Adele: Capitolele 1 şi 2. Educaţie sentimental-erotică
https://www.ziarulmetropolis.ro/adele-capitolele-1-si-2-educatie-sentimental-erotica/

Premiat cu Palme d’Or la Cannes, „Adele: Capitolele 1 şi 2”, în regia franco-tunisianului Abdellatif Kechiche, este un film intens despre maturizarea sentimentală şi sexuală a unei adolescente, dar, mai ales, un portret al feminităţii şi al iubirii, dublat de un elogiu al senzualităţii.

Un articol de Ionuţ Mareş|30 octombrie 2013

CRONICA DE FILM Premiat cu Palme d’Or la Cannes, „Adele: Capitolele 1 şi 2”, în regia franco-tunisianului Abdellatif Kechiche, este un film intens despre maturizarea sentimentală şi sexuală a unei adolescente, dar, mai ales, un portret  al feminităţii şi al iubirii, dublat de un elogiu al senzualităţii.

Opera de până acum a cineastului Abdellatif Kechiche (care are şi o scurtă carieră de actor) a combinat, la nivel tematic, interesul pentru viaţa tinerilor şi relaţiile de familie, dar şi pentru diferenţele socio-cultural-civilizaţionale.

Amestec completat, în plan stilistic, de o constantă testare a fidelităţii spectatorilor faţă de un cinema care mizează mai puţin pe naraţiune, cât pe senzaţiile de moment, pe reacţii, gesturi, trăiri, pe forţa chipurilor şi a corpurilor de a evoca emoţii, fără aditivi manipulatorii.

Adele: Capitolele 1 şi 2 este povestea întinsă pe câţiva ani a unei iubiri pasionale între două tinere – liceana Adele, interpretată de revelaţia Adele Exarchopoulos, fascinantă în multitudinea de stări pe care le poate transmite chipul ei (al cărui ten îşi schimbă uneori culoarea în aceeaşi secvenţă), şi Emma, pictoriţă şi studentă la arte, jucată de senzuala Lea Seydoux, una din cele mai cunoscute tinere actriţe din Franţa.

Folosind întotdeauna pentru scenele de interior două camere de filmat, operate de pe umăr, dar cu puţine mişcări ample, Kechiche le poziţionează la distanţă de actriţe, pentru a le oferi acestora libertatea de a căuta intimitatea de care el are nevoie. Intimitate redată însă, prin transfocare, aproape numai în prim-planuri sau gros-planuri cu chipurile şi corpurile protagonistelor. Din această perspectivă, filmul este şi un elogiu al frumuseţii şi al tinereţii.

Rezultă o experienţă vizuală intensă, solicitantă, o nelinişte permanentă (în ton cu tulburarea interioară a lui Adele), un intimism extrem, căutat aproape în mod agresiv, dar cu efecte dintre cele mai surprinzătoare în ceea ce priveşte forţa imaginilor de a surprinde complexitatea manifestărilor sufleteşti. Montajul practicat de Kechiche mizează, de altfel, mai puţin pe narativitate, cât pe emoţii.

Adele

Léa Seydoux şi Adele Exarchopoulos, într-o scenă din filmul „La vie d`Adele“

Spre deosebire de literatură, unde scriitorul poate pătrunde, prin câteva fraze, în lumea interioară a personajelor, camera de filmat nu poate face asta, din cauza distanţei intrinseci faţă de actori (deşi există filme ale căror autori s-au apropiat foarte mult de o astfel de perspectivă).

Ceea ce poate face însă cinemaul – iar Kechiche duce la perfecţiune această posibilitate – este să surprindă, prin acumulare şi observaţie insistentă, acele momente de autentică trăire, când orice contrafacere şi orice mască dispar (Kechiche şi-a luat o libertate mare faţă de scenariu şi a scris unele scene chiar în timpul filmărilor).

Tocmai aceste momente irepetabile (deşi obţinute prin repetiţii interminabile) îi reuşesc lui Kechiche, un perfecţionist şi un adept al dublelor nenumărate („…se întâmplă rar să mă opresc înainte să obţin ceea ce vreau”, mărturiseşte într-un interviu).

Referinţele indirecte la romane despre educaţii sentimentale şi iubiri pasionale, cum ar fi „La Vie de Marianne” sau „Liaisons dangereuses”, ori poziţionarea polemică faţă de un anume tip de cinema convenţional întăresc demersul lui Kechiche de a accede la sinceritate – atât în stilul de lucru, cât şi prin ceea ce ajunge în final la public.

Pentru un film despre o iubire mistuitoare, era necesar să fie arătată forţa care o arde pe interior pe Adele. Din această perspectivă a sincerităţii, scenele erotice explicite devin aproape obligatorii. Trebuie să simţim, din poziţia de spectatori, pasiunile sufleteşti şi dorinţele sexuale ale lui Adele. Lipsa lor ar fi fost o dovadă de falsificare, un fard aplicat realităţii (ca în majoritatea covârşitoare a filmelor).

Citiţi şi: Abdellatif Kechiche: „Este o chestiune vitală pentru mine să fac filme”

Kechiche nu poate fi însă acuzat de voyeurism, pentru că aparatul de filmat nu le surprinde, pe ascuns, pe cele două protagoniste, ci le glorifică fără inhibiţii senzualitatea, încercând să-i apropie cât mai mult pe spectatori de relaţia lor, cel puţin pe cei dispuşi să se lase atraşi în acest joc al dorinţelor şi pasiunilor.

