Am fost cucerită de frumuseţea Greciei înainte de a o cunoaşte. A fost suficientă o carte – “Magicianul” lui John Fowles, pe care am citit-o la începutul anilor ‘90 – ca să visez ani de zile la ea până să o vizitez repetat. Visul meu de acum se numeşte Aegina – o insulă “povestită” de un prieten care, aidoma personajului din carte, s-a retras în liniştea patriarhală a Greciei profunde.
Un articol de Florina Tecuceanu|27 mai 2016
Se prea poate ca prietenul și fostul meu coleg ziarist – Sorin Andreiana este numele lui – să se fi regăsit în cuvintele personajului Nicholas Urfe, din “Magicianul”, care căuta să scape de viața sa convențională londoneză: “Nu ştiam încotro mă îndreptam, dar ştiam ce-mi trebuia: o nouă ţară, un neam nou, o nouă limbă; şi cu toate că nu-l puteam defini în cuvinte la vremea aceea, îmi trebuia un nou mister.”
Toți căutăm mistere, toți căutăm evadări din propria viață. Sorin se pare că a găsit, pentru că Aegina este mai mult decât o insulă. Este dorință de cunoaștere. Este miracolul reflectat în propria lui existență: aici a cunoscut o femeie specială, o româncă din București. Înainte de a o cunoaște, timp de trei ani s-au învârtit prin același cartier fără să se intersecteze, fără a ști unul de existența celuilalt. A cunoscut-o întâmplător pe insulă, când ea a venit în vacanță, ceea ce lui Sorin i se pare miraculos.
Sorin Andreiana a descoperit frumusețea Insulei Aegina după ce a petrecut aici Sărbătoarea de Paște, în 2014. Și a decis să facă ceva pentru a rămâne în acest ținut nu foarte întins, populat doar de 17.000 de suflete. A luat în administrare un hotel și viața lui în Aegina a devenit preacum cea a insularilor – atemporală, suspendată între dimineață și seară după ceasul biologic al naturii, fără nervi, claxoane, trafic, campanii electorale, isterii televizate.
Are o afacere nu foarte mare – Sissy Hotel are 17 camere – cele de la etaj au vedere la mare, cele de la parter au vedere la livada de lămâi din curte. O mică bucată de paradis. Poate un om să-și dorească mai mult? Sissy Hotel se află în Marathonas, plaja cu cel mai fin nisip din insulă, aflată la 4 km de portul principal al insulei. “Dacă veți ajunge aici”, dă asigurări interlocutorul meu, “cu siguranță o să reveniți”. Ar trebui să îl credem, pentru că este prea entuziast când vorbește. Plajele sălbatice, siturile arheologice, activitățile de divertisment, excursiile în mijlocul naturii sau șederea meditativă, la o tavernă, seara, pe malul mării, ca în imaginile devenite iconice despre stilul de viață relaxat specific grecesc, vor fi tot atâtea experiențe de trăit și explorat.
“Insula este perfectă pentru cei care călătoresc individual și doresc să descopere frumusețile naturii nealterate de intervenția omului. Ce Halkidiki, ce Thassos? Acestea sunt insule deja locuite de români, care au adus cu ei și obiceiurile de acasă – muzica, sarmalele, ciorba de burtă. Toate acestea au fost preluate din zbor de proprietarii de restaurante care vor să îi facă să se simtă ca acasă. Aegina rămâne, încă și din fericire, sută la sută grecească”, spune Sorin.
Aegina cea frumoasă și pură
Când a venit în România în urmă cu o lună, Sorin Andreina povestea despre Aegina ca despre o iubită pe care fusese nevoit să o părăsească temporar și la care abia aștepta să se întoarcă. Aegina este frumoasă și pură – pentru că turismul de masă încă nu a pătruns pe teritoriul ei. Deși locuită și vizitată, se poate spune că este, din acest punct de vedere, virgină. Locuitorii ei, păstrători ai tradițiilor și ai omeniei arhaice, te îndrumă, îți dau sfaturi dacă cumva cauți un loc, un om, o pensiune, ca și cum ai fi unul de-ai lor. Ba, dacă este cazul și rămâi în pană cu mașina, dau și o mână de ajutor.
Foarte aproape de Sissy Hotel se află “Taverna lui Christian” ce aparține unui francez care s-a stabilit pentru totdeauna aici. Christian este căutat de turiști pentru cea mai bună caracatiță marinată după o rețetă proprie.
