CRONICĂ DE CARTE O privire în adâncul poemului valoros / Rhea Cristina – “Ochiul străinului”
https://www.ziarulmetropolis.ro/cronica-de-carte-o-privire-in-adancul-poemului-valoros-rhea-cristina-ochiul-strainului/

Mi-a fost dat să mă întâlnesc cu poezia d-rei Rhea Cristina la Târgul de Carte din Bucureşti, ocazie cu care şi-a lansat volumul “Ochiul Străinului”, publicat de Editura Du Style, deja consacrată în peisajul nostru editorial. Trebuie să recunosc faptul că, în prima fază, cuvintele elogioase spuse despre cartea în cauză mi s-au părut a fi (şi) puţin gratuite. Gândeam că este, totuşi, normală o oarecare notă de subiectivism.

Un articol de Ioan Romeo Roşiianu|24 mai 2015

Rhea Cristina – “Ochiul străinului” / Atunci m-am hotărât să citesc pe nerăsuflate volumul, dominat de dorinţa de-a descoperi contrariul. Dorinţa puţin răutăcioasă. Totuşi, firească, pentru cineva ce intenţionează să se pronunţe pe marginea unui text. Deci, am văzut, am remarcat, am subliniat şi, am scris.

Volumul “Ochiul străinului” este matur, bine structurat în trei părţi ce adună o realitate abil creionată a propriilor sentimente, o viziune proaspătă a evenimentelor ce-i domină autoarei vieţuirea. Părerea de simplă consemnare a unor stări, a unor fapte, e uşor anihilată de o revoltă a atitudinilor, îndreptată împotriva visurilor, împotriva deziluziilor. Poemele sunt concepute din vârtejul unei furii blânde, obstinate totodată. Poemele sunt parcă “pornite” împotriva fericirii.

Totuşi, din dorinţa de a se menaja pe sine însăşi, autoarea preferă să pună pe seama celui de lângă ea povara asumării unui realism ancorat în deziluziile cotidiene: “tu ştiai bine ce se poate întâmpla când se tace mult/  şi soarele înţeapă privirea ca o felie de pepene/ vechi şi nu ai ripostat măcar să fi întrebat să-l fi/ chestionat în legătură cu întrebarea aceea stupidă” (Murmur, pag.48)

Starea de atrofiere a voinţei pare ţesută dintr-o pânză de paianjen, în care, de multe ori, însăşi poeta se pierde. Atunci ea se revoltă, punând în cuvinte toată obida. Îndeosebi în poemele cu tentă de haiku, poeme în care “alergările metaforice” se transformă în strigăt, lăsându-se în voia pornirii de

Ioan Romeo Roşiianu

Ioan Romeo Roşiianu

moment: “pe răspunderea mea, oameni buni,/ ziua are inimi sălbatice arzându-i/ pe bune/ pe răspunderea mea” (Ziua, pag.22), sau: “aş/ crede/ în/ Clipă/ de/n-ar/ fi/ Soarele/ dezvelit” (Silabisirea credinţei, pag.20), sau:” sunt pleoapă/ care/ fuge/ de lacrima ei” (Sunt, pag.32).

Astfel, delimitându-şi propriul contur spiritual, Rhea Cristina ne obligă să credem că ea refuză a se privi în oglinzile de fiecare zi, îngăduind, totuşi, în profunzimile textelor ei, ca resursele memoriei să fie pusă la mezat, în schimbul unei improprii linişti înterioare. De aici, poate, nervul cu care-şi etalează în poeme metaforele, adesea înfrângându-şi pacea sufletească.

Moneda de schimb, pentru un dram de resemnare. Care, aşa cum ţine să ne convingă, n-o face decât să fie ceva mai retractilă în faţa tumultului existenţial. În pofida reuşitei de-a scoate la lumina zilei texte ce vorbesc tocmai despre o anume criză benefică ce-o stăpâneşte, marcându-i (şi) procesul de desolemnizare în care-şi scufundă unele poeme, fapt uşor de remarcat.

Şi totuşi, dacă poeta nu s-ar fi sustras cu atâta încăpăţânare atrocităţilor realităţii înconjuratoare, unele poeme ar fi avut ceva mai multă consistenţă, fapt ce-ar fi generat o şi mai penetrantă forţă a expresiei, o voluptate a percepţiei, atrăgând o deschidere spre mireasma unei linişti profunde.

(Din volumul de critică „Pictorii cuvintelor” de Ioan Romeo Roşiianu, editura TipoMOLDOVA, Iasi, 2015, secţiunea „Damele metaforei”, pag 25 – 26)

Foto: Rhea Cristina , Ochiul străinului – WIKIPEDIA

28
/04
/20

În 2019, a apărut în traducere în limba română, la Editura RAO, o nouă ediție, „revăzută și actualizată”, a celebrei antologii „1001 de filme de văzut într-o viață”. Ce filme au ieșit din canon și ce titluri au devenit obligatorii în ultimii 15 ani?

27
/04
/20

Gabo a murit acum șase ani, pe 17 aprilie 2014, în Mexic, la 87 de ani. Volumul „Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet“ (traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți) a fost publicat la Rao, în 2014. Nuvelele au fost publicate în original în 1972, dar au fost scrise în 1968, după „Un veac de singurătate“.

22
/04
/20

Ziua Internațională a Cărții ne găsește anul acesta într-o situație cu totul specială. Acesta este și motivul pentru care cea de-a 8-a ediție Noaptea Cărților Deschise – cel mai așteptat eveniment de încurajare a lecturii – se desfășoară sub îndemnul de a sărbători cărțile de #acasă. 

16
/04
/20

Editura Nemira a invitat mai mulți scriitori români să ne scrie, la cald, despre momentul aproape ireal, dar incredibil de concret, pe care îl trăim cu toții acum. Și așa s-a compus o antologia-ebook „Izolare”, despre distanțare și carantină, despre absență și prezență.

14
/04
/20

În această săptămână se împlinesc șase ani de când a murit, la New York, poeta Nina Cassian. Ne-am întors la jurnalul ei (Memoria ca zestre, publicat la Cărțile Tango, în urmă cu zece ani). Jurnalul poetei se întinde pe durata a mai bine de jumătate de secol fiind o extraordinară mărturie despre mai multe epoci.

14
/04
/20

Trecem printr-o perioadă dificilă, o adevărată furtună. Viețile noastre au încetinit brusc și suntem cu toții în căutarea unor răspunsuri care să ne țină deasupra valului. Iar răspunsurile pot veni și dinspre... povești!

13
/04
/20

„Ziua în care am început să mă iubesc cu adevărat” de Serge Marquis, roman publicat în colecția Fiction Connection a Editurii Trei, este o lecție de viață extraordinară, profundă, luminoasă și extrem de emoționantă. Este, de fapt, o carte de dezvoltare personală scrisă sub masca mult mai frumoasă și facilă a unui roman despre ego.

09
/04
/20

CRONICĂ DE CARTE Prin două cărți apărute recent simultan la Editura Tritonic, „Divele lui Stalin. De la idolii de lut la star sistemul sovietic” și „Diva socialistă. Modele feminine în cinematograful est-european”, cercetătoarea Andreea Ionescu-Berechet analizează o idee nouă pentru studiile de cinema din România: conceptul de divă în lumea comunistă.