Un text irezistibil, deopotrivă provocator şi relaxant, o echipă de actori ca o avalanşă de comedie şi interpretare spumoasă, un spectacol care nu poate decât să cucerească. La Teatrul Metropolis, „Colivia cu nebune”, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză.
Un articol de Cristina Enescu Aky|22 ianuarie 2020
Se știe, comediile și musical-urile au în mod constant un mare succes de public, cumva în mod direct proporțional cu nivelul de stres resimțit în cotidian. Dar râsul facil nu are viață lungă pe scenă, iar spectacolele ce relaxează, amuză copios și dau de gândit în mod necrispat sunt cele care au viața cea mai consistentă pe scenă și în amintirea publicului. Un astfel de spectacol este cel pus în scenă de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis. Fără îndoială unul dintre cele mai bune ale (încă unei) stagiuni a Teatrului Metropolis.
Dincolo de numele solide ce semnează direcția de scenă și scenografia acestui spectacol (Victor Ioan Frunză, respectiv Adriana Grand) – care sunt adesea o garanție a epuizării biletelor la un spectacol într-un timp destul de scurt-, de actorii tineri deja vânați de public din distribuție sau de selectarea producției în Festivalul Național de Teatru 2019, „Colivia cu nebune” este o comedie de situație cuceritoare, un musical delicios și un exemplu antrenant de teatru în teatru.
Spectacolul este montarea celebrei farse „La cage aux folles” al lui Jean Poiret din 1973, și se bazează pe o serie de confuzii din care se iscă, în ritmul alert și irepresibil al unei avalanșe, numeroase evenimente pe cât de comice pentru unele personaje (și pentru public), pe atât de (inițial) dramatice pentru altele.
Producția originală a piesei lui Jean Poiret, în care autorul a și interpretat unul din rolurile principale, s-a jucat la Théâtre du Palais-Royal timp de aproape 1.800 de reprezentații. A fost produsă și ca film (o versiune franco-italiană în regia lui E. Molinaro în 1978, iar în 1996 ca producție americană, „The Birdcage”, avându-i în distribuție printre alții pe Robin Williams, Gene Hackman și Calista Flockhart).
Fiul lui Georges, Laurent (Tudor Cucu Dumitrescu), vine să vorbească cu tatăl și „mama vitregă” care l-a crescut despre organizarea unei cine la care să fie invitați părinții fetei cu care urmează să se însoare. Doar că aproape tot ce pare simplu și „normal” nu prea e așa, ci fix de dos: tatăl (Georges) a ajuns tată, cu ani în urmă, dintr-o întâmplare, el fiind de fapt gay. „Soția” este de fapt nu doar un soț (Albin) ci de-a dreptul o divă de show biz, afacerea celor doi este un club de travestiți din Saint Tropez aflat chiar sub apartamentul acestora unde urmează să aibă loc cina cu „cuscrii”. Aceștia din urmă sunt un cuplu clasic de tradiționaliști ultra-conservatori și perfect rigizi în principiile lor morale, el fiind chiar un senator și membru fondator al Coaliției pentru Ordinea Morală…
Cuplul gay Georges, patron de club, regizor și fost dansator (Sorin Miron) – Albin, „soție” și dansator-vedetă din cea mai alintată speță a clubului (George Costin) este garantat unul dintre cele mai savuroase și incredibil de comice cupluri pe care le-ați văzut la teatru. Nimic ușor în a interpreta un astfel de cuplu fără a cădea în derizoriu, caricatural sau grotesc, mai ales în fața unui public nu chiar obișnuit cu povești LGBTQ+ spuse pe șleau precum publicul românesc. Și totuși, celor doi actori (dintre cei mai spectaculoși ai Teatrului Metropolis – vă provocăm să îi vedeți în mai multe spectacole și apoi, dacă doriți, să ne contraziceți) le reușesc aceste roluri precum și chimia de cuplu într-un mod extrem de „pe bune” și de comic.
Mama lui Laurent, Simone (Nicoleta Hâncu), acum nici mai mult nici mai puțin decât președinta Republicii Bourkina Fasso, ajunge cumva concurenta „mamei adoptive” (Albin, soțul tatălui… dacă reușiți să urmăriți încrengătura familială) la cina cu viitorii cuscrii, și de aici totul explodează într-o cascadă de comedie din ce în ce mai irezistibilă (sic). Până la urmă, printr-o răsturnare de situație cu totul surprinzătoare și flamboaiantă, se rezolvă cam totul cu bine, dar cum anume – vă lăsăm să descoperiți după ce veți trece împreună cu personajele prin toate furcile caudine ale unei situații cu potențial multiplu exploziv.
