Corina Moise: „Veniți la Metropolis pentru energia bună cu care vă veți întoarce acasă”
https://www.ziarulmetropolis.ro/corina-moise-veniti-la-metropolis-pentru-energia-buna-cu-care-va-veti-intoarce-acasa/

Este unul dintre acei actori pur şi simplu luminoşi. Ceva din privirea, atitudinea şi arta ei pe scenă emană o energie şi o bucurie a exprimării pe care le reţii indiferent de rolul sau spectacolul în care ai văzut-o. Mai jos ne-a povestit puţin din experienţa ei de-a lungul anilor la Teatrul Metropolis.

Un articol de Cristina Enescu Aky|5 mai 2022

Cover foto: „A douăspreecea noapte”, direcția de scenă Victor Ioan Frunză

„Consider teatrul drept cea mai mare dintre toate formele de artă, modul cel mai direct prin care o ființă umană poate împărtăși cu o alta sensul a ceea ce înseamnă să fii om” spunea Oscar Wilde. Dincolo de arta interpretativă a fiecărui actor, acesta aduce publicului o mare parte din energia sa, din autenticitatea sa.  Corina Moise nu face excepție, iar spectacolele în care a jucat de-a lungul timpului la Teatrul Metropolis și nu numai au fost tot atâtea prilejuri ca publicul să se hrănească din ceea ce dăruiește ea cu fiecare rol. Despre ce a însemnat parcursul ei de până acum pe scena Metropolis, în cele ce urmează.

Cum au fost începuturile tale la Teatrul Metropolis? Ce îți mai amintești de la primele spectacole în care ai jucat aici?

Îmi aduc aminte că aveam emoții mari. Nu terminasem facultatea de multă vreme, erau acei primi ani în care căutai să îți continui formarea într-un mediu profesionist, să obții confirmările că ești pe drumul cel bun. Iar eu am avut norocul să urc pentru prima dată pe scena teatrului Metropolis alături de colegul meu de generație și prietenul Andrei Grosu, în spectacolul său „Nebunul și Călugărul” după o nuvelă de A.P. Cehov. Eram amândoi la început, pe atunci abia o cunoștea pe Andreea (Grosu).

„Livada de vișini” de A.P. Cehov, direcția de scenă Victor Ioan Frunză

Cum consideri că a contribuit acest teatru la lansarea și susținerea actorilor tineri și a celor independenți?

Eu vin dintr-o generație care n-a avut săli pentru spectacolele de licență, practic n-am avut unde debuta. Tocmai se închisese Studioul Casandra și nu aveam unde să ne jucăm spectacolele, lumea nu știa unde să vină să vadă absolvenții. Efortul profesorilor noștri de a obține parteneriate cu anumite săli de teatru din București în care să jucăm o dată, maxim de două ori, a fost lăudabil, dar parcă tot nu ne-a împlinit munca. Faptul că azi Teatrul Metropolis găzduiește titluri din repertoriul absolvenților UNATC este extraordinar. Le oferă șansa întâlnirii cu un public deja format al teatrului, iubitor și cunoscător de teatru, îi ajută să se dezvolte, să-și stăpânească mijloacele, să facă o tranziție corectă spre a deveni profesioniști. Habar n-aveți cât e de important.

Cât despre actorii din mediul independent… Teatrul Metropolis a avut tot timpul ușile deschise pentru această categorie și e un lucru minunat.

 

„Zbor deasupra unui cuib de cuci”, direcția de scenă Victor Ioan Frunză

În cei 15 ani de Teatru Metropolis, în ce spectacole ai jucat, și care dintre ele ți-au lăsat cele mai puternice amintiri?

Am început cu „Nebunul și Călugărul” în regia lui Andrei Grosu, apoi am avut un mic rol în „Nebuna din Chaillot” de Jean Giraudoux în regia lui Alice Barb. Câțiva ani mai târziu am jucat în spectacolele domnului Victor Ioan Frunză: „Visul unei nopți de vară”, „A douăsprezecea noapte”, „Hamlet”, „Titanic Vals”, „Livada de vișini”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „Colivia cu nebune”. A fost o etapă foarte frumoasă din viața mea ca artist… când te vedeai înconjurat de atâția oameni de meserie buni și dedicați era imposibil să nu îți dorești să fii și tu la înălțime. Așa se menținea un standard al calității. Această perioadă cu totul este o amintire puternică pentru mine.

Ce a adus atractiv acest teatru publicului său?

Cred că repertoriul bogat și divers a fost unul din factori. Nu lipsea nimic din program; aveai comedii, drame, tragedii, musical-uri, dramaturgie românească, dramaturgie internațională, autori clasici, autori contemporani. Un teatru aproape de toate gusturile și dispozițiile omenești e esențial pentru comunitate. Și artiștii, desigur.

Ce ai regăsit la Metropolis din caracteristicile pe care ți le dorești la un teatru cu care colaborezi?

Am avut de-a face cu un mediu profesionist, în care mă simțeam confortabil dar are era și provocator în același timp. Ca într-o colaborare cu un antrenor bun. Iar acest standard al calității era menținut și cu ajutorul unei echipe de tehnicieni eficienți și dedicați. Cred că în orice teatru ar trebui să regăsim aceste lucruri. Nu sunt multe, e nevoie doar de un efort conștient.

O urare pentru Teatrul Metropolis și întreaga sa echipă?

Să fie răbdători, puternici și uniți ca întotdeauna, chiar și în vremuri neprietenoase. Cred că asta e rețeta rezilienței și că, atunci când valul va trece, binele își va face loc inevitabil.

Iar pentru public, „veniți la spectacolele Metropolis pentru că…?”

Veniți la Metropolis pentru spectacole, pentru artiștii dornici de săli pline după doi ani austeri, pentru energia bună cu care vă veți întoarce acasă. Veniți pentru că este mare nevoie de voi, de susținerea voastră.

Credit foto: Alex Gâlmeanu

 

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!