„Arest”. Doi într-o celulă ★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/arest-doi-intr-o-celula-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Încă un film românesc despre comunism? Va fi, probabil, prima întrebare a spectatorului obişnuit când va afla despre „Arest” (2019). Însă scenaristul şi regizorul Andrei Cohn, ajuns la al doilea lungmetraj (după „Acasă la tata”, din 2015), propune o tratare diferită.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 iulie 2019

A existat un interval din apogeul Noului Cinema Românesc (NCR) când s-au succedat câteva filme apreciate în festivaluri care erau plasate în comunism sau care abordau Revoluția din 1989 – „A fost sau n-a fost?” (2006), de Corneliu Porumboiu, „Hârtia va fi albastră” (2006), de Radu Muntean, „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006), de Cătălin Mitulescu, și bineînțeles „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (2007), de Cristian Mungiu.

De aici și impresia că Noul Val s-a ocupat intens de perioada comunistă.

Dincolo însă de faptul că este firesc ca autorii de cinema să se intereseze de istoria traumatică a țării în care și-au petrecut copilăria și tinerețea, cota „filmelor despre comunism” nici nu este atât de mare.

De altfel, la nivel tematic, NCR a investigat mai degrabă prezentul oamenilor simpli (în relație cu intimitatea sau cu societatea), deși e adevărat că a făcut-o și prin prisma efectelor comunismului și mai ales ale primului deceniu post-Revoluție.

În ciuda unei astfel de tradiții cvasi-intimidante, a câtorva titluri care au devenit repere ale cinema-ului românesc din ultimele aproape două decenii (și la care ar mai merita adăugate, de pildă, alte două filme, ceva mai convenționale – „Portretul luptătorului la tinerețe” (2010), de Constantin Popescu, și „Q.E.D.” (2013), de Andrei Gruzsniczki), Andrei Cohn alege să își plaseze narațiunea tot în timpul comunismului.

În plus, mai ia o opțiune riscantă. „Arest” este un film care se desfășoară aproape în totalitate într-o celulă în detenția Miliției spre mijlocul anilor `80, cu doar două personaje, un intelectual-victimă (Alexandru Papadopol) și un infractor-torționar (Iulian Postelnicu), situația fiind aparent inspirată din destinul tragic al fostului disident Gheorghe Ursu, ucis în arest.

Printr-o astfel de dramaturgie minimalistă (există doar câteva scene de exterior, la început), determinată foarte probabil și de limitările bugetare, „Arest” putea înclina mult prea mult spre filmul-parabolă, eventual și tributar unui discurs generalizator și vindicativ despre comunism (de care a fost plin cinema-ul românesc al anilor `90).

Însă Andrei Cohn evită acest risc, pentru că folosește contextul istoric mai mult ca fundal (reprezentanții oficiali ai puterii apar răzleț) și se concentrează pe relația concretă, umană, dintre cei doi protagoniști, care nu sunt atât personaje-simbol, cât oameni obișnuiți, fără replici sentențioase (dar poate cu puțin prea multe referințe la perioada respectivă).

Dinu, intelectualul jucat de Papadopol, nu este un erou. Dimpotrivă, de cele mai multe ori se arată un fricos incapabil să reacționeze demn la umilințele la care este supus. Iar Vali, personajul lui Postelnicu – într-un rol greu de uitat -, este un infractor de drept comun, folosit ca instrument de anchetă și de tortură de către Miliție și Securitate. El pare în același timp un sadic dificil de anticipat.

Evident că raportul dintre cei doi ridică, în plan secund, întrebări despre natura relațiilor din timpul unui regim totalitar și, în consecință, discreționar.

Însă miza principală a lui Andrei Cohn pare a fi să redea tensiunea tot mai mare dintre cei doi protagoniști, raporturile de forță și strategiile de apărare sau de atac dintre ei, și atmosfera apăsătoare și sufocantă care se instalează.

Iar pentru a transmite sentimentul de claustrofobie, de uzură fizică și psihologică, aparatul de filmat, odată intrat în celulă, rămâne acolo, la o oarecare distanță de cei doi protagoniști, filmați când în planuri-secvență, când în secvențe în care unele tăieturi bruște de montaj sugerează diferite elipse în același cadru, pentru a destabiliza puțin atenția privitorului.

Este un stil auster-realist și antispectacular (chiar dacă Vali este, în fond, un showman) care, dublat de durata de două ore ce amplifică senzația de asfixiere și de teroare, se dovedește un mod just – și inedit în cinema-ul românesc – de a vorbi despre trecutul comunist, dar și despre natura umană într-o situație limită.

„Arest” va intra în toamnă în cinematografe.

01
/10
/21

BFFF 2021 a inclus o secţiune competiţională internaţională, la care s-au înscris peste 100 de scurtmetraje de modă, oferind patru premii. Câștigătorii au fost selectați de un juriu format din profesioniști din film, advertising și modă de pe scena locală și cea internaţională: Grigor Devejiev - Creative Director Jam Project, Marley Hansen - curator Nowness, Marcin Kempski - fotograf de modă londonez, Sandra Bold - Global Creative Director Publicis și Ina Borcea - fashion editor Harpers Bazaar.

30
/09
/21

Spectacolul continuă, acțiunea escaladează și toată sala vibrează pentru cel mai așteptat film din ultima perioadă, super producția 'Nu e vreme de murit' ajunge în avanpremieră pe marile ecrane din 30 septembrie la Cineplexx Băneasa, Titan, Sibiu, Satu-Mare și Târgu-Mureș.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.