Birdman. Jocuri metacinematografice
https://www.ziarulmetropolis.ro/birdman-jocuri-metacinematografice/

CRONICĂ DE FILM După siroposul „Babel” (2006) şi după melodrama destul de ieftină intitulată „Biutiful” (2010), „Birdman” este o neaşteptată schimbare de ton şi de stil pentru Alejandro Gonzalez Inarritu.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 ianuarie 2015

Aflat într-un moment de criză, un actor care a fost în urmă cu peste 20 de ani vedetă de cinema pentru că a jucat rolul unui supererou, Birdman, personaj care încă îl bântuie și singurul pentru care pare a mai fi recunoscut încă pe stradă, vrea să revină în atenție.

Însă nu la Hollywood, ci pe Broadway, considerat locul artei înalte, spre deosebire de comercialul „uzinei de vise” californiene. Pentru asta montează și joacă într-o piesă după o proză a scriitorului american Raymond Carver, despre care spune că i-a influențat la un moment dat destinul.

Actorul, pe nume Riggan, este jucat de Michael Keaton, a cărui carieră pare să fi inspirat traseul personajului său. Supereroul Birdman este, evident, celebrul Batman pe care el l-a întruchipat în filmele lui Tim Burton de acum un sfert de secol.

Iar piesa cu care Riggan vrea să se relanseze, adaptată după povestirea „Despre ce vorbim când vorbim despre iubire”, ar fi, continuând jocul metatextual și metacinematografic propus de Inarritu și scenariștii săi, tocmai filmul pe care îl vedem. Și care i-a adus deja lui Michael Keaton numeroase premii, inclusiv Globul de Aur, și, din nou, recunoașterea publicului.

Acțiunea se derulează pe parcursul câtorva zile, de la ultimele pregătiri pentru piesă și până după premiera oficială, trecând prin câteva avanpremiere ratate, care dezvăluie tensiunile profesionale și personale dintre personaje.

Riggan are probleme cu iubita sa Laura (Andrea Riseborough), de asemenea actriță în piesă, și cu fiica-asistentă Sam (Emma Stone), fiind presat de producător (Zach Galifianakis) și nevoit să comunice cu ceilalți doi actori, cuplu în afara scenei – labila emoțional Lesley (Naomi Watts) și imprevizibilul și dificilul Mike (Edward Norton), adeptul fanatic și întârziat al celebrei metode de interpretare realiste consacrate de școala Actors Studio. În plus, se teme de ce ar putea scrie influentul critic de la New York Times (Lindsay Duncan), iar vocea interioară a conștiinței, un fel de demon al trecutului, nu-i dă pace.

Din această perspectivă, Inarritu nu se dezice și, la fel ca în „Biutiful”, pune pe umerii protagonistului său cât mai multe (prea multe?) poveri deodată, venite din toate direcțiile, cu pericolul de a nu implica spectatorul până la capăt.

Tot ca într-o piesă de teatru, settingul este unul minimalist – întreaga tărășenie se desfășoară în clădirea teatrului sau, în câteva ocazii scurte, în jurul ei (pe strada din apropiere ori într-un bar învecinat), iar camera de filmat (director de imagine este Emmanuel Lubezki) urmărește îndeaproape și neîncetat personajele în interacțiunile lor.

„Birdman” este construit astfel încât să dea senzația că nu a „suferit” de pe urma niciunei tăieturi de montaj, ceea ce, împreună cu mișcarea aproape neîntreruptă a camerei, îi conferă o fluiditate în acord cu frământarea permamentă a (anti)eroului și a celor din jurul său, amplificată și de coloana sonoră compusă din muzică de tobe ce induce un sentiment de neliniște (o coloană sonoră ce ar sta la fel de bine și într-un film de P.T. Anderson).

Este încă un film din tradiționala serie a producțiilor despre lumea spectacolului (văzută prin binomul simplist artă vs. comercial). Și chiar dacă, tematic, nu ocolește unele convenții, „Birdman” își asumă destule riscuri formale (pentru un film al marilor studiouri), inclusiv momente spectaculoase de suprarealism și exersarea farsei.

