Petre Ispirescu, cunoscutul povestitor şi folclorist român, nu a frecventat şcoala, a fost încarcerat şi, până la vârsta de 50 de ani (s-a stins din viaţă la 57), nu a părăsit niciodată localitatea natală.
Un articol de Petre Ivan|21 noiembrie 2016
Rămas celebru în special pentru basmele populare culese de-a lungul vieții sale: „Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, „Prâslea cel voinic şi merele de aur”, „Aleodor Împărat” sau „Greuceanu”, Petre Ispirescu s-a născut la Bucureşti, în 1830, în mahalaua Pescăria Veche.
De la părinţii săi – frizerul Gheorghe Ispirescu și Elena Ispirescu, o ardeleancă cu darul povestirii – , dar și de la calfele şi clienţii tatălui său, Petre ascultă în copilărie zeci de povești și basme, materie primă a viitoarelor sale basme.
Nu va merge la şcoală, fiind educat de mai mulţi dascăli de pe lângă unele biserici. Își completează pregătirea citind ulterior numeroase cărţi la tipografiile la care începe să lucreze (chiar și câte 12 – 14 ore pe zi) încă de la vârsta de 14 ani. În 1848, pe când avea 18 ani, Ispirescu devine tipograf calificat.
În 1858, în contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra acceptă să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, corespondenţa secretă a principelui Vogoride, un text util pentru un grup de unionişti. Poliţia îi arestează pe toţi cei implicați, inclusiv pe Petre Ispirescu, care va face trei săptămâni de închisoare și, implicit, își va pierde serviciul.
Tot răul spre bine, căci la sfârșitul acelui an, Vasile Boerescu, viitorul ministru de externe, îi va oferi direcţia unei tipografii mai moderne, unde Petre Ispirescu va prospera financiar şi va cunoaște scriitori şi oameni importanţi ai epocii.
Încurajat de Nicolae Filimon și Vasile Alecsandri
La vârsta de 32 de ani, Ispirescu publică primele şase basme culese de el, la îndemnul lui Nicolae Filimon: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur, Balaurul cel cu şapte capete, Fata de împărat şi pescarul şi Fiul vânătorului.
Urmează mai bine de un deceniu în care Ispirescu nu mai publică nimic, fiind extrem de ocupat profesional: director al imprimeriei ce tipărea Românul, revista Partidului Liberal și, mai apoi, al Imprimeriei de Stat.
La îndemnul lui Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu reuneşte toate basmele şi legendele într-o culegere completă: Legendele sau basmele românilor. Se stinge din viață la 21 noiembrie 1887 după o congestie cerebrală suferită la masa de lucru.
Surse: Dicţionarul contimporanilor (1897), Wikipedia
Foto: Petre Ispirescu – wikipedia