Distribuit de Independenţa Film şi programat miercuri şi joi seară în cadrul festivalului „Les films de Cannes a Bucarest”,  „Adele: Capitolele 1 şi 2” intră de vineri şi în cinematografe, fiind interzis spectatorilor sub 18 ani.

INFO

Adele: Capitolele 1 şi 2 (La vie d`Adele, Franţa, Belgia, Spania 2013)

Regia: Abdellatif Kechiche

Cu: Léa Seydoux, Adèle Exarchopoulos, Salim Kechiouche

Rating: ●●●●●

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,

este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Adele: Capitolele 1 şi 2 – capturi film

01
/04
/15

SPECIAL ZIARUL METROPOLIS. Că sunt intimidant de frumoase și copleșitor de talentate este o banalitate. Ele sunt, de fapt, zeițe coborâte printre noi, muritorii. Datorită lor e imposibil să nu iubești filmul francez de ieri sau de azi, cu toate aerele lui de superioritate.

01
/04
/15

Miercuri, 15 aprilie, începând cu ora 19.00, iubitorii de film sunt așteptați la Sala ARCUB cu ocazia celei de-a treia ediții a CineȘoc. În luna aprilie accentul se mută pe cinematografia orientală – filmul lunii este aclamatul Harmony Lessons (2013) regizat de Emir Baigazin, o dramă cu accente poetice care s-a remarcat prin tematica abordată: marginalizarea și efectele acesteia.

31
/03
/15

"Verigheta", de Gabriel Achim, "Cristian", de Doina Ruşti, şi "Dumneavoastră, tu", de Bogdan Theodor Olteanu, se numără printre cele 16 scurtmetraje incluse în secţiunea necompetitivă Short Film Corner, un eveniment dedicat profesioniştilor din cinema la Festivalul de Film de la Cannes.

31
/03
/15

Icon production va lansa joi 2 aprilie, în trei cinematografe din capitală, proiectul inedit “Trei scurtmetraje cu CAI PUTERE în regia lui Daniel Sandu”. În cadrul programului vor fi proiectate producțiile realizate de tânărul regizor Daniel Sandu: “Numărătoarea manuală”, “Vocea a doua”, “Cai Putere”.

31
/03
/15

Filmul "Closer to the Moon", de Nae Caranfil, a fost marele câştigător al galei, după ce a obţinut nouă premii Gopo din 12 nominalizări. Filmul lui Caranfil a mai obţinut, printre altele, trofeele pentru cel mai bun scenariu şi pentru cel mai bun regizor. Prezentăm mai jos lista completă a câştigătorilor.

31
/03
/15

Câștigătorii îi știți: Nae Caranfil și „Closer to the Moon” au obținut cele mai importante premii, inclusiv pentru cel mai bun film, la Gala Gopo 2015. Însă vă propunem câteva frivolități subiective „la cald” din sala Studio a Teatrului Național din București.

30
/03
/15

81 de filme româneşti lansate în cinematografe sau în festivaluri în 2014 au fost luate în considerare pentru nominalizările celei de-a noua ediții a Galei Premiilor Gopo. Evenimentul va avea loc astăzi, începând cu ora 19.00, la Sala Studio a Teatrului Național București. Prezentatorii Galei din acest an sunt actorii Paul Ipate și Diana Cavallioti.

30
/03
/15

Compania Sony a lansat primul trailer al noului film din seria James Bond, intitulat ”Spectre”, rolul celebrului agent 007 fiind jucat de actorul Daniel Craig. În momentul de faţă nu se cunosc multe detalii despre acţiunea filmului. Conform sumarului oficial al intrigii, ”un mesaj criptic” din trecutul lui James Bond îl trimite să descopere o organizaţie sinistră, informează Huffington Post.

29
/03
/15

Regina Maria, într-un reportaj de un minut, realizat în 1934, la castelul Bran. Filmată în timp ce se plimbă prin grădină, îmbrăcată în costum naţional. Sau alături de Stan şi Bran, cei doi cai ai ei. Sau în timp ce îşi face cumpărăturile în piaţa din sat.

29
/03
/15

MARI FILME ROMÂNEȘTI UITATE În „Meandre” (1967), unul dintre cele mai îndrăznețe și inovatoare filme ale cinematografiei române, Mircea Săucan reinventează după propria sensibilitate timpul şi spaţiul.

28
/03
/15

Marți, 31 martie 2015, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr.38), va avea loc primul eveniment din seria „ArtIntro”. Invitatul primei întâlniri va fi criticul Andrei Rus, care propune vizionarea filmului Toată lumea din familia noastră, regia Radu Jude. Proiecția va fi urmată de discuții cu publicul despre cum poate fi înțeles filmul și despre modul în care a fost realizat.

27
/03
/15

Ziarul Metropolis, cotidian cultural editat de Teatrul Metropolis din București, împlinește doi ani de existență astăzi, de Ziua Mondială a Teatrului. Zi de zi, publicația a încercat să-și ridice standardul și să ocolească valul de tabloidizare care a afectat chiar și cele mai prestigioase site-uri quality din România.

27
/03
/15

Irina Margareta Nistor, selecţionerul DaKINO, a declarat în deschiderea celei de-a 24-a ediţii a evenimentului cinematografic, care a avut loc la CinemaPRO din Capitală, că s-a îndrăgostit de acest festival în urmă cu 20 de ani, când a făcut parte pentru prima oară în viaţa sa dintr-un juriu. DaKINO 24 a fost deschis de lungmetrajul "Still Alice", cu Julianne Moore în rolul principal, şi regizat de Richard Glatzer şi Wash Westmoreland.