Alexandru Solomon: „Am primit o incitare la dezbinare“
https://www.ziarulmetropolis.ro/am-primit-o-incitare-stravezie-la-dezbinare/

Alexandru Solomon, Anca Puiu şi Vanina Vignal se bat pentru drepturile filmului documentar.

Un articol de Eliza Zdru|28 Martie 2013

În urmă cu două săptămâni, pe 14 martie, Alexandru Solomon alături de câţiva regizori şi producători de film documentar din România –  Ana Vlad, Adi Voicu, Anca Puiu, Monica Lazurean Gorgan , Franţa – Vanina Vignal, Anglia – Andy Glynne şi Danemarca – Jon Bang Carlsenşi de criticiide film  Ileana Bîrsan, Valerian Sava şi  Mihai Chirilov, împreună cu o mâna de oameni entuziaşti s-au strâns în faţa Centrului Naţional al Cinematografiei pentru a depune o petiţie pentru drepturile filmului documentar.

„Filmul românesc este apreciat oriunde, mai puţin în România. Iar documentarul este cenuşăreasa filmului. Dacă nu încercăm să schimbăm ceva, în curând, documentarul românesc va ajunge el însuşi subiect de documentar”, sunt cuvintele prin care Alexandru Solomon îşi chema colegii să semneze petiţia alături de el.

Prima manifestare de acest gen din România a făcut parte dintre evenimentele organizate în cadrul festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania şi este menită să contracareze o lipsă de interes şi iniţiativă din partea CNC pentru susţinerea filmului documentar.

Prin petiţie, semnatarii solicitau, printre altele,creşterea fondurilor alocate producţiei de film documentar la 20 % din bugetul CNC, digitalizarea fondului de filme din Arhiva Naţională de Film şi acces online la catalogul ANF, elaborarea unui program de colaborare viabil între TVR şi documentariştii independenţi, în vederea coproducţiei de film documentar şi crearea şi implementarea în şcoli a unor programe de educaţie prin documentar prin Ministerul Educaţiei.

Invitaţi în biroul directorului CNC, Eugen Şerbănescu, pentru o discuţie care ar fi putut deveni un început de negociere, semnatarii petiţiei s-au lovit de un răspuns ferm: singurul mod în care filmul documentar ar putea să primească un procent mai mare din fondurile alocate anual de CNC ar fi dacă realizatorii de film de ficţiune ar fi de acord ca procentul alocatacestui gen să scadă în favoarea documentarului. Eugen Şerbănescu a mai adăugat că acest lucru ar fi posibil numai după ce toţi realizatorii de film de ficţiune şi cei de film documentar s-ar aşeza la o masă şi ar strânge mâna, căzând de acord ca fondurile CNC să se împartă în mod egal între cele cele două tabere.

Alexandru Solomon, Anca Puiu şi Vanina Vignal, care au încercat să poarte o discuţie cu domnul Eugen Şerbănescu, îşi spun părerea în legătură cu reacţia directorului CNC.

Alexandru Solomon: ,, Sunt o mulţime de lucruri care se pot face fără bani”

Alexandru Solomon:  „Noi am cerut două-trei lucruri punctuale pentru ca petiţia să fie limpede, dar ce a reieşit din discuţie a fost absenţa totală a unei viziuni pentru documentar şi pentru film în general. Am văzut un om care se mărgineşte să împartă nişte bănuţi în aşa fel ca toată lumea să fie (ne)mulţumită. Ori noi nu asta aşteptăm de la CNC. Sunt o mulţime de lucruri care se pot face fără bani.În toţi aceşti ani, n-am auzit de o încercare a CNC de a propune televiziunii publice un program coerent de promovare şi difuzare a documentarului românesc sau de vreo iniţiativă a organismului cinematografic de a aduce filmul în şcoli. Am primit în schimb sugestia de a ne adresa colegilor care fac ficţiune, adică o altă spălare pe mâini şi o incitare străvezie la dezbinare. Doar că lucrurile nu sunt aşa uşor de despărţit: majoritatea producătorilor de ficţiune fac şi documentar astăzi. Mingea nu este printre noi.”

Anca Puiu: ,,Tot timpul ne învîrtim în jurul „mărețelor împliniri” din ultimii 5 ani.”

