De ce e fascinant cinemaul lent al lui Tsai Ming-liang
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-ce-e-fascinant-cinemaul-lent-al-lui-tsai-ming-liang/

CRONICĂ DE FILM Ce bizar şi paradoxal e totuşi faptul că un film ca “Days”, de Tsai Ming-liang, în care „nu se întâmplă nimic” poate fi atât de fascinant.

Un articol de Ionuţ Mareş|23 noiembrie 2021

Nu mai văzusem de câţiva ani un film de Tsai Ming-liang. Am avut o perioadă când am trecut prin titlurile lui importante, însă în ultimul timp am rupt legătura – nu am mai ţinut pasul cu experimentele lui recente în scurtmetraj şi documentar sau poate că nu am mai fost atât de curios.

Aşa că BIEFF (Bucharest International Experimental Film Festival) mi-a oferit ocazia să văd pe marele ecran cel mai nou lungmeraj al lui, „Days” (2020). De altfel, cred că e primul film al cineastului taiwanez de origine malaeziană pe care îl prind într-o sală de cinema (în fine, Sala Auditorium de la MNAR nu e chiar cinematograf, dar merge).

Cu siguranţă, aşa-numitul său „slow cinema” e puternic influenţat de o spiritualitate asiatică şi de o concepţie despre viaţă la care noi, europenii, avem acces mai greu. Sunt convins că, oricât de deschis aş fi, tot îmi scapă ceva din esenţa stilului său lent şi meditativ la un nivel extrem, apropiat de avangardă.

Însă dacă te laşi pe mâinile sale, satisfacţia de pe parcurs şi de la final e mare. Cel puţin aşa am simţit eu văzând acest film de puţin peste două ore, în care acţiunea maximă e un moment prelung de tandreţe, într-o cameră de hotel, între doi bărbaţi care nu se cunosc.

Dar ce întâlnire, cât să umple cu o amintire de neuitat două vieţi simple de oameni singuri!

Ce bizar şi paradoxal e totuşi faptul că un film în care „nu se întâmplă nimic” poate fi atât de fascinant. Nu trebuie decât să îţi controlezi atenţia şi voinţa, pentru a putea contempla solicitantele cadre secvenţă cu care lucrează Tsai Ming-liang.

Cineastul reuşeşte însă ceva extraordinar şi neaşteptat – prin durata lungă a scenelor, în care personajele sunt surprinse în cele mai banale acţiuni cotidiene, obiectele, oamenii şi gesturile lor intră parcă într-un fel de comuniune care devine cel mai important lucru din lume. Tot ce contează e această armonie.

Atunci când observi îndelung activităţile zilnice obişnuite (de la gătit la mersul pe stradă), cele care umplu vidul vieţilor noastre, a cărui conştientizare permanentă ne-ar împinge la disperare, acel moment de întâlnire sinceră cu cineva capătă o intensitate colosală şi ne ajută, cel puţin temporar, să mergem mai departe.

E lecţia pe care ne-o predă atât de meticulos şi de ne-didactic Tsai Ming-liang. Sau ideea cu care am plecat eu de la acest film dintr-o specie rară.

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.