INTERVIU Antoine Bagnaninchi, directorul Independenţa, vorbeşte despre criza care a lovit distribuţia de filme din România, în contextul închiderii cinematografelor.
Un articol de Ionuţ Mareş|4 noiembrie 2020
Distribuția de filme este unul dintre sectoarele culturale puternic lovite de pandemie, în contextul în care cinematografele au fost în cea mai mare parte închise în acest an, iar perspectivele nu sunt deloc încurajatoare.
L-am întrebat pe Antoine Bagnaninchi, directorul Independența Film, despre cât de afectată de criză este compania de distribuție pe care o conduce (și care e una dintre cele mai importante pe filme de autor, cu circa 15 titluri pe an, multe de la Cannes și Veneția), despre cât de eficientă poate fi lansarea online a filmelor, despre perspectivele pentru lunile următoare, dar și despre situația din alte țări.
Ionuț Mareș: Cât de puternică este pentru Independența Film lovitura dată de pandemie, care a făcut ca cinematografele să stea închise aproape în totalitate din martie?
Antoine Bagnaninchi: În termeni financiari, nu știu să zic. Nu am cuantificat. Dar e clar că din februarie nu mai avem niciun venit de la cinematografe, pentru că sunt închise. Cel mai rău pentru noi e că am amânat lansarea multor filme. În septembrie am fost puțin entuziaști, deși se știa că va veni un al doilea val de pandemie.
Din punct de vedere financiar și economic, noi suntem ok. Am avut un sfârșit de 2019 foarte bun, cu „Parazit” (2019, r. Bong Joon Ho). Asta ne-a ajutat. Avem și alte venituri în afară de cinematografe, cum ar fi din VoD și puțin de la televiziune.
Cel mai greu este să nu putem munci, să nu putem face ceea ce facem de obicei. Întâi de toate, munca noastră, ca distribuitori, este să alegem niște filme – asta am făcut – și să le distribuim în cinematografe și să le arătăm oamenilor interesați.
Din fericire, din încăpățânarea lui Tudor Giurgiu și a lui Mihai Chirilov, a avut loc TIFF, iar asta ne-a ajutat foarte mult. A fost foarte bine. Am arătat acolo, în deschidere, „La belle époque” (2019, r. Nicolas Bedos). A avut succes. Am mai arătat „Martin Eden” (2019, r. Pietro Marcello) și „Les traducteurs” (2019, r. Régis Roinsard). A fost o gură de aer.
Dar problema cea mai mare, bineînțeles, e că cinematografele sunt închise.
Prin urmare, anul acesta nu ați mai cumpărat nimic?
Aproape nimic. „Mandibules” (2020, r. Quentin Dupieux), care a fost la Veneția, l-am cumpărat încă de la Berlin, înainte de criză. „The Truth” (2019, r Hirokazu Koreeda) era cumpărat de mai mult timp. Sunt încă două-trei filme de la Berlin pe care trebuie să le scoatem, când se va putea. „Undine” (2020), al lui Christian Petzold. În mod normal, era programat să fie lansat în ianuarie anul viitor, dar acum nu mai știm. Și mai era un film care se cheamă „Persian Lessons” (2020), de Vadim Perelman, care a fost în afara competiției la Berlin.
Voi câte filme distribuiați pe an în mod obișnuit și câte ar fi trebuit să lansați în 2020?
De obicei avem cam 15 filme pe an. În martie, când s-au închis cinematografele, eram pregătiți să scoatem „Sorry We Missed You” (2019, r. Ken Loach), la care am avut o mică relansare în septembrie, și un film pentru copii, care e dublat și în limba română – „Ailo – Aventuri în Laponia”. Așteptămă să îl lansăm, dar e și mai greu cu un film pentru copii.
Anul acesta am avut mai puține filme decât de obicei, pentru că în mod normal în mai era Festivalul de la Cannes, de unde cumpăram multe filme, pe care începeam să le lansăm din toamnă.
Nu ați mai luat nimic de la Cannes anul acesta, din lista de filme anunțate de Thierry Frémaux?
Nu am mai luat nimic. Am văzut multe filme. Unele erau bune, dar nu am văzut nimic extraordinar. Și, oricum, când și cum să le scoatem?