Spectacolul are și mai multe momente de musical, cu personaje care dansează și cântă live în costume și pe tocuri de o înălțime impresionantă, și care au din plin „factorul wow”. Sunt remarcabile numerele de varieteu performate de Voicu Aaniței (care îl interpretează și pe năbădăiosul emigrant de culoare Jacob – ok, poate în vremea politicii anti-blackface unii ar putea obiecta la acest personaj, ceea ce nu îl face însă cu nimic mai puțin spumos), Andrei Huțuleac (Mercédès) și Alexandru Pavel (Tabaro, contabilul cu nostalgii de drag queen). Scena spectacolului de teatru ajunge să se confunde cu cea a clubului de travestiți „Colivia cu nebune”, astfel că publicul performance-urile diferitelor starlete-travestiți devenim chiar noi, cei din sala Teatrului Metropolis. Mai spune că nu ai fost în România la un spectacol de drag queens (travestiți), care ți-a și plăcut enorm, dacă mai poți!..
Dincolo de o comedie cu foarte multe focuri de artificii din cele mai colorate (în sensul unui divertisment deloc facil sau gratuit), „Colivia cu nebune” e și un spectacol despre multe lucruri pe care cu toții le avem în comun, indiferent cât de diferiți suntem: prejudecăți țepene (până se fisurează…), orgolii bătăioase (și adesea ridicole), tabieturi, hachițe și pasiuni din cele mai diverse, dar și iubire, prietenie, devotament.
Indiferent cum ați votat la referendumul pentru familia tradițională, nu e cazul să vă speriați de această poveste, dimpotrivă. Spectacolul nu ofensează în niciun fel, ci valuri de amuzament cu adevărat irezistibil și tocmai prin aceasta reușește să atingă niște subiecte care altfel – mai ales la noi – mai greu se pot aborda fără polarizarea adesea furibundă a spiritelor. „Colivia cu nebune” e însă nu doar un text foarte bine scris, care te fură și te duce, relaxat și jovial, pe ițele telenovelice ale poveștii aproape fără să îți dai seama, și un spectacol inteligent, creativ și flamboaiant pus în scenă și jucat de această echipă de actori pur și simplu extraordinară, dar mai e ceva, de care poate vă veți da seama abia pe drum spre casă după ce veți pleca de la Teatrul Metropolis: e un exemplu remarcabil de teatru făcut pentru teatru, deloc tezist, dar care ne duce în subtext, cu un zâmbet ghiduș în colțul buzei, pe una dintre cele mai faine cărări pe care ne poate duce teatrul: aceea a revelației că, de pe scenă, realitatea și patimile ei se văd uneori ceva mai lejer, cu mai puțină încrâncenare. Iar asta nu poate fi decât de bine.
*
„Colivia cu nebune”
Direcția de scenă: VICTOR IOAN FRUNZĂ
Decorul și costumele: ADRIANA GRAND
Coregrafia: KRISTA SANDU
Direcția muzicală: CSIBI ANDREEA
Distribuție:
Georges, regizor și patron de club, fost balerin: SORIN MIRON
Albin, vedetă: GEORGE COSTIN
Francis, regizor de culise: CODRIN BOLDEA
Salomé, balerin: ANDREI REDINCIUC
Jacob, emigrant: VOICU AANIȚEI
Mercédès, o dublură; cântă în deschidere: ANDREI HUȚULEAC
M. Tabaro, un contabil cu nostalgii identitare: ALEXANDRU PAVEL
Zorba, un paparazzo: CAROL IONESCU
Laurent, fiul lui Georges și al lui Simone: TUDOR CUCU DUMITRESCU
M. Languedoc, un măcelar: ADRIAN NICOLAE
M. Dieulafoi, deputat: ALIN FLOREA
Mme. Dieulafoi, soția lui: CORINA MOISE
Muriel, fata soților Dieulafoi și logodnica lui Laurent: ALEXANDRA COLCI / ANA CREȚU
Simone, președinta republicii Bourkina Fasso: NICOLETA HÂNCU
Un balerin : SORIN FLUTUR
Norbert, un marionetist: PETRONELA PURIMA
www.teatrulmetropolis.ro
