Demonii lui Lars von Trier
https://www.ziarulmetropolis.ro/demonii-lui-lars-von-trier/

CRONICĂ DE FILM În cel mai nou lungmetraj al său, „The House That Jack Built” (2018), cu care şi-a făcut revenirea la Cannes (în afara competiţiei), danezul Lars von Trier se pune în mintea un criminal în serie. Rezultatul: un film teribil de ambiţios, deopotrivă amuzant, grav şi inconfortabil.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 Decembrie 2018

În ciuda gravității lor, mai toate filmele lui Lars von Trier au fost străbătute de un comic întunecat, uneori mai pronunțat, alteori mai discret.

Nici cel mai recent film al său, „The House That Jack Built” (2018), nu face excepție. Și asta chiar dacă are ca protagonist un asasin în serie (un arhitect aspirant care nu poate fi mai mult decât un inginer), jucat cu subtilitate de actorul american Matt Dillon.

De fapt, comicul – mai vizibil la început și mai șters spre final – pare cea mai potrivită convenție pentru a reflecta, fără a fi acuzat de autocomplezență, asupra răului profund și inexplicabil din natura umană, cum încearcă cineastul danez. Este, de altfel, una din temele majore care definesc filmografia sa întinsă deja pe mai mult de patru decenii.

Se creează o distanță care atenuază șocul pe care crimele îl pot provoca și care funcționează ca o invitație la o receptare critică (deși asasinul își privește omorurile ca opere de artă, nouă, spectatorilor, ni se sugerează permanent ideea că avem de-a face cu o construcție artificială).

Și se evită astfel imersiunea facilă în mintea unui criminal, așa cum propun filmele de gen, pe care Lars von Trier le parodiază, nu fără admirație, arătând în același timp că le stăpânește foarte bine mărcile (comicul este doar suprafața, pentru că în profunzime asasinatele sunt terifiante, unele chiar prin caracterul lor explicit).

Semnalul este dat încă de la început, când din off ni se spune că vom vedea cinci dintre multele crime comise de protagonistul psihopat, alese aleatoriu (deși primele patru au ca victime femei portretizate mai degrabă ca fiind naive) și numite, eufemistic, „incidente” sau „întâmplări” („incident” în engleză).

Cele cinci părți, plasate, după toate detaliile, undeva în America rurală a anilor `70 (din nou obsesia lui Lars von Trier pentru America, pe care aici o reconstituie în Suedia și Danemarca), sunt precedate și însoțite, pe coloana sonoră, de un dialog ce pare o confesiune a lui Jack în fața unui anume Verge (Bruno Ganz), pe care îl vom descoperi în final, odată cu coborârea, la propriu, în Iad a celor doi.

Evident, aluziile sunt la Virgiliu, „Divina Comedie” și drumul prin Infern imaginat de Dante, trecând și prin pictură – de pildă, prin reproducerea celebrului tablou al lui Eugène Delacroix cu aceeași temă.

Însă până la acest ultim episod grandios, apoteotic, redat într-un stil suprarealist extravagant, care frizează deopotrivă kitsch-ul și sublimul și pe care numai un cineast ca Lars Von Trier l-ar fi putut imagina, filmul împrumută aceeași estetică hiper-realistă consacrată de danez – „lumină iernatică, camera mișcată, montaj sacadat și culori șterse” (cum exact o descrie criticul Joachim Lepastier în cronica sa din revista „Cahiers du Cinéma”).

În prima parte, tonul este unul îngroșat, aproape caricatural – Jack oprește camioneta pe o șosea în pădure, pentru a ajuta o femeie (Uma Thurman) rămasă cu mașina în pană și cu cricul rupt. Insistența femeii (și a camerei de filmat) asupra cricului ca potențial instrument al crimei, dar și asupra posibilității ca Jack să fie într-adevăr un criminal în serie, transformă episodul într-o farsă, dar una sângeroasă.

În a doua întâmplare, Jack suferă de tulburare obsesiv-compulsivă, ceea ce îl face să intre iar și iar în casa femeii pe care tocmai a omorât-o în căutare de potențiale urme de sânge, asta în timp ce poliția este pe-aproape – rezultă un amestec savuros de umor și suspans.

