Cuscrii. Rudimentar - Ziarul Metropolis

CRONICĂ DE FILM Pentru un film care se vrea o comedie de succes, „Cuscrii”, de Radu Potcoavă, mizează prea puţin pe regie şi prea mult pe reflexele actorilor. Însă nici potenţialul comic al interpreţilor nu este fructificat la un nivel satisfăcător, din cauza scenariului rudimentar şi a execuţiei lipsite de creativitate.

Un articol de Ionuţ Mareş|24 octombrie 2014

Pentru un film care se vrea o comedie de succes, „Cuscrii” mizează prea puţin pe regie şi prea mult pe reflexele actorilor, unii extrem de experimentaţi. Însă nici potenţialul comic al interpreţilor nu este fructificat la un nivel satisfăcător, în primul rând din cauza scenariului rudimentar şi uzat al lui Iulian Postelnicu şi Alexandru Papadopol (de altfel, doi actori talentați, însă debutanți în scrierea de scenarii), dar şi din cauza regiei fără creativitate a lui Radu Potcoavă.

Doi tineri, jucaţi de Paul Ipate şi Ioana Blaj, urmează să se căsătorească. Organizează o întâlnire între părinţii lor, la vila din Pipera a tatălui şi a mamei fetei (Mircea Diaconu şi Luminiţa Gheorghiu), la care mai sunt prezenţi cele două surori ale tinerei (Nicoleta Lefter şi Ana Adelaida Perjoiu) şi soţii lor, un agent de pază (Sergiu Costache) şi un italian necunoscător de limbă română (Sergiu Fleşner), plus un vecin cu pasiuni vânătorești (Gheorghe Ifrim).

Luminiţa Gheorghiu, Gabriela Popescu şi Mircea Diaconu, într-o scenă din „Cuscrii“

În schimb, părinţii băiatului, interpretaţi de Marian Râlea şi Gabriela Popescu (o actriță prea puțin folosită în cinema), sunt oameni simpli din Piteşti. Motiv de glume din seria diferenţelor de statut social, folosite însă ca în orice sitcom banal.

Altă direcţie urmărită este cea a poantelor din categoria stereotipurilor „românii despre români”, cu un fir care duce inclusiv la Revoluție.

Nimic din valenţele artei cinematografice nu transpare în filmul lui Potcoavă, cu excepţia posibilităţii de a le proiecta actorilor chipurile pe marele ecran. Imaginea lui Marius Panduru conferă filmului un côté glossy și luminos, ca dintr-o revistă lucioasă, în ton cu scenografia şi costumele Mariei Peici, însă mizanscena nu este deloc exploatată pentru a crea efecte comice. Totul este lăsat pe umerii actorilor şi pe capacitatea lor de a livra replici şi grimase (surprinse uneori în prim-planuri căutate).

Actorii scot la înaintare tot ce au mai bun în arsenal, însă nu par a fi fost îndemnați decât să reia ticuri din roluri precedente – nu mai e o surpriză, de pildă, că Mircea Diaconu este (şi) un foarte bun actor de comedie sau că Luminița Gheorghiu e impecabilă în rol de mamă.

Situaţiile comice sunt construite după o reţetă simplă şi previzibilă, iar presupusele conflicte sunt rezolvate facil, deux ex machina, din condeiul celor doi scenarişti, care adaugă amestecului şi tuşe de melodramă. Dar cea mai gravă carenţă, de această dată regizorală, este lipsa unui ritm accelerat şi a unei fluidităţi între scene, atât de necesare într-o comedie, inclusiv (sau mai ales) într-una bazată pe limbaj.

Secvenţele nu decurg firesc una din alta, aşa cum ar trebui. Par momente separate artificial (cu două, trei sau întreg grupul de personaje discutând), deşi se doresc a face parte dintr-o naraţiune coerentă și plină se sensuri.

„Cuscrii” este gândit și trebuie judecat ca un produs strict comercial, însă, chiar și așa, cade sub media filmelor de public produse de MediaPro.