Actorii de la Metropolis răspund la cinci întrebări despre soarta teatrului autohton, într-o perioadă atipică şi delicată pentru scena românească.
Un articol de Petre Ivan|6 iunie 2020
1. De ce v-a fost cel mai dor în timpul celor două luni de stare de urgență?
De mersul pe jos, de la Victoriei până la Tineretului, fără declarație.
2. Credeți că lumea se va schimba în urma acestei pandemii? În ce fel?
Oamenii se vor spăla mai des pe mâini. Sper.
3. Ce fel de spectacole credeți că vor căuta spectatorii la teatru după această experiență?
La bază, teatrul e o poveste. Cât timp există o poveste, oamenii vor veni să o vadă jucată. Că e în 2, 3, 15 personaje, că e clasic montată sau că are douăzeci de mii de proiecții video. Povestea contează.
4. Felul dumneavoastră de a vă raporta la teatru s-a schimbat în vreun fel? Credeți că teatrul va arăta altfel după revenirea la normal?
N-am mai jucat de pe 9 martie, nu știu cum mă raportez la teatru, stai să joc și zic după. Peste omenire au trecut multe, războaie mondiale, virusuri mult mai supărate, tot felul de încercări și uite că teatrul e tot aici, cu multele lui feluri de-a fi. Teatrul va fi bine.
5. Dacă ați fi avut o baghetă magică în timpul acestei pandemii, care ar fi cele trei lucruri pe care le-ați fi schimbat sau le-ați schimba de acum încolo?
Aș fi lăsat oamenii în parcuri.
Aș fi modificat virusul, să atace doar persoanele care au 250 de ani.
Aș lăsa concertul Slipknot să aibă loc.