În esență, „Birdman” este un film despre presiunea celebrității (sau a pierderii ei), iar Inarritu încearcă să chestioneze relevanța oricărui act artistic, nu fără o doză consistentă de autocomplezență și autoreferențialitate (presupus camuflată).

„Birdman”, cu titlul în română „Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei”, este distribuit în România de Odeon Cineplex și poate fi văzut în cinematografe din 16 ianuarie.

INFO

Birdman (USA, 2014)

Regia: Alejandro González Iñárritu

Cu: Michael Keaton, Zach Galifianakis, Edward Norton

Rating: ●●●●○

Foto din Birdman – captură film

15
/07
/20

Proiecții în aer liber, masterclass-uri și dezbateri online și ateliere de film pentru tineri fac parte din programul ediției limitate din acest an a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc de joi până duminică la Timișoara.

14
/07
/20

Vechea şi celebra şcoală poloneză de film nu e doar o amintire. Faima şi importanţa ei se întind până astăzi, aşa cum o dovedeşte şi un excepţional proiect din ultimii ani: „Martin Scorsese prezintă: Capodopere ale cinematografiei poloneze”.

12
/07
/20

★★★★★ CRONICĂ DE FILM Prezent anul trecut în mai multe festivaluri și disponibil acum în România pe platforma MUBI, „Ne croyez surtout pas que je hurle” („Just Don't Think I'll Scream”, 2019), debutul regizorului francez Frank Beauvais, este un excelent documentar eseu, potrivit și pentru perioada bizară pe care o trăim.

11
/07
/20

Presa franceză laudă Malmkrog, noua peliculă semnată de Cristi Puiu: „Regizorul ne dăruiește un film unic și curajos”, „o adevărată lecție de punere în scenă”.

10
/07
/20

De vineri, 10 iulie, timp de zece zile, cele mai recente documentare de mediu, din 14 țări, vor fi difuzate gratuit, în premieră națională, pe online.pelicam.ro, în cadrul celei de-a 9-a ediții Pelicam - Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni, desfășurată exclusiv online.

10
/07
/20

Joi, 16 iulie, de la ora 21.00, în grădina Rezidenței BRD Scena9 (Str. I.L. Caragiale 32), va fi proiectat filmul artistic senegalez „Black Girl”, regizat și scris de Ousmane Sembène, în cadrul programului de proiecții de film în aer liber CINEVARA.

07
/07
/20

PREVIEW Două cinecluburi în aer liber - F-SIDES şi CINEVARA - le oferă cinefililor din Bucureşti şansa să vadă filme realizate de femei şi filme din patrimoniul cinematografiei.

07
/07
/20

Mai bogată ca niciodată în premiere, selecția de filme românești de la cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania cuprinde un număr record de 21 de lungmetraje și 16 scurtmetraje, care vor fi proiectate, în prezența realizatorilor, între 31 iulie și 9 august, la Cluj-Napoca.

05
/07
/20

CRONICĂ DE FILM Scris și regizat de Nicolas Bedos, „La Belle Époque” (2019), prezentat anul trecut la Cannes în afara competiției și programat să deschidă ediția amânată din acest a TIFF-ului clujean, este o comedie tipic franceză cu vedete. Eternul subiect al cuplurilor în criză este ambalat puțin diferit, însă fără nimic memorabil.

04
/07
/20

S-a deschis Grădina cu Filme – Cinema & More: film românesc, documentare despre mari coregrafi, muzicieni sau creatori de modă, concerte, teatru, spectacole de improvizație și dezbateri, într-un program special în aer liber.

01
/07
/20

O incursiune în lumea lui Ingmar Bergman, creionată de scriitoarea norvegiană Linn Ullmann, fiica regizorului, în romanul „Neliniște”, publicat în 2015 și apărut recent și în limba română, la Editura Polirom.