argumentele lor de persuasiune: taxe, împărțirea orașului în zone și stimulente de afaceri.)
Dezvoltarea imobiliară îi sufocă pe artiștii care nu își pot permite să țină pasul cu prețurile în creștere ale proprietăților imobiliare, pe care chiar artiștii le-au ajutat să supravieţuiască – prin transformarea cartierelor ieftine în districte artistice la modă.
7 . Construiți baruri! Alcoolul este singurul lichid de pe pământ care acționează atât ca lubrifiant, cât și ca agent de legătură. Exploatați-l. Transformați-vă spectacolele în petreceri la care publicul e musafir. Încurajați-vă publicul să vină mai devreme, să bea mult și să rămână până târziu. Chiar și cea mai zgârcită companie independentă își poate permite o cadă plină de gheață și bere, căci starea actuală a teatrelor-baruri este deplorabilă: cozi lungi, băuturi la suprapreț și o dorință asiduă pentru a sta pe scaune confortabile.
Teatrele încearcă să „construiască o comunitate ” cu discuții și prelegeri după spectacole și alte variante despre „cum v-ați petrecut două ore văzându-mi spectacolul, acum uitați-vă încă puțin la mine!” Vrei comunitate? Dă-le oamenilor un loc unde să stea, ceva despre care să discute (spectacolul pe care tocmai l-au văzut) și o sticlă de băutură.
Ca un gest de ospitalitate, oferă-le oamenilor care doresc săplece după pauză o băutură gratuită, astfel încât aceștia să-i poată aștepta pe prietenii lor, care au ales să se uite la actul doi. Fii atent la clienții tăi. Ei primesc băuturi, tu vei obține bani, toată lumea câștigă. Te poticnești de legile fiscale, de delimitarea orașului pe zonă, și de legea băuturilor alcoolice? Schimbă-le sau ignoră-le. Fă orice ai nevoie să faci pentru a răzbate.
8. Noaptea mitocanilor! Știţi ce altceva mai contribuie la crearea unei comunități? Participarea publicului ca spectator, dar în termeni proprii. La o singură reprezentaţie a unui spectacol, invitați mulțimea să se comporte ca un public elisabetan sau de vodevil: Vindeți-le bilete ieftine, serviți-i cu floricele de porumb, încurajați oamenii să huiduie și să-și strige replicile preferate. Spectacolul nasol și facil Rocky Horror Picture Show supraviețuiește doar pentru că este singurul la care oamenii sunt încurajați să se manifeste. Furați mecanismul.
9. Anticipați sărăcia! Teatrul este un om aflat la înec, iar sindicatele – în stadiul lor actual, sunt nicovale deghizate în conservatori ai vieții. Teatrul s-ar putea prăbuși fără sindicatele sale, dar se va îneca cu siguranță împreună cu ele. Iar actorii trebuie să aducă argumentul salariului și al traiului. Nimeni nu merită un salariu cu care să trăiască pentru că are talent și un munte de datorii la facultate. Scuze.
10. Abandonați facultățile! Cei mai mulți dintre studenții la facultățile de teatru nu au ce face acolo. V-ați putea face doi-trei ani mai profitabili, din punct de vedere financiar și artistic, în lume, prin exersarea meseriei de actor în teatru.
Departamentele de teatru din școli sunt formate din cei ce au fost și cei care nu vor fi niciodată, artiști care ar putea fi în măsură să vă spună ceva util despre trecut, dar nu și despre prezent, și în nici un caz despre viitor. Îi excludem pe istorici – istoricii de artă sunt grozavi. Dacă lucrurile nu iau o altă întorsătură, istoricii vor fi singurii care vor rămâne în picioare.
Foto: wikipedia
