12 ani de sclavie. Stăpâni devianţi şi sclavi neputincioşi
https://www.ziarulmetropolis.ro/12-ani-de-sclavie-stapani-devianti-si-sclavi-neputinciosi/

CRONICĂ DE FILM „12 ani de sclavie“, al treilea lungmetraj regizat de britanicul Steve McQueen, este relatarea naturalistă şi lipsită de sentimentalism a aventurilor de la mijlocul secolului al XIX-lea american ale unui muzician de culoare ajuns, din om liber, sclav.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 decembrie 2013

CRONICA DE FILM „12 ani de sclavie“, al treilea lungmetraj regizat de britanicul Steve McQueen, este relatarea naturalistă şi lipsită de sentimentalism a aventurilor de la mijlocul secolului al XIX-lea american ale unui muzician de culoare ajuns, din om liber, sclav.

Cu „12 ani de sclavie” („12 Years a Slave”), al treilea său lungmetraj, regizorul Steve McQueen se instalează confortabil în mainstream-ul cinematografiei americane, căruia îi infuzează însă o doză salutară de prospeţime.

Ar putea părea straniu că un cineast european, fie el britanic şi de culoare, abordează un subiect atât de specific istoriei SUA ca sclavia (scenariul, bazat pe autobiografia personajului real Solomon Northup, este semnat exclusiv de John Ridley, „12 ani de sclavie” fiind primul film la a cărui scriere nu a contribuit şi McQueen).

Numai că noul lungmetraj este doar în subsidiar despre sclavie. Filmul continuă, de fapt, căutările cineastului, preocupat de fizicalitate, de felul în care corpul devine un câmp de confruntare politică sau cu propriile slăbiciuni, de portretistică, de întrebări în loc de răspunsuri.

Bazat de asemenea pe o poveste reală, „Hunger” (2008) trata subiectul luptei pentru independeţă a naţionaliştilor irlandezi avându-l ca lider pe Bobby Sands. Ajuns în închisoare, el s-a folosit de greva foamei pentru a-şi susţine revendicările.

În „Shame” (2011), lupta nu mai era una politică, ci intimă: dependenţa unui bărbat de sex, inspirată de asemenea din câteva cazuri adevărate bine documentate.

Cele trei filme mai au doi numitori comuni. Unul este prezenţa actorului Michael Fassbender. În „Hunger”, filmul care l-a făcut cu adevărat cunoscut, şi în „Shame” deţinea rolul central, în timp ce în „12 ani de sclavie” are o memorabilă partitură secundară de contre-emploi.

O altă constantă este cooperarea cu unul din cei mai talentaţi directori de imagine, Sean Bobbitt, care testează în toate cele trei filme diverse accente ale esteticii naturaliste.

12 ani de sclavie

Chiwetel Ejiofor şi Brad Pitt, într-o scenă din filmul „12 ani de sclavie“

Povestea muzicianului de culoare ajuns, la mijlocul secolului al 19-lea, dintr-un om liber din statul New York într-un sclav trecut de la un proprietar la altul în Sud este tratată de Steve McQueen cât mai puţin eroic şi cât mai puţin sentimental (pentru perimetrul mainstream în care este circumscrisă).

Riscul unei glorificări a căutării libertăţii era mare, mai ales că protagonistul, Solomon Northup, interpretat nuanţat de bine alesul Chiwetel Ejiofor, este cel prin ai cărui ochi este redată aproape întreaga aventură.

În „12 ani de sclavie”, la fel ca în „Hunger” şi „Shame”, Steve McQueen nu edulcorează realitatea pe care o reconstituie, ci insistă, fără a cădea în mizerabilism, asupra chinurilor şi umilinţelor lui Solomon Northup. Asupra slăbiciunilor morale (biciuirea unei colege de suferinţă) şi răbufnirilor de demnitate (bătaia pe care i-o administrează unui stăpân).

Pentru un plus de autenticitate şi pentru a nu permite spectatorului să se instaleze într-o zonă confortabilă, camera redă minute în şir supliciile la care este supus protagonistul, cum este şi momentul în care acesta, după ce a fost târât prin noroi, atârnă de o un copac cu o funie de gât, sprijinindu-se doar pe vârfurile picioarelor.

Atât sclavii, dar mai ales stăpânii sunt prezentaţi critic. Majoritatea sclavilor sunt temători, nu au conştiinţa libertăţii şi nu par să-şi dorească să iasă din situaţia în care se află, unii fiind dispuşi chiar la compromisuri doar pentru a-şi salva viaţa sau pentru o existenţă mai bună.

Numai că Steve McQueen nu judecă, fiind mai curând interesat de nuanţele unei realităţi istorice complexe (chiar dacă nu lipseşte meteahna privirii atotştiutoare din prezent aruncată asupra trecutului, vizibilă în mai multe replici şi în special în personajul lui Brad Pitt, starul fiind şi unul dintre producători).