În al treilea incident, Jack vânează, la propriu, o mamă și doi copii într-o poieniță, pentru ca al patrulea episod să ia forma unei pseudo-drame conjugale (între protagonist și o iubită a sa) care degenerează și care este domintă de o teroare în primul rând psihologică.

În a cincea parte, ambiția lui Jack este una grandioasă: o crimă rasistă, în viziunea sa „o capodoperă”, care implică uciderea mai multor persoane cu un singur glonț.

Sonor, episoadele nu sunt intercalate doar de confesiunea lui Jack către Verge, ci și de bucăți din melodia „Fame” a lui David Bowie.

Vizual, Lars Von Trier își ia o libertate formidabilă și introduce în montaj atât fragmente documentare folosite ironic (de pildă, cu Hitler sau despre zgomotul făcut de avioanele de luptă germane din Al Doilea Război Mondial), cât și flashback-uri din copilăria lui Jack sau din încercările ratate ale acestuia de a-și construi singur o casă.

Amintirea cea mai pregnantă din copilărie sunt sunetul și imaginea cu tatăl lui Jack și cu alți bărbați cosind iarba. Este imaginea folosită în final să reprezinte Câmpiile Elizee pe care i le-arată Verge lui Jack la o fereastră, dar la care protagonistul a pierdut definitiv accesul, find condamnat la suferința Infernului.

Însă Lars von Trier nu se oprește aici: folosește inclusiv flash-uri din filmele sale (sau imagini cu diverse alte opere de artă), iar această opțiune, dublată de paralelismul inevitabil între vizorul unei lunete de armă și vizorul aparatului de filmat, transmite ideea că danezul își interoghează propriul statut de creator puternic (demiurgic?), de autor al unor filme percepute întotdeauna ca fiind șocante.

Comicul și autoderiziunea, extraordinara libertate formală, inventivitatea și greutatea ideilor fac din „The House That Jack Built” un mare film. Probabil chiar cel mai ofertant și ambițios film din 2018.

Rating Ziarul Metropolis: ★★★★★

„The House That Jack Built” va intra în cinematografe la 18 ianuarie, fiind distribuit de Independența Film.

08
/05
/18

Cea de-a 71-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes (8-19 mai 2018), unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice ale anului, începe în această seară. În competiţia pentru Palme d’Or, care va fi decernat la 19 mai, intră 21 de filme, juriul fiind prezidat de actriţa australiană Cate Blanchett.

07
/05
/18

Începând din data de 7 mai 2018, Hollywood Multiplex inaugurează o nouă gamă de pachete Family Inspired by Raluca. Aceasta conține trei tipuri de pachete, iar unul dintre ele este conceput special pentru a răspunde nevoilor familiilor monoparentale și grupurilor ce includ un singur adult. 

04
/05
/18

CRONICĂ DE FILM Până spre final, când un fir narativ dramatic ce până atunci fusese doar sugerat începe să ocupe prim-planul, „The Florida Project”, de Sean Baker, își permite luxul de a fi o cronică liberă și relaxată a copilăriei fericite, pe timp de vară, într-o lume a săracilor și marginalilor.

03
/05
/18

"Există un singur lucru mai rău decât tăcerea stânjenitoare... Flecăreala!" spune actorul Harry Dean Stanton (1926 - 2017) în filmul care constituie cineGHICTOAREA de astăzi și care a fost distins cu Premiul Juriului Ecumenic la Festivalul de film de la Locarno, în 2017.

03
/05
/18

Nouă debuturi puternice, dintre care două semnate de regizori români, vor concura pentru Trofeul Transilvania alături de alte trei filme realizate de autori aflați la cel de-al doilea lungmetraj. Prezentate în premieră națională pe marele ecran, cele 12 filme din Competiția oficială a celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania iau pulsul noii generații de cineaști din întreaga lume.

02
/05
/18

Desfășurată sub inspiratul îndemn „Fiți realiști, cereți imposibilul”, cea de-a 22 ediție a Festivalului Filmului Francez (FFF) a reflectat și reconfirmat vitalitatea extraordinară a cinema-ului din Franța, printr-o selecție în care tinerii regizori au fost puși alături de nume consacrate din trecut şi din prezent.

