„3 Faces”. Frumusețea simplității
https://www.ziarulmetropolis.ro/3-faces-frumusetea-simplitatii/

CRONICĂ DE FILM Inclus în Competiţia Festivalului de la Cannes şi proiectat în premieră în România la Anonimul, „3 Faces”, cel mai nou film al regizorului iranian Jafar Panahi, este deopotrivă o operă cinematografică ingenioasă şi un omagiu adus regretatului cineast Abbas Kiarostami.

Un articol de Ionuţ Mareş|20 August 2018

Restricția oficială impusă în 2010 de regimul de la Teheran de a mai face filme, dublată de interdicția de a părăsi țara, nu l-a împiedicat totuși pe regizorul Jafar Panahi să lucreze. Doar că, forțat de noul context, cineastul și-a schimbat destul de radical stilul și zona de interes.

Nu mai realizează filme de ficțiune ample, cu mulți actori. În schimb, propune mici filme turnate în cvasi-clandestinitate. Filme aparent simple, dar, în esență, extrem de elaborate în autoreflexivitatea și amestecul lor de ludic și dramatic.

Este și cazul celui mai nou titlu, „3 Faces”, care a fost proiectat în acest an în premieră mondială în Competiția Festivalului de la Cannes, unde a primit un premiu pentru scenariul scris împreună cu Nader Saeivar.

În noua sa abordare, splendid folosită și în precedentul film, „Taxi”, cu care câștiga Ursul de Aur la Berlin în 2015, Jafar Panahi se pune pe el însuși în fața camerei.

În acest caz, o are alături pe o actriță celebră în Iran, Behnaz Jafari. Cei doi își joacă propriile roluri. De această dată, situația dramaturgică propusă este una ficțională, deși este tratată dintr-o falsă perspectivă documentaristică.

După ce primesc o înregistrare făcută cu telefonul în care o tânără din provincie, dornică să studieze actoria la Teheran, pare a-și filma sinuciderea cauzată de faptul că nu a primit niciun răspuns la încercările sale de a o contacta pe cunoscuta actriță, Behnaz Jafari, tulburată de întâmplare, și Jafar Panahi pornesc cu mașina acestuia din urmă în elucidarea situației.

Ideea drumului spre o zonă de provincie, în căutarea unei tinere actrițe aspirante, este un vizibil omagiu pe care Jafar Panahi îl aduce maestrului său Abbas Kiarostami și în special unuia din filmele acestuia, „Și viața merge mai departe…” (1992), în care regretatul regizor vizita împreună cu fiul său o zonă rurală devastată de un cutremur, în speranța de a-l găsi pe copilul care apăruse într-un celebru film anterior al său, „Unde este casa prietenului meu?” (1987).

Aparentul tragism al secvenței de început, care este înregistrarea cu pretinsa sinucidere, este imediat contrabalansat de un spirit ludic, iar acest amestec va domina filmul până la final: autenticitatea filmării este pusă la îndoială de Behnaz Jafari, care suspectează o posibilă farsă (sau cel puțin speră asta, pentru a-și ușura conștiința încărcată).

Ea discută în detaliu cu Jafar Panahi dacă nu cumva finalul filmulețului, cu momentul spânzurării, nu trădează o înscenare, însă regizorul îi răspunde că el nu identifică nicio tăietură de montaj sau, dacă există una, ea nu putea fi făcută decât de un foarte bun profesionist. Însă de unde să găsești un expert într-o astfel de zonă rurală izolată?

Această ambiguitate jucăușă, întărită și de amestectul de ficțiune și de tratare cvasi-antropologică, domină o bună parte din „3 Faces”, care până la un punct ia aspectul unui film-anchetă.

Odată ce actrița și regizorul ajung în satul căutat, cu ai cărui locuitori au o serie de întâlniri comic-ciudate, și în special la familia fetei și pe măsură ce situația pare a se elucida, filmul, cu o libertate formală și narativă admirabilă, se deschide, se ramifică înspre direcții dintre cele mai stimulante.

Pe de o parte, este portretul unor oameni simpli, locuitorii satului, cu ale lor bizarerii și probleme și cu un stil de viață în care sunt amestecate o generozitate firească, umană, și o tradiție conservatoare (a fi actor este văzut ca o activitate de bâlci).

Apoi, filmul se dovedește și o reflecție relaxată asupra imaginii și cinema-ului, precum și asupra celebrității – adolescenta vrea să devină actriță, în timp ce  Behnaz Jafari este recunoscută de localnicii întâlniți pe drum, chiar și în cele mai izolate sate muntoase, datorită aparițiilor sale la televiziune, în special într-un serial.

În plus, Panahi nu ezită să critice discret situația socială și politică din Iran, cu trimitere indirectă la poziția sa de regizor persecutat: tânăra din sat este încurajată în aspirațiile sale de o fostă actriță în vârstă, faimoasă în perioada de dinainte de Revoluția Islamică din 1979. O actriță care, de atunci, trăiește singură, ostracizată de populația din localitate, motiv pentru care nici noi, ca spectatori, nu o vedem.

Prin acest mic fir narativ secundar, Panahi comentează subtil – și cu amărăciune –  trecutul recent al țării sale și își exprimă admirația atât pentru meseria de actor, cât și pentru femeile din țara sa, ca într-o minunată secvență în care el se află în mașină și privește de la distanță spre casa bătrânei actrițe, unde, prin fereastră, ca un ecran de cinema, se văd siluetele celor trei femei din trei generații diferite, dansând într-o lumină caldă.

