INTERVIU Andi Vasluianu şi-a petrecut copilăria în Teatrul Nottara, unde bunicul său era regizor. Astăzi îl vedem pe scena aceluiaşi teatru, dar mai ales ne-am obişnuit să-l vedem în filme. Cel mai nou dintre acestea este „Breaking News”, în regia Iuliei Rugină, film pe care îl găsiţi în aceste zile în cinematografe şi de la care porneşte şi discuţia de faţă.
Un articol de Crăița Nanu|10 octombrie 2017
M-am văzut cu actorul Andi Vasluianu să vorbim despre filmul Breaking News, în regia Iuliei Rugină, care tocmai a intrat în cinematografe și unde interpretează rolul unui reporter care trece printr-o încercare grea atunci când îi moare colegul cameraman. Plecând de la faptul că filmările la Breaking News au însemnat reunirea cu niște oameni care îi erau deja prieteni și îi fuseseră alături în multe alte proiecte, a ieșit o discuție despre solidaritatea care se naște pe scenă sau pe platoul de filmare, despre sinceritatea actorului în orice rol și, mai ales, despre pedagogie. Practic, Andi Vasluianu este profesorul pe care ți-l dorești dacă vrei să dai la actorie.
Andi joacă și în teatru și în film, cu teatrul însă are o relație aparte. Cred în continuare că teatrul clădește, iar filmul profită de ce faci în teatru. Anthony Hopkins, Peter O’Toole, Richard Burton, Spencer Tracy, care mie îmi plac cel mai mult, erau mari actori de teatru, povestește el într-un interviu din Suplimentul de Cultură. Și-a dat seama că își dorește să fie actor când a văzut pentru prima dată o scenă, iar de la asta parcursul a fost natural, teatru și filmul s-au împletit aproape organic în viața lui.
Asta a fost destinul meu, am avut noroc, m-am întâlnit cu pasiunea mea. Țin minte că eram în școala generală și se jucau pe scenă serbările alea de final de an. De obicei jucau în spectacolele alea cei foarte buni la învățătură, iar eu nu eram foarte bun, eram de mijloc. M-a rupt prima oară când am văzut lumina închisă în sală și scena luminată, am în memorie foarte clar momentul ăla. Eram gelos de muream că nu sunt acolo. Și tot drumul meu în viață a fost către chestia aia. Și s-a întâmplat, am avut baftă, sunt și norocos, nu neg.
Și-a petrecut copilăria la teatrul Nottara, unde bunicul său era regizor, cu tatăl lui mergea la spectacole, filme, cinematecă, așa m-a luat apa. Apoi a urmat Școala Populară de Artă, iar de acolo a intrat la UNATC, la actorie, unde a nimerit la clasa Sandei Manu, de la care a învățat enorm. Era dură, uneori prea dură. Mulți au clacat în fața durității ei, dar la mine a funcționat, cred foarte tare că un actor trebui să treacă prin toate apele ca să înțeleagă despre ce e vorba în meseria asta.
Cu toate astea, poate tocmai pentru că a văzut oameni clacând în fața durității, a rămas setat împotriva ei ca mod de a lucra cu oamenii. Riști să îi pierzi complet, sau să îți strice filmul. Actorul e un copil de fapt iar tu ca regizor habar nu ai ce bagaj are el în spate, spune Andi.
A învățat asta pe vremea când coordona trupa de teatru de la liceul Lazăr, în urmă cu mai bine de 10 ani. A fost acolo o generație bună de oameni care au rămas în domeniu, printre ei se numără scenarista Oana Răsuceanu, scriitorul Cristi Neagoe, scenaristul Radu Grigore, regizoarea și scriitoarea Vera Iona, sau actrița Simona Ghiță. A fost una dintre cele mai frumoase perioade. Ce s-a întâmplat acolo îmi doresc eu la modul general despre meseria asta. Cred că în meseria asta trebuie să fie așa: oricât nu ne-am plăcea noi, colegial vorbind, în momentul în care ne apucăm să lucrăm la un spectacol sau film, e o chestie de solidaritate, nu ne mai dăm drumul la mână. Și asta iubesc cumva la meseria de actor: aici suntem împreună. E ca la război, știi? OK, nu ne placem unul pe celălalt, dar avem un inamic. Inamicul în momentul ăla e publicul. Haide să vedem cum îl facem să se bucure de noi. Dar trebuie să ne ținem de mână, chiar dacă te urăsc, chiar dacă nu-mi place de tine. Și cumva ajungi să uiți de animozitățile astea stupide.
