Despre The Sunset Limited
https://www.ziarulmetropolis.ro/despre-the-sunset-limited/

Unul dintre marile spectacole care se joacă în Bucureştiul ultimilor ani este acest „The Sunset Limited” de la Unteatru. Cu doar doi actori: Șerban Pavlu şi Richard Bovnoczki, în regia soţilor Andrei şi Andreea Grosu. După un text de Cormac McCarthy, unul dintre cei mai tulburători scriitori americani contemporani.

Un articol de Andrei Crăciun|8 decembrie 2017

L-am văzut ultima dată în festivalul Caleido (dedicat multiculturalismului, festival în care am dat o mână de ajutor cu selecția spectacolelor). Era în noaptea în care s-a strecurat iarna în oraș.

Pavlu era un profesor obosit de viață, care tocmai fusese salvat de la un suicid. Iar acum, pe un peron, asculta pledoaria pentru viață ținută de un fost pușcăriaș care l-a descoperit pe Dumnezeu. Și era ca și cum chiar acolo, pe scenă, Bovnoczki îl descoperea, și el, pe Dumnezeu. Are harul acesta.

McCarthy reușește o performanță textuală. Se așază la mijloc între două feluri radical diferite de a vedea lumea. Argumentează onest, fără tentația parodiei. La sfârșit, nici nu știi care e punctul său de vedere. Probabil, mai înțelept, are capacitatea de a le cuprinde pe amândouă și a le accepta și refuza în același timp.

E un spectacol clar în alb și negru (de altfel, poate ați văzut și filmul de la Hollywood, că a fost și film, cu Samuel L. Jackson în rolul Negru – Negru e cel cu Dumnezeu și viața). E o permanentă, alertă, etalare de logică, luciditate și emoție a lui McCarthy. Se simte în el mileniul nostru grăbit.

Ceea ce cred despre lume (printre altele că e un lagăr de muncă silnică) m-a dus mult mai aproape de personajul lui Pavlu. Din acest unghi, desigur că nu mi-a fost greu să zâmbesc la argumentele celui cu Biblia în ghiozdan.

Frumusețea ciudată a acestui spectacol de teatru (care e mai ales un excelent exercițiu intelectual) stă, însă, nu în această raportare profund personală, intimă, la personaje. Frumusețea stă în arta dispărută a dialogului. A argumentului și a contra-argumentului. În această încercare, aproape disperată, de a-l convinge pe celălalt de adevărul tău, fără să îl agresezi, fără să îl umilești, fără să îi iei dreptul la replică.

The Sunset Limited este, dacă-mi dați voie, o splendidă republică parlamentară cu doar doi cetățeni, în care se face opoziție la viață.

Și, ajungând aici, e timpul să închei spunându-vă că McCarthy are ceva de clasic grec. E mai aproape de Platon decât de Sofocle, ceea ce nu îl face neapărat un dramaturg. Forța ideilor dumisale este – însă – greu de contestat în mod justificat.

Iar spectacolul de la Unteatru (cu tot ce înseamnă el, de la scenografie la jocul actorilor) reușește să se ridice la înălțimea piesei.

Dacă, însă, nu doriți să depuneți efortul gândirii, să nu mergeți să îl vedeți. Nu umple timpul, te lasă sub semnul marilor întrebări, esențialele.

The Sunset Limited e, totodată, unul dintre marile răspunsuri care se mai puteau da în secolul nostru zăpăcit la mai vechea întrebare hamletiană.

Încă o dată: a fi sau a nu fi?

The Sunset Limited este, dacă-mi dați voie, o splendidă republică parlamentară cu doar doi cetățeni, în care se face opoziție la viață.

 



19
/02
/24

„Dumnezeu m-a atins cu degetul său mic și a spus: compune pentru teatru, doar pentru teatru.” – mărturisea Puccini într-o scrisoare adresată unui prieten. Și, într-adevăr, Puccini a îndeplinit porunca divină pe care simțea că a primit-o la nașterea sa, dedicându-și întreaga sa viață de creație operei, fără a se „irosi” prea mult spre alte genuri muzicale.

19
/02
/24

Actorul Pavel Bartoș va juca pentru prima dată rolul lui Decebal Necșulescu din piesa „...Escu” de Tudor Mușatescu, într-o coproducție care va avea reprezentații la București și Chișinău. Spectacolul va fi pus în scenă de echipe artistice reunite ale Teatrului „Stela Popescu” din București și Teatrului Național Satiricus Ion Luca Caragiale din Chișinău, într-o colaborare unică în peisajul teatral autohton.

19
/02
/24

Ca în fiecare an, artistul vizual M.C. Donici propune EXPOZIȚIA DE O ORĂ: o întâlnire fără coroane, fasoane, discursuri sau festivisme, de ZIUA BRÂNCUȘI. Ajuns la a VIII-a ediție, evenimentul produs de Asociația Culturală Arte-Factum va avea loc luni, 19.02.2024, între orele 14:00- 15:00, în spațiul din fața  Bustului  Brâncuși  din proximitatea Facultății de Arte a Universității de Vest, Timișoara.

18
/02
/24

CRONICĂ DE FILM Cu premiera mondială în secţiunea Forum, necompetiţională, a Festivalului de la Berlin, "Săptămâna Mare", scris şi regizat de Andrei Cohn şi inspirat din nuvela "O făclie de Paşte" a lui I. L. Caragiale, este un film care gravitează în jurul unei întrebări fundamentale: Cum se ajunge ca un om să-i ia viaţa celui de lângă el?

16
/02
/24

După 5 nominalizări la Oscar (Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun film internațional, Cel mai bun scenariu adaptat și Cel mai bun sunet), Grand Prix și Premiul FIPRESCI la Cannes, după sute de articole în presa internațională care îl identifică drept cel mai răvășitor film al anului, The Zone of Interest / Zona de interes se vede acum în România, în 40 de cinematografe din 20 de orașe.

16
/02
/24

Happy Cinema a pregătit filme de top pentru luna februarie, potrivite pentru toate gusturile și vârstele. Cinematografele din lanțul Happy Cinema îți oferă o experiență de calitate la cele mai prietenoase prețuri. Blockbustere de la Hollywood, filme animate, filme dedicate melomanilor sau filme pentru copii – toate te așteaptă în cele 10 cinematografe din țară.

16
/02
/24

Fundația Culturală „Camil Petrescu” lansează un nou podcast: TEATRUL (DE) AZI. Actori, regizori, scenografi, artiști din România și din lume vor fi în dialog cu directorul de imagine și producătorul Zomir Dimovici în aventura căutării adevărurilor personale despre felul în care vedem, citim și percepem teatrul astăzi.

16
/02
/24

Anul acesta marcăm Ziua Națională Brâncuși printr-un eveniment cu totul deosebit. Avem bucuria să vă anunțăm că sosește în premieră în România și va putea fi vizitată în exclusivitate la Galeriile Artmark o lucrare realizată de sculptor în 1905-1906, „Bustul unui patron de restaurant (Portretul lui Achille Baldé)”. Este vorba despre „o operă care nu a fost niciodată văzută, (fiind) considerată pierdută sau distrusă”.