George Alexandru s-a stins din viaţă vineri, 1 ianuarie, la ora 23.30 la Spitalul Fundeni, la vârsta de 58 de ani, din cauza unor complicaţii severe ale unei infecţii abdominale grave, nu în timpul unei operaţii, a precizat Institutul Clinic Fundeni într-un comunicat. Trupul actorului va fi depus luni, la ora 11.00, la Teatrul Nottara. El va fi înmormântat tot luni, la cimitirul Ghencea.
Un articol de Petre Ivan|2 ianuarie 2016
„Actorul George Alexandru a fost unul dintre cei mai apropiați ai Teatrului Nottara și unul dintre cei mai devotați, cu 30 de ani de activitate neîntreruptă pe această scenă. Cu o săptămână înainte de a suspenda pe termen nedefinit spectacolele, a jucat în «Viața e suferință. Comedie de bulevard», ultima premieră în care a apărut, un spectacol care nu a avut parte decât de trei – patru reprezentații. Din fericire, ea a fost văzută și de critici și de presă și de spectatori chiar în închiderea festinului nostru pe bulevard din octombrie. George Alexandru a trăit tristețea faptului că teatrul și-a suspendat activitatea pe o perioadă nedefinită și se pare că și asta i-a scurtat viața. Poate că e bine să înțelegem din asta și din celelalte lucruri că actorii au propria lor viață și propria lor sensibilitate peste care nu putem trece și peste care se pare că nici ei nu pot trece oricât s-ar strădui și oricâte personaje diabolice sau frumoase sau pozitive ar interpreta“, a declarat pentru Agerpres Marilena Țepuș, directoarea Teatrului Nottara.
Putem să-l aplaudăm pentru ultima oară luni, 4 ianuarie 2016. Va fi depus, începând cu ora 11.00, în foaierul principal al Teatrului Nottara, de unde poate fi însoțit, la ora 14.00, spre Capela Cimitirului Ghencea 3 Militari. La ora 14.30 va avea loc slujba de înmormântare, iar la ora 15.00, va fi înmormântat.
Actorul George Alexandru s-a născut la 21 noiembrie 1957, în București.
La Teatrul Nottara, a urcat pe scenă în 1985, când era încă student. A apărut în spectacolele semnate de Ion Cojar și Alexandru Dabija (Olelie; Vânătorii, de Fănuş Neagu, respectiv Scapino, de J.B.P. Molière), scrie Dan Marius Zarafescu pe site-ul teatrului.
Născut în București, el a fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, specializarea actorie. În primul an, i-a avut profesori pe Amza Pellea şi Dan Micu. În următorii ani de studenţie a lucrat sub îndrumarea lui Gelu Colceag şi Ion Cojar.
Totuşi, debutul pe o scenă profesionistă bucureșteană s-a petrecut în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în montarea lui Cristian Hadji-Culea, Nu pot să dorm, de Ion Brad.
La Studioul Casandra al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, a apărut în numeroase producții, printre care: Mioriţa, de Valeriu Anania, regia: Mihai Mălaimare (1986); Opera de trei parale, de Bertolt Brecht, regia: Ion Cojar (1986); D’ale Carnavalului, de I.L. Caragiale, regia: Dana Dima (1986); Peer Gynt, de Henrik Ibsen, regia: Ştefan Iordănescu (1985); Rosenkrantz şi Guildenstern, de Tom Stoppard, regia: Radu Băieşu (1985).
Timp de doi ani a fost în trupa Teatrului de Stat V.I. Popa din Bârlad, unde a lucrat la două spectacole semnate de Cristian Nacu (1987): Intrigă şi iubire, de Friedrich Schiller și Rămâne pe joi, de Eugenia Busuioceanu, precum și Fluturi de noapte, de Dinu Grigorescu, regia: Bogdan Ulmu (1986).