Și cel mai interesant e că peste animozitățile astea se creează prieteniile. Poate să nu-ți placă un om și de fapt tu să nu-l cunoști. Se zice: du-te la drum cu cineva ca să-l cunoști. Abia atunci îl vezi în toată splendoarea lui, e imposibil să te facă sau să-l faci.
Breaking News
Andi are peste 100 de roluri la activ. În timpul facultății a făcut scurtmetraje pe bandă rulantă, nu pentru că i se ofereau, ci pentru că le căuta el. Eu atunci voiam să învăț. La școală făceam teatru și atât, nu făceam actorie de film. Când l-am întâlnit pe Mitulescu am înțeles că e aceeași meserie, dar are o tehnică separată pe care eu nu o cunoșteam și atunci a trebuit să o învăț. De aia mă duceam, de dimineață de la cinci mergeam la filmări, și apoi mă duceam la actorie la teatru. Era important, nu de altceva m-am băgat. Și acum, datorită acelor timpuri, am relaxarea asta în fața camerei.
În afară de relaxarea din fața camerei, a mai învățat și cu cine și în ce condiții își dorește să lucreze. Eu nu cred în regizorul care știe tot. În general pe mine mă sperie autosuficiența. Adică dacă vine un regizor și-mi zice NU, așa e, cum zic eu!… de multe ori nu înțeleg. Unde mergi cu chestia asta? Îmi deții tot adevărul și nu mai există nicio breșă în sistemul tău? Păi în momentul ăla e o problemă mare, nu putem să creăm ceva împreună. Eu o să fac ce zici tu, dar a doua oară nu mă mai întâlnești.
Cu Iulia Rugină, la Breaking News, a fost ușor. Pentru că e deschisă la prezent, la ce se întâmplă aici acuma. Noi putem să stabilim o grămadă de lucruri înainte, face referire la întrebările de interviu pe care m-am oferit să i le trimit înainte. Mi-a spus atunci că nu îl interesează. OK, da, la un rol mă interesează să știu replicile. Dar după aceea stăm și vorbim ce vrei tu cu replicile alea, unde vrei să ajungi cu ele. Și poate tu în ce ai scris ai avut o idee, dar e posibil ca prin mine să se modifice ideile alea, sau să se aprofundeze. Oricum ar fi, nu rămân pe loc. Uită-te la copiii noștri, e o evoluție firească a firii.
În timpul filmărilor pentru Breaking News (regia: Iulia Rugină)
Breaking News nu este însă un exemplu singular, Andi își caută toate personajele la fel. Și în fiecare rol găsește părți din el și cu fiecare rol, oricât de mic, merge până la capăt. Înainte să intru în scenă sau la cadru, îmi zic un lucru: fii tu însuți. Aruncă la gunoi tot simțul ridicolului, măști, tot. Fii tu, frate! Și e singurul loc în care pot să fiu eu, pentru că n-are cum să mă judece nimeni, că sunt băgat într-o poveste care nu-i a mea. Este singurul loc în care mă duc plenar, sunt de neatins în momentul ăla. Ciudat este că cel mai eu câteodată atunci sunt. Îmi arăt exact reacțiile mele cinstite în momentul ăla.
