5 întrebări pentru actorii de la Teatrul Metropolis – Alexandru Nagy
https://www.ziarulmetropolis.ro/5-intrebari-pentru-actorii-de-la-teatrul-metropolis-alexandru-nagy/

Actorii de la Metropolis răspund la cinci întrebări despre soarta teatrului autohton, într-o perioadă atipică şi delicată pentru scena românească.

Un articol de Ziarul Metropolis|18 iunie 2020

1. De ce v-a fost cel mai dor în timpul celor două luni de stare de urgență?

Alexandru Nagy: Mi-a fost și îmi este foarte dor de Operă, de repetițiile de la Teatru și de Conservator. Sunt conștient că în izolare am câștigat anumite lucruri, dar am pierdut unele momente frumoase care se nasc în echipele în care lucrez.

2. Credeți că lumea se va schimba în urma acestei pandemii? În ce fel?

Cred că da, însă la noi schimbarea se produce cu o întârziere, din câte am observat în ultimii 15 ani. Așadar, cred că ne așteaptă foarte multe provocări în viitorul imediat. Chiar dacă vine sfârșitul lumii așa cum o știm noi, cred că ține de noi ca artiști unde ne poziționăm. Mai multă flexibilitate și adaptabilitate în vremurile astea, sunt două obiective pentru care trebuie să ne pregătim. Unii au o rezistență la schimbare și e normal, poate că își permit. Noi, cei la început de drum nu.

3. Ce fel de spectacole credeți că vor căuta spectatorii la teatru după această experiență?

Teatrul e teatru și așa va rămâne. A încerca să faci din teatru Netflix – prin pomparea unor bugete fabuloase în scenografie si onorarii si reducerea actorului la metoda de serial este o eroare. În aceste vremuri apăsătoare, teatrul trebuie să revină la esență, la emoția întâlnirii cu spectatorul. Un teatru centrat pe actor și spectator. Pe nevoile ambelor tabere. Și, până la urmă, o înțelegere mai clară a faptului că facem parte din aceeași comunitate.

Eram deja destul de distanțați de publicul nostru și înainte de pandemie. Distanțarea impusă nu a făcut decât să ne sublinieze și să adâncească ideea că nu suntem atât de bine conectați cu publicul nostru, nici măcar nu îl cunoaștem. Și ca atare dacă nu-l cunoști și nu îl recunoști ca partener egal, nu ai cum să-i oferi ceea ce are nevoie.

4. Felul dumneavoastră de a vă raporta la teatru s-a schimbat în vreun fel? Credeți că teatrul va arăta altfel după revenirea la normal?

Lucrând în ultimii 15 ani mai mult în mediul independent, am avut noroc (râde). Ceea ce părea un dezavantaj până anul acesta, se dovedește a fi atuul generației noastre. În astfel de vremuri, după marile crize, lucrurile se schimbă, iar experiența câștigată în zona independentă poate fi folosită cu brio și în teatrul de stat. Era deja evident de ceva timp că trebuie să strangem cureaua. Risipa de bani nu mai are cum să existe în teatrele de stat. Egalitatea de șanse, promovarea dramaturgiei românești și a tinerilor este o nevoie reală.

Îmi doresc foarte mult ca teatrul să fie orientat spre comunitate și spre public, să nu mai facem spectacole pentru noi, cei din breaslă, și să nu mai îngropăm actorul în decoruri mamut. Să nu facem o concurență neloială și nereușită Netflix-ului. Să ne reamintim de lucrul cu actorul. De spațiul gol al lui Brook, de teatrul “sărac”, dar atât de bogat al lui Grotowski.

5. Dacă ați fi avut o baghetă magică în timpul acestei pandemii, care ar fi cele trei lucruri pe care le-ați fi schimbat sau le-ați schimba de acum încolo?

Cred că fiecare dintre noi posedă această baghetă magică pe toata durata existenței, nu doar în situații de criză. Cred că ea trebuie folosită mereu pentru a crea acea magie interioară, extrem de specială, care ne face dependenți de teatru și de întâlnirea cu noi înșine.

Ne-am dat seama în acest răstimp că nu putem exista fără public. Și ca atare el trebuie să fie ținta noastră. Nu premiile și nici concursul stupid între bugete.

Aș vrea să cred că nu suntem retrograzi. Că fiecare în parte, în secret, și-a tras concluziile personale în tot acest răgaz și că ne întoarcem treptat, mai buni, mai sinceri și mai dornici de întâlnirea esențială care trebuie să se întâmple la teatru.