Anca Puiu: „Din fericire, aș spune, mă aflu în poziția unui producător care încă produce, atît film de ficțiune cît și film documentar, deci pot să spun că sînt cît de cît în cunoștință de cauză. Ce era și este de așteptat din partea unei instituții de nivelul CNC-ului este disponibilitatea pentru dialog. Mai ales atunci cînd se ivește o ocazieprecum această petiție.Pentru că, dacă nu s-a ințeles, ceea ce vrem noi este repunerea în drepturi a filmului documentar. Nu ne-am întilnit cu Domnul Director pentru a ne explicain ce fel trebuie interpretată legea cinematografiei. Este incredibil că nu exista nici un plan sau vreo viziune în acest sens. Tot timpul ne învîrtim în jurul „mărețelor împliniri” din ultimii 5 ani, a felului in care CNC a reușit, în ciuda „tuturor vicisitudinilor”, să ne mai ofere posibilitatea de a participa și anul acesta la un concurs de proiecte sau a„sumelorfabuloase”cîștigate la ultimele 3 sesiuni de către X sau Y…Ori, ce mi se pare mie a fi esențial, este articularea unei politici culturale coerente și a unei strategii eficiente privind producția și promovarea filmului documentar, tratat pîna acum, din păcate, ca ruda săracă a cinematografiei.”

Vanina Vignal: ,, Nimic nu poate fi decis fără participarea cineaştilor.”

Vanina Vignal: „Joia trecută, am încercat, în van, să dialogăm cu domnul Eugen Şerbănescu. Reacţia dânsului la luările noastre de cuvânt a fost jalnică: nu ne asculta, încercând să se ascundă după deget printr-o logoree sterilă – limba de lemn a puterii dar, mai ales, a încercat să aplice dictonul Divide et impera (Dezbină şi stăpâneşte, sau cum spunem noi francezii  Diviser pour mieux régner). Ei da! Dânsul a încercat să îi stârnească pe realizatorii de film documentar contra realizatorilor de film de ficţiune. În mod clar, acest domn nu are nici un scupul şi nu ne consideră în mod real ca fiind interlocutori demni de a fi luaţi in considerare.

Am luat cuvântul pentru a-i explica că în Franţa, nu mai este nevoie ca noi să ieşim în stradă pentru a putea să dialogăm cu CNC-ul şi cu celelalte instituţii cultural-cinematografice. Noi facem parte în totalitate din peisajul politico-decizional, deoarece oamenii din spaţiul cultural au nevoie de expertiza noastră. Ei au nevoie de revendicările noastre şi de munca noastră extensivă, prin intermediul unor asociaţii precum SRF(Société des réalisateurs de films -Societatearealizatorilor de film), ACID (Association du cinémaindépendant pour sa diffusion -Asociaţiapentrudistribuţiafilmului independent), ADDOC (Association des cinéastesdocumentaristes -Asociaţiarealizatorilor de film documentar), amintind aici doar  asociaţiile de cineaşti, astfel încât sistemul să fie în mod constant interogat, îmbunătăţit, reinventat. Interacţiunile noastre sunt uneori tensionate, însă există un dialog real şi nici o decizie nu poate fi luată fără ca noi să fim consultaţi, sau fără ca noi să fim chemaţi să lucrăm împreună la luarea acestor hotărâri. Că nimic nu poate fi decis fără participarea cineaştilor.

Joia trecută, în faţa atitudinii paternaliste şi complet închise a domnului Şerbănescu, am înţeles că în mod clar există un drum foarte lung de parcurs pentru a ajunge în punctul în care relaţiile dintre deţinătorii de putere şi cei care depind de ei să fie mai mult sau mai puţin democratice.

Da, revoluţia din 1989 nu a fost decât o lovitură de stat… În biroul domnului Şerbănescu,  am resimţit din nou acest lucru.”

Petiţia a fost semnată până în prezent de 550 de persoane. Ea a fost depusă atât la Centrul Naţional al Cinematografiei, cât şi la TVR şi la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Sportului.

Credit foto: Vlad Petri

22
/10
/19

Anul acesta, în iulie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Lino Ventura, unul dintre cei mai iubiti actori din ultimele decenii. Angiolino Joseph Pascal Ventura, pe numele său real, a venit pe lume la 14 iulie 1919, la Parma, în Italia și s-a stins din viață într-o zi de 22 octombrie (1987), la Saint-Cloud, în Franța.

22
/10
/19

Am văzut în cadrul festivalului peliculelor de la Cannes la București filmul artistic de cinema „It Must Be Heaven” (câștigător al premiului special al juriului la Cannes în acest an), regizat de palestinianul Elia Suleiman. Cu Elia Suleiman în rolul principal. O scurtă, definitivă recenzie: e superb.

21
/10
/19

Seria invitaţilor de marcă la ediţie a X-a a Les Films de Cannes à Bucarest continuă cu unul dintre cele mai promiţătoare talente ale cinematografiei braziliene: Juliano Dornelles, regizorul filmului „Bacurau”, pe care îl semnează împreună cu Kleber Mendonça Filho, peliculă câștigătoare a Premiului Juriului la Cannes 2019.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

Page 1 of 25012345...102030...Last »