Ca actor, n-ai voie să ai prejudecăți sau filtre sociale, morale, de orice fel. Oamenii în general se abțin să zică ce sunt, să arate cum sunt. În viața de zi cu zi trebuie sa pari frumos, să fii drăguț, să te placă lumea. Când ai o poveste, nu te mai interesează. Ce e interesant e că atunci când am arătat chestii nasole din mine, am fost foarte plăcut de public. Or asta mi se pare foarte tare, de fapt oamenii se recunosc cu adevărat în chestia aia pentru că am fost acolo, am arătat-o real, chiar fără să vreau.
De multe ori citesc textul, îl iau, îl desfac, ajung acolo, și prima dată când se dă motor sau se deschide cortina chiar am senzația că uit text, uit ce-am discutat și abia atunci încep să se nască lucrurile. Unele lucruri rămân cum le-am lucrat, dar altele deodată se împlinesc și încep să reiasă reacțiile cinstite, oneste în treaba aia. Și nu neg că nu tot timpul îmi iese asta, este ce-mi doresc cel mai mult de la meseria asta, câteodată îmi iese, alteori nu.
Ce îi iese de fiecare dată este să dea mai departe lucrurile pe care le-a învățat. E o pasiune a mea, pedagogia. Vorbim despre experiența lucrului cu Voica Oltean, care avea 15 ani la filmarea Breaking News și se afla pentru prima oară în viața ei pe un platou de filmare. Voica e adolescentă, tot adolescent eram și eu când am intrat în meseria asta. Am avut în jurul meu niște oameni foarte frumoși și deschiși în a mă învăța: Dan Puric, Sanda Manu. Primii oameni care m-au ajutat foarte mult în film au fost Cătălin Mitulescu și Marius Panduru. De la ei am învățat primii pași. Apoi a fost Vivi (Drăgan Vasile) care, pe lângă faptul că mi-a devenit instant prieten, a fost foarte generos. Eu de la ei am înțeles că așa funcționează lucrurile. Explicând cuiva, îmi explic mie. E o căutare de fapt în a-l ajuta pe celălalt, o căutare tot a mea. E un soi de egoism și acolo.
Moromeții 2
Eu mai pregătesc copii pentru facultate. și le zic: de intrat e ușor, nu asta e problema. Să faci însă pe termen lung meseria asta ține de o explorare continuă, trebuie să-ți placă de tine, să te cauți, să ai introspecții zilnice. Actoria e o terapie, dacă o iei profund. Te cureți de multe lucruri numai prin faptul că te deschizi față de tine însuți, că îți dai voie să te vezi. De fapt, aici e discuția: noi fugim de noi, căutăm atenția în afara noastră, avem nevoie de cârje exterioare, când de fapt ele sunt în noi, iar fragilitatea asta e de fapt cea mai mare putere.
Andi Vasluianu vorbește cu bucurie despre toate proiectele în care e implicat și gravitează de la unul la altul cu lejeritatea omului care iubește ceea ce face. Are roluri în peste 100 de filme, de la scurtmetrajele lui Cătălin Mitulescu, București-Viena, 8-15 și 17 minute întârziere, până la filme ca Furia, California Dreaming, Hârtia va fi albastră, Sieranevada sau recentul Breaking News, care rulează acum în cinematografe și unde are rolul principal. Anul viitor va putea fi văzut în Moromeții 2, în regia lui Stere Gulea, la care filmează chiar zilele astea. Andi mai este și angajat al teatrului Toma Caragiu din Ploiești și al teatrului Nottara din București, unde doar în stagiunea asta are cinci spectacole: D’ale carnavalului, în regia lui Claudiu Goga, Iarna, în regia lui Mihai Mănuțiu, Un pic prea intim, Mărimea contează și Vestul singuratic, în regia lui Cristi Juncu.
Cred că în meseria asta trebuie să fie așa: oricât nu ne-am plăcea noi, colegial vorbind, în momentul în care ne apucăm să lucrăm la un spectacol sau film, e o chestie de solidaritate, nu ne mai dăm drumul la mână. (Andi Vasluianu, actor)
Foto: Adi Marineci
