Actorii de la Metropolis răspund la cinci întrebări despre soarta teatrului autohton, într-o perioadă atipică şi delicată pentru scena românească.
Un articol de Ziarul Metropolis|7 iunie 2020
1. De ce v-a fost cel mai dor în timpul celor două luni de stare de urgență?
Emilia Dobrin: Mi-a fost dor de familie, de cei dragi.
2. Credeți că lumea se va schimba în urma acestei pandemii? În ce fel?
Habar n-am… poate va fi un altfel de bine? „Noi timpului să-i ținem calea, așa cum el ne caută pe noi“ – Shakespeare, Cymbeline.
3. Ce fel de spectacole credeți că vor căuta spectatorii la teatru după această experiență?
Se vor căuta fel de fel de spectacole. După gustul și nevoia estetică a fiecăruia.
4. Felul dumneavoastră de a vă raporta la teatru s-a schimbat în vreun fel? Credeți că teatrul va arăta altfel după revenirea la normal?
Am mai spus-o și mă repet: oricât de nou va fi timpul care va veni, vom trăi la fel emoția spectacolului de teatru. Pentru că nu se poate altfel!
5. Dacă ați fi avut o baghetă magică în timpul acestei pandemii, care ar fi cele trei lucruri pe care le-ați fi schimbat sau le-ați schimba de acum încolo?
Să nu mai asistăm neputincioși la copiii bolnavi și săraci neluați în seamă… Și pentru că nu m-aș mai opri, mă gândesc să vă răspund cu trei versuri din Sonetul 66 – Shakespeare.
„Să nu mai văd netrebnici îmbuibați!“
…
„Credința marfă, legea sub blestem“
…
„Și Binele slujind neomenia!“
(diferite traduceri)
