„Chutney“: reţeta fericirii nu a fost inventată
https://www.ziarulmetropolis.ro/chutney-reteta-fericirii-nu-a-fost-inventata-dar-continua-sa-i-se-gaseasca-ingrediente/

Piesa „Chutney“ este regizată de Vitalie Bichir, iar fiecare reprezentaţie artistică este unică fiindcă are un personaj surpriză

Un articol de Judy Florescu|7 martie 2013

Piesa „Chutney“ este regizată de Vitalie Bichir, iar fiecare reprezentaţie artistică este unică fiindcă are un personaj surpriză. Istvan Teglas şi Valentina Popa ne introduc în bucătăria de realităţi confuze a lui Victor şi Sara, unde a gătitul reprezintă un motiv de a transforma amintirile în poveşti.

„Când am rămas singură mi-am dat seama că realitatea are un gust teribil.”

Bucătăria este locul unde se trasează punctele cheie ale unei relaţii de dragoste. Tot ce ţine de casnic în lumea aceasta nu are sens dacă nu este făcut în doi. Tot ce e frumos şi plin de sens în doi devine urât şi fără sens odată izbit de singurătate. Nu te poţi bucura de dragoste decât dacă este împărtăşită, iar această distribuire sentimentală neprimită te împarte pe tine în mii de feluri, ce ar putea fi rescrise ca o carte de bucate a inimii, care în fiecare zi inventează o reţetă nouă de a iubi.

“Oare de ce când mâncăm împreună mâncarea pare atât de bună?”

Ce înseamnă bucătăria fără o masă cu două scaune şi două farfurii care aşteaptă doi oameni să îşi zâmbească şi să se iubească din priviri savurând acelaşi fel de mâncare? Ce e un frigider dacă nu mai deosebim legumele congelate de inimile noatre congelate? Ce e un aragaz dacă în loc să fiarbă la foc mic apa clocoteşte neîncrederea în sine şi nesiguranţa creată de exterior? Ce e omul dacă nu este lăsat să iubească şi să fie iubit cum vrea el, nu cum se vrea de la el? Reţeta iubirii nu a inventat-o nimeni.

“Era un miracol şi totodată cel mai firesc lucru din lume.”

Un lucru nou se învecheste o dată ce devine un obicei. Ne dorim ca lucrurile bune să dureze până la sfârşitul vieţii noastre, nu până la sfârşitul vieţii lor. E greu să acceptăm că orice are o dată de expirare, iar porţia de fericire este cu atât mai savuroasă cu cât nu este dublă.

“N-aş vrea să te implic şi te tine în starea asta.”

Piesa e construită pe stări, nu pe situaţii. Ascuţişul adevărului din poveştile lui Sara şi a lui Victor retează preconceputul şi deschide ferestre ale sufletului spre culorile altor lumi. Oare ce spectactor nu a făcut parte din povestea Sarei în momentele sale de căutări sufleteşti? Câte inimi ar avea curajul să se recunoască în povestea lui Victor în momentele lor de onestitate dură?

Marius Manole despre Chutney: „Mie îmi place foarte tare piesa. Este un lucru atât de delicat, de fragil şi de frumos făcut în filigran. Parcă nu e teatru. Vitalie Bichir a propus un concept nou pentru această piesă: în fiecare seară să vină alt prezentator. Vor fi diferiţi oameni care vor prezenta povestea asta. Mi se pare un lucru foarte bun, fiindcă ţine proaspătă şi atenţia spectatorilor şi ţine proaspătă şi atenţia actorilor a lui Istvan Teglas şi a Valentinei Popa, pentru că se vor raporta în mod diferit la fiecare om cu care vor interacţiona.”

Spectacolul este o producţie teatru’ LA MASA.

19
/06
/14

Festivalul Național de Teatru “Toma Caragiu” a propus într-o marți, la Ploiești, evitând cu eleganță cele trei ceasuri rele prevestite de mai de mult, premiera spectacolului “Chip de foc” (“Fireface”), după un text absolut nebun al dramaturgului german Marius von Mayenburg (42 de ani).

19
/06
/14

În zilele noastre în care rețele sociale dezvăluie pas cu pas fiecare amănunt din viața unui om, ne-a mai rămas un singur loc în care putem fi surprinși sau uimiți de oameni – sala de teatru. 

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

18
/06
/14

Se joacă pe scena Naționalului din București “Anonimul venețian”, spectacol-studiu coordonat de însuși Ion Caramitru. Doar doi actori – Ilinca Goia și Ioan Andrei Ionescu, o splendidă ilustrație muzicală (de Vasile Manta) și, mai ales, indimenticabilul text al lui Giuseppe Berto (vă este cunoscut, poate, pentru “Il male oscuro”).

18
/06
/14

Într-o după-amiază de iunie am participat la repetițiile spectacolului „Distopie. Shakespeare. Remix“, care deschide proiectul numit Noua Generație de creatori – 9G, care se va desfășura la Sala Mică a Teatrului Național București, în datele de 20, 21 și 22 iunie, la ora 20.00.

18
/06
/14

Filmul My Name is Salt (Elveția / India 2013), povestea a mii de familii din India care trăiesc din sarea pe care o colectează în deșert, este câștigătorul Marelui Premiu al ediției a treia de Pelicam – Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni.

17
/06
/14

Marele regizor polonez Krzysztof Zanussi afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis realizat la TIFF, că nu există decât un pas între succes și eșec, că premiile sunt folositoare, că a făcut compromisuri în timpul comunismului, că tinerii își vând astăzi prea ușor libertatea și că ceea ce contează este să te comporți decent în viață.

17
/06
/14

Festivalul Naţional de Teatru (25 octombrie – 2 noiembrie 2014) organizează în zilele de 18 şi 19 iulie a.c., la Teatrul Naţional Bucureşti, Sala mică, o audiţie în vederea selecţiei pentru un workshop condus de Răzvan Mazilu - unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi dansatori şi coregrafi.

17
/06
/14

În perioada 16-22 iunie are loc a doua ediție a Festivalului de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova, eveniment cultural ce reunește 44 de producții teatrale radiofonice din 21 de țări participante. Audițiile spectacolelor au accesul gratuit și se desfășoară la Grand Hotel Continental, Calea Victoriei nr 56. Despre conceptul festivalului ne vorbeşte Attila Vizauer (regizor), directorul Departamentului de teatru și divertisment al Societății Române de Radiodifuziune.