Există însă o vizibilă tentă caricatural-satirică în felul în care sunt înfăţişaţi majoritatea albilor din Sud: de la negustorii de oameni, din care se remarcă cinicul întruchipat de Paul Giamatti, la proprietarii de sclavi interpretaţi, printre alţii, de Benedict Cumberbatch, Paul Dano, Sarah Paulson şi, mai ales, Michael Fassbender.

Latifundiarul cu barbă roşcată şi alură de pastor jucat de Fassbender pare a găsi în postura de pretinsă superioritate asupra servitorilor o plăcere care dezvăluie pe alocuri un sadism cu scânteieri fals mistice şi erotice, o bolnăviciune care, extrapolată, ar încerca să explice parţial flagelul sclaviei.

„12 ani de sclavie” nu este un film despre adaptarea omului-sclav la libertate, ci despre cum face faţă un om-liber posturii de sclav, decăderii la stadiul în care se activează instinctele supravieţuirii, iar noţiunile din sfera moralităţii îşi pierd contururile clare. Ideea este regăsibilă şi în cazul victimelor totalitarismelor de mai târziu şi transcende tematica la primă mână a filmului, trimiţând într-o zonă a marilor concepte exprimate remarcabil cinematografic.

Filmul lui Steve McQueen va intra de la 3 ianuarie în cinematografele româneşti, fiind distribuit de MediaPro Distribution.

INFO

12 ani de sclavie (12 Years a Slave, SUA, 2013)

Regia: Steve McQueen

Cu: Chiwetel Ejiofor, Brad Pitt, Michael Fassbender

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din „12 ani de sclavie“ – capturi film

23
/10
/13

Peste mai puţin de o săptămână, marţi, 29 octombrie (de la ora 19.00), la Sala Radio melomanii din Bucureşti vor avea ocazia să răspundă provocării lansate de tânărul artist român Răzvan Suma, care îi invită la concertul Vă place Brahms?

22
/10
/13

Vineri, 25 octombrie, de la ora 18.30, la împlinirea a 175 de ani de la naşterea compozitorului francez Georges Bizet, Opera Naţională Bucureşti prezintă o reprezentaţie-eveniment a uneia dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite opere ale acestuia – Carmen.

22
/10
/13

Printre ultimele noutăţi anunţate în programul FNT 2013se numără spectacolul-prelegere „Respiraţia poeziei'', susţinut de actorul Ion Caramitru în Sala Multimedia a Teatrului Naţional Bucureşti – sâmbătă, 2 noiembrie, de la ora 19.00, dar şi spectacolul-lectură cu piesa câştigătoare a concursului de dramaturgie UNITER 2012, „Nostalgicii călători'' de Liviu Lucaci, în regia lui Vlad Cristache – vineri, 1 noiembrie, de la ora 14.00, în Sala Mică a TNB.

22
/10
/13

CRONICĂ DE TEATRU Una dintre premierele toamnei de la Teatrul Nottara, „Mobilă și durere” este un spectacol ce merită văzut și revăzut pentru a înțelege mesajul tragic atent camuflat sub masca umorului lui Teodor Mazilu. Regizoarea Alice Barb nu se îndepărtează deloc de text, dar îl transpune în lumea contemporană.

22
/10
/13

INTERVIU Toma Enache, jurnalist, poet și regizor, își lansează pe 24 octombrie primul lungmetraj, „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”. Producția este o premieră, fiind primul film vorbit în limba aromână. Regizorul spune că a ales să interpreteze rolul principal pentru că a simțit că așa poate transmite ceea ce-și dorește, „într-un ritm mult mai bun și într-un mod autentic”.

22
/10
/13

Aura Corbeanu, directorul executiv al Festivalului Naţional de Teatru (FNT 2013), organizat între 25 octombrie şi 3 noiembrie în Bucureşti, a declarat, luni, într-o conferinţă de presă, că bugetul pentru ediţia din acest an a evenimentului este de 2.300.000 de lei.

21
/10
/13

Rezultatul unui concert extraordinar înregistrat în inima Transilvaniei la Opera (Palatul Culturii) din Târgu Mureș albumul „Transylvanian Concert” - al cărui titlu a fost sugerat de chiar directorul celebrei case de discuri ECM Records – se bucură de aplauzele presei mondiale.

21
/10
/13

Ediția din acest an a unui eveniment de amploare, Festivalul de Literatura Timisoara „La Vest de Est / La Est de Vest”, va prilejui publicului timișorean nu doar întâlnirea cu nume de primă mărime ale literaturii contemporane, ci și lecturi în premieră, din volume inedite pentru publicul autohton.