Amintiri despre „Șaraiman”-ul de la Timișoara
https://www.ziarulmetropolis.ro/amintiri-despre-saraiman-ul-de-la-timisoara/

Extraordinar cum un spectacol de la care ai ieşit deja de aproape o lună încă poate lucra în tine!

Un articol de Andrei Crăciun|6 iulie 2014

Era 11 iunie 2014, mă aflam în orașul Timișoara pentru FEST-FDR, un festival trimis de bănățenii în avangarda pretențiilor de a fi capitală culturală europeană în următorul deceniu. De-acum voi folosi timpul prezent, căci veți vedea că 11 iunie 2014 nu mi-a trecut.

Așadar, e caniculă la Timișoara. Oamenii se ascund pe sub umbreluțele de pe strada Alba Iulia care duce înspre librăria Cartea de Nisip. “Cartea de Nisip” este titlul unei cărți de Jorge Luis Borges. Mă ascund și eu de soare, când o văd. În vitrină au chiar și cartea mea, “Baricadele”. Sunt flancat de Ernesto Sabato, care este scriitorul meu preferat și Mihaela Rădulescu, care nu este scriitoarea mea preferată.

E 11 iunie 2014 și caut Sala 2 a Teatrului Național “Mihai Eminescu”. Teoretic, știu unde este. Practic, sunt la câțiva pași de a mă rătăci. Ajung. Timișorenii mi-au povestit cu mândrie destinul acestei săli – fost manej imperial, fostă sală de sport, lăsată în ruină și reînviată în scopuri strict culturale.

Sunt aici să văd spectacolul “Șaraiman”, spectacol binecunoscut, în care se îmbină arta dansului, în care Răzvan Mazilu e un maestru consacrat, buna comedie de stand-up a lui Dan Badea, și ea recunoscută ca atare, și muzica lăutărească a Romicăi Puceanu, “Șaraiman”-ul carevasăzică, dar nu doar “Șaraiman”-ul.

E un concept pretențios, care cere mult de la spectator, căci și mult i se oferă: pașii unui dansator care intră și iese din valiză, hohotul tandru de râs, autentica muzică de beție metafizică țigănească.

Dan Badea și-a adaptat repertoriul la specificul local. S-a râs îndelung și cu deplină justificare de miticii, de meltenii din București, de șaormarii și de parcagiii de care e plină capitala țării noastre. A gâdilat orgoliul timișorenilor, și bine a făcut, căci bănățenilor le place să li se recunoască statutul, justificat și el, de “frunce”.

A făcut multe glume bune, care plateau și deasupra noastră, a celor care nu facem stand-up-comedy. El a fost, însă, primul care a teoretizat teroarea care derivă din borcanele despre care obsedatele și obsedantele noastre mame ne tot interoghează, și nu numai în sezonul murăturilor.

A fost o seară la care încă mă gândesc. N-a trecut nici o lună de atunci. E prea devreme pentru melancolie. Am ieșit din fostul manej imperial cu gândul că acesta, “Șaraiman”, e unul dintre atât de rarele spectacole la care m-aș întoarce mereu și mereu, ca la mine însumi.

Foto din spectacolul „Saraiman“ – Ana Maria Moldovan



07
/02
/24

Band-ul internațional TIME IN OUR HANDS TRIO va prezenta sâmbătă, în premieră în România, noul său program cu compozițiile celor trei membri, într-un concert marcat de improvizație conceptuală, de la jazz la baroc european și, interesant, muzică tradițională românească.

07
/02
/24

Eyedrops și Pinholes, trupe de rock alternativ, pleacă într-un turneu ce cuprinde nouă orașe prin țară dar și în Republica Moldova, începând cu data de 8 februarie, din Timișoara, urmând să transforme într-o petrecere, pe rând, alte opt puncte geografice importante.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

La Centrul Național al Dansului București (CNDB), anul începe cu o rezidență și cu o serie de spectacole prezentate în cadrul stagiunii. 2024 este an aniversar la CNDB. Instituția împlinește 20 de ani și își propune să celebreze prin evenimente speciale cele două decenii de promovare a creației coregrafice.

05
/02
/24

„Din autobiografie îmi extrag eu forța, prin autobiografie simt că pot să-i fac pe oameni să se confrunte cu acele lucruri pe care nu vor să le vadă. Când vine vorba de scrierea autobiografică, oamenii nu mai pot spune: E doar un personaj, asta nu poate fi adevărat”.