02
/05
/18

Prezentarea în exclusivitate a primelor secvențe din „Moromeții 2”, cel mai așteptat film românesc al anului, însoțită de un concert special, lansarea primului documentar al unei trupe românești și revenirea după 5 ani în festival a celei mai spectaculoase trupe etno din Ucraina animă serile celei de-a 17-a ediții aFestivalului Internațional de Film Transilvania (25 mai – 3 iunie).

02
/05
/18

S-a întrebat, într-o bună dimineață, un cinefil bucureștean chinuit de un puternic feng shui matinal: "Cum ar fi arătat blockbuster-ul în care joacă şi românul Sebastian Stan, dacă i-ar fi avut în distribuție pe Brad Pitt, Tom Cruise, Leonardo DiCaprio, Johnny Depp, Denzel Washington, Eddie Murphy și alte asemenea staruri din superliga Hollywood?" Cu siguranță, la această dilemă pot răspunde, cu un mic ajutor grafic din partea "Movie Nerds", cei care au văzut deja Avengers: Infinity War.

01
/05
/18

“Când am văzut că nu pot să egalez perfecţiunea lui tehnică, am început să fac filme anti-Disney. Deci, frumuseţe - nu, culoare - nu, gingăşie - nu. Singurul domeniu în care puteam să-l atac era subiectul.” - Ion Popescu-Gopo, creatorul omulețului Gopo. Regizorul, scenaristul şi graficianul Ion Popescu-Gopo, câștigător al unui "Palme d'or" (1957) s-a născut la 1 mai 1923, în Bucureşti.

27
/04
/18

"Aveți în România un mare, mare regizor pe care eu îl admir foarte mult, Cristian Mungiu. Cred că este un geniu. (...) Modul lui de a spune poveşti este uimitor, modul în care aşază camera, cum o ţine acolo. Am vrut să fac asta în «The Burning Plain», înainte să văd filmul lui «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile», dar n-am putut din anumite motive. E nevoie de mult curaj să faci ce face Cristian." - Guillermo Arriaga (2014), scriitor, scenarist și regizor distins cu Oscar. Premiat de cinci ori la Festivalul de Film de la Cannes și deținător al unui "Palme d'Or pentru „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” cineastul Cristian Mungiu împlinește, astăzi, 50 de ani.

27
/04
/18

American Independent Film Festival începe astăzi, 27 aprilie, în București, iar organizatorii au pregătit celor care ramân să-și petreacă minivacanța de 1 mai în oraș mai multe surprize. Astfel, pe 1 mai, va avea loc o proiecție specială la Macaz Bar Teatru Coop. cu „ICE” în regia lui Robert Kramer. Filmul face parte din selecția „American Independent Cinema curated by Kent Jones“ și va începe de la ora 20:00.

27
/04
/18

Campania de imagine a celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania reproduce posterul și una dintre scenele iconice din capodopera lui Ingmar Bergman, Persona, cu celebrele actrițe Maia Morgenstern și Oana Pellea.

26
/04
/18

Pe 10 aprilie 2018, la cinema Elvira Popescu din București, la Institutul Francez, carevasăzică, au rulat patru filme scurte de Gheorghe Preda: Femeia Pasăre, Vaca finlandeză, Forma inimii în praf, Pharmacia Erotica.

26
/04
/18

Ajuns la ediția cu numărul 22, Festivalul Filmului European revine în 2018 într-un număr record de orașe: București și 7 orașe din țară. 22.FFE se desfășoară în București (7 – 13 mai), Galați (11 – 13 mai), Tîrgu Mures (18 – 20 mai), Râmnicu Vâlcea (18 – 20 mai), Timișoara (24 – 27 mai), Alba Iulia (25 – 27 mai), Iași (1 – 3 iunie) și Sibiu (1 – 3 iunie). Festivalul va debuta cu o comedie dramatică, Au revoir là-haut / La revedere acolo sus.

25
/04
/18

Legendarul Al Pacino împlinește, astăzi, 78 de ani! Născut pe 25 aprilie 1940, în cartierul Bronx din New York, într-o familie italiano-americană, Alfredo James “Al” Pacino este considerat a fi unul dintre cei mai talentați din istoria cinematografiei.

Page 31 of 231« First...1020...2930313233...405060...Last »