La un moment dat în acest an, ați lansat și un canal de Vimeo, unde ați pus destul de multe filme din portofoliul ultimilor ani. Cum a mers? Care a fost reacția publicului?
Acolo, filmele sunt disponibile pentru o sumă modică. E mai ieftin decât un bilet de cinema. Iar oamenii pot să se uite în grup la film. Dar nu prea merge. Nu sunt încasări semnificative. A mers puțin mai bine „Parazit”. Însă Vimeo nu e foarte prietenos. Trebuie să plătești prin card și e în dolari, nu există plata în lei. Poate și asta e o piedică.
Apoi, e concurența foarte mare a pirateriei, chiar dacă filmele pe care le propunem noi, filme de artă, să zicem, nu se găsesc pe internet așa de ușor ca un blockbuster. Dar cine știe și vrea să caute, găsește. E și concurența cu Netflix, care e cel mai mare câștigător al crizei.
Însă e ceva pe care trebuia să îl facem oricum. Luna trecută am și lansat în premieră pe Vimeo un film, „Beanpole” (2019, r. Kantemir Balagov), pe care trebuia să îl lansăm de mult timp în cinema și nu am putut.
Există vreun sprijin din partea statului pentru distribuitorii de filme de autor? Consideri necesar un ajutor?
Sprijin din partea statului nu cred că există. Bine, există sprijinul general pentru IMM-uri, la care am aplicat. O să vedem dacă se poate sau nu. Din partea Ministerului Culturii nu am auzit nimic. Centrul Național al Cinematografiei nu mai are bani, pentru că nu i-a intrat nimic. E foarte greu. Bineînțeles că am avea nevoie de un sprijin, dar nu văd de unde ar putea veni, din păcate.
După toate previziunile, se pare că cinematografele vor mai sta închise câteva luni bune. Ce crezi că urmează pentru Independența Film?
Urmează o perioadă de hibernare, să zicem. O să facem ce am făcut din martie până în septembrie: gestionăm afacerile curente. Mai avem câteva deal-uri pe VoD, care ne permit să mai lucrăm puțin. De cumpărat, nimic.
Bineînțeles, eu primesc și văd o mulțime de filme. Unele interesante. Le spun că o să le luăm eventual în considerare, dar mai târziu, pentru că acum nu se poate și nu se știe ce va fi.
Dacă tot amânăm lansările, problema e că nu știu ce o să facem cu filmele care vor deveni vechi deja. Dacă spectatorului nu îi da ceva proaspăt, nu prea mai vrea. O să vedem. De asta am încercat cu „Beanpole”, să vedem dacă e ceva care poate merge pe Vimeo. Să încercăm să sprijinim puțin distribuția prin Vimeo. Pentru moment însă, nu e viabil economic să scoatem un film doar pe Vimeo.
Cu siguranță urmărești ce se întâmplă cu distribuția de film în alte țări din Europa. Care e situația acolo?
Mă uit la Franța, de exemplu. Cinematografele s-au redeschis foarte devreme, în iunie. La început a fost destul de greu. Oamenii nu se duceau la cinema, unii ziceau că nu sunt filme. Dar era și puțină teamă. Din august, cifrele au început să fie foarte bune pentru filmele franțuzești. De fapt, nu erau aproape decât filme franțuzești, pentru că blockbuster-uri nu au mai ieșit, în afară de „Tenet” (2020, r. Christopher Nolan), care a făcut totuși peste două milioane de spectatori în Franța.
Acum s-au reînchis cinematografele și în Franța, care a reintrat în lockdown. Dar cât timp au fost deschise, a mers destul de ok activitatea de distribuție de film. Mai ales că, fiind o periodă de criză, a existat și un ajutor din partea CNC-ului francez, care oferă sprijin pentru fiecare film distribuit. A fost benefic.
Și în Germania am văzut niște cifre foarte bune pentru filmele franțuzești. De fapt, filmele de artă, fiind singurele distribuite în toată Europa, au mers binișor. Sunt filme care, în Franța, au făcut 600.000 de spectatori. Și cred că, într-o perioadă normală, cu concurența filmelor americane, nu ar fi făcut mai mult de 200.000. S-au făcut analize.
A fost o perioadă destul de bună, într-un fel. Însă acum totul s-a oprit. O să vedem, nu știu când va reîncepe.