El și soția sa pregătesc, pe lângă meniul standard grecesc – salată cu brânză de capră, pește proaspăt la grătar, “gavros marinat”– patru sau cinci feluri de mâncare, din care fac parte obligatoriu mielul la proțap, ardeii umpluți sau fructele de mare.
Insula lui “Zorba Grecul”
În mod cert insula predispune la reverie și creativitate: aici se află casa scriitorului Nikos Kazantzakis, autorul celebrei cărți “Zorba Grecul”, scrisă în 1940. Amplasată pe malul mării, la vremea când scriitorul însuși o locuia, era singura pe o suprafață impresionantă de plajă. Astăzi are ceva vecinătăți și, deși nu se poate vizita pentru că moștenitorii lui Kazantzakis nu au dorit acest lucru, casa are o utilitate modernă: turiștii “înarmați” cu stick-uri de selfie-uri se fotografiază cu ea în fundal.
În Aegina se află clădirea primului guvern al statului indepent Grecia. Când grecii au început războiul de independență în 1821, timp de doi ani, guvernul a funcționat aici până au eliberat Atena.
Ce se poate vizita în Aegina:
Situl arheologic de la Kolona, situat pe o colină de pe o peninsulă aflată la nord de port, este principalul obiectiv turistic al Aeginei. Numele provine de la singura coloană rămasă în poziție verticală dintr-un templu închinat zeului Apollo. Până în anul 1802 mai rămăseseră pe poziție două coloane, dar, în urma unei furtuni puternice, a rămas doar una.
Catedrala Sf. Nectarie. Insula Aegina este cunoscută mai degrabă ca Insula Sfântului Nectarie. Acum, pe locul unde a viețuit monahul, se află Catedrala Sf. Nectarie, o mânăstire de maici care desfășoară o intensă activitate socială, căutată de credincioși pentru că aici este înmormîntat și și-a trăit ultimii ani Sfântul Nectarie, făcător de minuni și vindecător.
Mânăstirea Sfânta Maria, lăcaș de cult construit de greci în secolul al XVI-lea, într-un vârf de deal, atrage zeci de mii de turiști anual. La icoana făcătoare de minuni au venit, anul trecut, de Sfânta Maria, peste 80.000 de turiști.
Mânăstirea Sf. Mina, aflată în apropiere de Biserica Sf. Nectarie este, de asemenea, un lăcaș de cult vizitat de toți turiștii care vin pe insulă.
Templul Zeiței Afaia (se citește Afea), este singurul din Grecia închinat acestei zeități locale. Templul a fost construit în jur de 495 î. Chr., în stil doric. Faimoasele sale sculpturi ce ilustrau scene din războaiele troiane avut o soartă asemănătoare cu ale Partenonului de pe Acropola Atenei: se află într-un muzeu din München, după ce au fost cumpărate de regele bavarez Ludwig I, la începutul secolului XIX. La fața locului au rămas vestigii de coloane și ruinele altor construcții din jurul templului.
Cameră obscură din Aegina este singura din lume cu panoramă de 360 grade asupra peninsulei Perdika. Camera se află într-o zonă în care sunt și azi cazematele construite de naziști în timpul războiului.
Insula Moni. Din Perdika – un sat pescăresc tradițional – se fac traversări spre Insula Moni, o rezervație naturală la care se ajunge cu vaporașul. Pare incredibil, dar păunii care cresc în voia lor pe Insula Moni se plimbă printre șezlongurile turiștilor, iar căprioarele sunt atât de obișnuite cu prezența oamenilor încât nu fug când sunt mângâiate de copii. Pe Insula Moni, poți lenevi pe plaja cu nisip fin sau poți servi o cină la tavernă.
Festivalul fisticului. În Aegina se cultivă cel mai gustos fistic din Grecia, datorită climei și particularităților solului. De altfel, în fiecare an, la jumătatea lunii septembrie, locuitorii insulei celebrează această plantă printr-un Festival al Fisticului.
Cea mai veche plantație de măslini din Europa, cu copaci vechi de 2.500 de ani, se află în Aegina.
Cum se ajunge în Aegina:
Aegina este cea mai mare dintre insulele Golfului Argo-Saronic, aproape de portul Pireu și de Atena (la aproximativ 60 de minute de mers cu ferryboat-ul). Se poate ajunge cu mașina, pe la Makaza, sau cu avionul (aterizare pe aeroportul din Atena), apoi cu ferryboat-ul.