La Teatrul Nottara a fost prezent pe afiș, practic neîntrerupt, din anul 1987. Încă de la începutul carierei artistice, jocul său era caracterizat de o sinceritate care se manifesta ca o formă de… frenezie creatoare, pe care a practicat-o până la final, cu o credință statornică. După ani și ani, George Alexandru a rămas același actor gânditor, scormonitor, actorul faber. În dezvoltarea rolurilor sale, am descoperit un nivel al interpretării care propune o nouă ipoteză de viaţă, fără pretenţia de a închide, de a pecetlui definitiv, ci o căutare continuă, aplicată și coerentă. Această rezervă intelectuală ce se face simțită în construcțiile sale scenice, în fond o melancolică modestie artistică, l-a făcut pe George Alexandru să nu acorde o prețuire exagerată darurilor naturale, care de altfel, nu-i lipsesc…
Iată câteva dintre spectacolele Teatrului Nottara, unde jocul său a putut fi admirat de-a lungul anilor: True West, de Sam Shepard, regia: Alexandru Mâzgăreanu (2010); Jocul dragostei şi al morţii, de Romain Rolland, regia: Lucian Giurchescu (2004); Capul de răţoi, de George Ciprian, regia: Răzvan Dincă (2004); Romeo şi Jeannette, de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2002); Titanic Vals, de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu (2002); Vino la pod, iubita mea! de Gabor Kiszely, regia: Alexandru Repan (2001); O noapte furtunoasă, de I.L.Caragiale, regia: Dan Micu (1996); Thomas Becket, de Jean Anouilh, regia: Alexandru Repan (1995); Revizorul, de N. Gogol, regia: Mircea Cornişteanu (1995); Avarul, de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (1994); Puricele, de Georges Feydeau, regia: Horaţiu Mălăele (1993); Un regat pentru un asasin, de Peter Karvas, regia: Tudor Mărăscu (1991); Păgubaşii, de Miron Radu Paraschivescu, regia: Gelu Colceag (1990); Cuibul, de Tudor Popescu, regia: Dominic Dembinski (1989); Burghezul Gentilom, de J.B.P. Molière, regia: Alexandru Dabija (1989); Livada de vişini, de A.P. Cehov, regia: Dominic Dembinski (1988); Propilee & Orhidee, S.A. de Dimos Rendis, regia: Mircea Marin (1987).
În ultimul timp, ați avut posibilitatea de a-l vedea pe George Alexandru în următoarele spectacole ale Nottara-ului: Roman teatral, după Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci (2012); Aniversarea, de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci (2009); Soţul păcălit, de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (2002).
În film a început să joace încă din 1978, când regizorul Dinu Cocea i-a propus să intre în distribuția lung-metrajului artistic Ecaterina Teodoroiu. Iată lista producţiilor cinematografice în care s-a dovedit un valoros actor de film: Casanova, identitate feminină, regia: Marius Barna (2009), Supraviețuitorul, regia: Sergiu Nicolaescu (2008), Nunta mută, regia: Horațiu Mălăele (2008), Cu un pas înainte, regia: Alexandru Maftei, Virgil Nicolaescu, Ana Mărgineanu, Luis Santa Maria, Jesús del Cerro, Alexandru Berceanu, serial de televiziune (2007), Happy End, regia: Radu Potcoavă (2006), La Urgență, regia: Andrei Zincă, serial de televiziune (2006), Băieți buni, regia: Andrei Boncea, serial de televiziune, producător Media Pro Pictures (2005), Un espresso, regia: Marian Sîrbu (2005), Milionari de weekend, regia: Cătălin Saizescu (2004), Sindromul Timișoara – Manipularea, regia: Marius Barna (2004), Dulcea saună a morții, regia: Andrei Blaier (2003), În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, regia: Sinișa Dragin (2001), Triunghiul morții, regia: Sergiu Nicolaescu (1999), Faimosul paparazzo, regia: Nicolae Mărgineanu (1999), Omul zilei, regia: Dan Pița (1997), Punctul zero, regia: Sergiu Nicolaescu (1996), Asfalt Tango, regia: Nae Caranfil (1995), Huntress: Spirit of the Night, regia: Mark S. Manos (1995), Începutul adevărului (Oglinda), regia: Sergiu Nicolaescu (1994), È pericoloso sporgersi, regia: Nae Caranfil (1994), Chira Chiralina, regia: Gyula Maar (1993), Vulpe – vânător, regia: Stere Gulea (1993), Polul Sud, regia: Radu Nicoară (1993), Cum vă place?, regia: Olimpia Arghir, film de televiziune (1992), Înnebunesc și-mi pare rău, regia: Ion Gostin (1992), Balanța, regia: Lucian Pintilie (1992), Rămânerea, regia: Laurențiu Damian (1992), Cezara, regia: George Busecan (1991), Drumul câinilor, regia: Laurențiu Damian (1991), …Escu, regia: Constantin Dicu și Robert Cișmigiu, film de televiziune (1990), Coroana de foc, regia: Sergiu Nicolaescu (1990), Cenușa păsării din vis, regia: Dorin Mircea Doroftei (1989), Mircea, regia: Sergiu Nicolaescu (1989), Rezervă la start, regia: Mihai Diaconescu (1988), Drumeț în calea lupilor, regia: Constantin Vaeni (1988), François Villon – Poetul vagabond, regia: Sergiu Nicolaescu (1987), Figuranții, regia: Malvina Urșianu (1987), Noi, cei din linia întâi, regia: Sergiu Nicolaescu (1986), Masca de argint, regia: Gheorghe Vitanidis (1985), Dreptate în lanțuri, regia: Dan Pița (1983), Ultima noapte de dragoste, regia: Sergiu Nicolaescu (1980).
Foto: dcnews.ro / nottara.ro