Tocmai acest spațiu intim pare să fi rămas singura oază de libertate, mai ales pentru femei. Un spațiu misterios, unde nu pot pătrunde nici politica, nici socialul și nici măcar arta – este locul unde se pot exprima pe deplin solidaritatea și apropierea între oameni cu aceleași vise.

O frumoasă și emoționantă lecție din partea unui film sincer, fără emfază și extrem de liber.

19
/08
/19

Lungmetrajul „Ivana cea Groaznică”, regizat de Ivana Mladenović, a câștigat premiul special al juriului secțiunii Cineasti del Presente din cadrul Festivalului de Film de la Locarno, care s-a încheiat sâmbătă. Premio speciale della giuria CINÉ+ constă într-o campanie de promovare în valoare de 25.000 de franci elvețieni acordați de canalul francez de televiziune pentru lansarea filmului câștigător în cinematografele din Franța.

16
/08
/19

CRONICĂ DE FILM În cel mai nou film al său, „Once Upon in... Hollywood” (2019), Quentin Tarantino e interesat mai puţin să creeze suspans sau să ofere acţiune, şi mai mult să redea cu melancolie ceea ce se presupune a fi sfârşitul unei epoci în cinema-ul american - finalul anilor `60.

16
/08
/19

Din cele peste 1500 de producţii înscrise în cele trei secțiuni competiționale din cadrul Bucharest International Dance Film Festival 2019 au fost selectate 43 de scurtmetraje, din 18 țări de pe întreg mapamondul. Competiția internațională cu secțiunile  - Time Stand Witness, The Road not Taken și Acts of Rebellion -  cuprinde 30 de filme, din 15  țări. Bucharest International Dance Film Festival se va desfasura in perioada 4 - 8 septembrie 2019.

15
/08
/19

Sriitorul Vasile Ernu ("Născut în URSS", "Ultimii eretici ai Imperiului", (2009); "Bandiţii") a văzut aseară ultimul film scris, regizat şi jucat de Casey Affleck  și a scris despre el în această dimineață, pe pagina sa de facebook. Cinefilii care nu se tem de spoilere se pot bucura astfel de un text savuros. Din păcate, "Light of My Life" nu este încă disponibil în cinematografele din România.

15
/08
/19

Raoul Taburin este un geniu al bicicletelor. Poate depista orice defecțiune doar folosindu-și auzul. Puțini ar crede că Raoul ascunde un secret care îl bântuie și pe care a tot încercat să-l împărtășească: în ciuda experienței sale de mecanic, Raoul nu-și poate ține echilibrul pe două roți. SECRETUL LUI RAOUL TABURIN/ RAOUL TABURIN, o poveste fermecătoare despre biciclete și sindromul impostorului, imaginată de scenaristul filmului Amélie, va fi lansat în cinematografele din România pe 23 august.

14
/08
/19

Joi, 15 august, începând cu ora 19.00, are loc avanpremiera celei de-a patra ediții a DokStation Music Documentary Film Festival, la Fabrica Gastropub (Splaiul Unirii, 160). În Avanpremiera ediției a 4-a a DokStation, va fi proiectat, în premieră națională, filmul documentar Sting : A Free Man (2017, regia: Julie Veille), precedat de o selecție muzicală din discografia Sting și The Police. Intrare liberă.

13
/08
/19

Deja aclamat de critici și așteptat de cinefilii din lumea întreagă, cel de-al nouălea film al lui Quentin Tarantino, “Once Upon A Time In Hollywood” / “A fost odată la… Hollywood”, se lansează săptămâna aceasta în cinematografe. Cu o distribuție impresionantă, producția Sony Pictures va avea premiera pe marile ecrane din România vineri, 16 august 2019, și se anunță drept una dintre cele mai “fierbinți” lansări ale verii.

13
/08
/19

"Blondele sunt cele mai potrivite victime. Ele sunt asemeni zăpezii virgine în care ies la iveală urmele însângerate." - Alfred Hitchcock. Se împlinesc, astăzi, 120 de ani de la nașterea cineastului considerat „maestrul suspansului”. 

13
/08
/19

În luna august Happy Cinema București prezintă trei documentare din seria “Expoziții pe marele ecran”: din 16 august Van Gogh & Japan, din 23 august Young Picasso și din 30 august Goya: Visions of Flesh and Blood.

12
/08
/19

CRONICĂ DE CARTE Exponent al Generației `70 și probabil singurul în relații strânse cu Noul Cinema post-2000, regizorul Iosif Demian se destăinuie într-o necesară carte-interviu realizată de Laura Dumitrescu – „Iosif Demian. Note de autor”, recentă publicată, în ediție bilingvă (română și engleză), de iadasarecasa, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei (CNC).

10
/08
/19

Evenimentul FILME ÎN AER LIBER a început marți, 6 august, pe Faleza Cazino din Constanța, într-un nou sezon de cinema în aer liber, care va avea loc până pe 18 august. Anul acesta este programată o selecție specială, ce cuprinde unele dintre cele mai bune comedii, filme de aventuri și filme pentru copii și familie ale tuturor timpurilor.

Page 1 of 24312345...102030...Last »