Este clar că trebuie să facem tot ce ne stă în putință să fim alături de publicul nostru, pentru că el are nevoie de noi, la fel cum și noi avem nevoie de el.

“Nu se poate trăi fără teatru.”

12
/02
/24

Acolo unde nu mai e trafic, doar o plajă pustie și posibilitatea unui nou început, iubirea poate completa peisajul unei eternități liniștite. „Băieții buni ajung în Rai”, al treilea lungmetraj al regizorului Radu Potcoavă, propune publicului la cinema, din 22 martie, o întâlnire cu o poveste inedită și o scurtă pauză pentru a uita de grijile vieții cotidiene.

12
/02
/24

Școala Academică de balet La Sylphide, alături de Opera Națională București, vă invită, luni, 19 februarie, de la ora 18:30, să sărbătorim împreună un moment special în lumea baletului: Gala de Balet dedicată aniversării a 25 de ani de la înființarea Școlii Academice La Sylphide.

12
/02
/24

La început de primăvară, Opera Națională București propune publicului spectacolul „Carmen” de Georges Bizet în dublă reprezentație, pe 1 și 3 martie, cu o distribuție de excepție: mezzosoprana Ruxandra Donose invitată în rolul titular, tenorul Ramón Vargas invitat în rolul Don José, baritonul Mihai Damian invitat în rolul Escamillo. În rolul Micaela va evolua soprana Operei Marta Sandu Ofrim. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Tiberiu Soare.

09
/02
/24

CARTEA DE CINEMA Într-o scurtă carte apărută în 2022 şi bazată pe câteva dialoguri inedite iniţiate de Ioan-Pavel Azap şi derulate între 2009 şi 2011, Tudor Caranfil vorbeşte despre parcursul său şi critica de film. Un moment esenţial au fost "Serile prietenilor filmului", un eveniment pe care l-a creat în 1962 şi al cărui succes avea să ducă la formarea Cinematecii - o poveste demnă însăşi de un scenariu.

09
/02
/24

Cu încasări de 952 de milioane de dolari la box-office-ul mondial, onorat cu cele mai mari premii ale industriei din acest an, dominând cu câte 13 nominalizări la Oscar® și la Premiile Academiei Britanice de Film și Televiziune (BAFTA), blockbusterul Oppenheimer în care joacă Cillian Murphy, nominalizat la Oscar pentru rolul lui J. Robert Oppenheimer și Emily Blunt în rolul soției sale, biologul și botanistul Katherine „Kitty” Oppenheimer, va fi disponibil pentru vizionare în exclusivitate pe SkyShowtime din 21 martie.

09
/02
/24

Seria CultClassics aduce în atenția publicului filme semnificative sau realizatori de film importanți din istoria cinematografiei. “Am vrut să creăm un program independent, care să ne conducă într-o călătorie prin lumea filmului, să explorăm împreună diferite curente cinematografice, stiluri regizorale, culturi și spații geografice” Anca Caramelea, curator ARTA.

09
/02
/24

Pe 11 și 20 februarie, de la ora 19:00, la Sala Mare a Teatrului Național Iași, va avea loc premiera pe țară O tragedie veninoasă după Women beware women de Thomas Middleton, regia, traducerea și adaptarea scenică aparținându-i lui Silviu Purcărete. Scenografia spectacolului este creată de Dragoș Buhagiar, noul proiect marcând împlinirea a 14 ani de excepțională colaborare cu regizorul Silviu Purcărete, începută la Teatrul Național Iași, cu spectacolul Uriașii munților de Luigi Pirandello.

09
/02
/24

Studenții bucureșteni sunt invitați să participe la un program de mentorat și internship dedicat spațiilor culturale din București. Pe lângă experiența practică, participanții vor putea accesa sponsorizări în valoare de 27.000 lei și vor avea posibilitatea unor stagii de practică în cele mai active agenții de comunicare din România

09
/02
/24

mind-moving, programul de terapie prin artă inițiat și organizat de Indie Box, în parteneriat cu NOPA - Societatea Norvegiană a Compozitorilor și Textierilor, Asociația Entuziart și Profeti ART SRL, ajunge la finalul perioadei de implementare și își încheie călătoria cu un eveniment special, dedicat publicului larg, cu intrare liberă, pe 21 februarie, de la 18:30, la Arcub - Hanul Gabroveni (str. Lipscani, nr. 84 - 90).