Diana Lupescu, 61. La mulţi ani!
https://www.ziarulmetropolis.ro/diana-lupescu-61-la-multi-ani/

”Dacă trăieşti cu dorinţa că trebuie să fii veşnic tânără şi frumoasă, că toţi bărbaţii trebuie să te iubească la infinit, că trebuie să joci cele mai importante roluri, atunci probabil că e greu. Dar dacă-ţi accepţi vârsta şi aspectul şi joci rolurile potrivite, atunci reuşeşti să-ţi dai seama că, într-adevăr, fiecare vârstă are frumuseţea ei” – Diana Lupescu. Îndrăgita actriţă şi regizoare împlineşte, astăzi, 61 de ani.

Un articol de Petre Ivan|7 octombrie 2015

Diana Lupescu s-a născut la 7 octombrie 1954, la Bacău. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, secția actorie în 1978, la clasa profesorului Amza Pellea, dar și secția regie în 2007.

A optat pentru teatru din întâmplare, deși în liceu se axase pe matematică și sport, dorindu-şi să devină medic ca tatăl său. A intrat totuşi la UNATC, la sfatul mamei sale. În anul II de facultate, regizorul Ion Popescu Gopo căuta o tânără prințesă și a fost aleasă ea, căpătând primul rol într-un film: „Povestea dragostei”, după ”Povestea porcului”, a lui Ion Creangă.

Diana LupescuAm venit singură în orașul ăsta mare. (…) De altfel, eu venisem sa încerc, nu credeam c-o să intru la Teatru. (…) Și-așa, singură, am trecut cu nota maximă de toate probele de admitere, iar într-un final, spre surprinderea mea, am intrat prima. O izbândă care mi-a dat siguranță și încredere că voi reuși să mă adaptez. Contează foarte mult cum intri în cetate, pe ușa din față sau pe ușa din dos. Apoi, odată intrată, mi-am spus că locul ăsta în facultate mă obligă. Dacă n-aș fi intrat la Teatru, mi-ar fi plăcut să fac psihologie sau o formă de pedagogie. Dar m-a prins actoria și asta a fost.  – Diana Lupescu

Talentul și frumusețea i-au deschis drumul către numeroase roluri în teatru şi film. În 1977 joacă în ”E atât de aproape fericirea”, alături de Dana Dogaru, Constantin Diplan, Gheorghe Visu și Margareta Pogonat.

La un moment dat, în viața Dianei Lupescu apar  alte priorități şi astfel renunţă pentru o perioadă să ma joace pe scenă sau în filme.

‘În zona familiei, am trecut printr-o perioadă în care cei doi copii ai mei, între care e o diferență de zece ani, au traversat niște puncte nodale din existențele lor, iar eu am simțit nevoia să le fiu aproape. Și-apoi, noi n-am avut niciodată foarte mulți bani. Faptul că ne-am făcut casa de la Saftica a însemnat că ne-am suflecat mânecile la modul propriu, că ne-am implicat fizic foarte mult. Așa că, până când am văzut-o ridicată, gândurile mele au fost cât se poate de focalizate pe ea – Diana Lupescu

Mai târziu, a simțit nevoia să o ia de la început și a făcut regie de teatru.

Diana Lupescu şi Mircea Diaconu, o căsnicie de peste 30 de ani

Diana Lupescu și actorul Mircea Diaconu s-au căsătorit în 1980. Atunci ea era actriță la Bacău. În toamna acelui an, Mircea Diaconu s-a întâlnit pe stradă, în București, cu o colegă a Dianei și i-a cerut numărul ei de telefon. A sunat-o și i-a spus că va avea drum în Moldova și a întrebat-o dacă îl primește la o cafea.Diana Lupescu

Diana i-a spus că este binevenit și a doua zi dimineață era în Bacău. Au petrecut toată ziua împreună. La un moment dat, brusc, a întrebat-o ce i-ar răspunde dacă i-ar cere mâna. A zis că ar răspunde ”da”, apoi au continuat discuția. Seara, la plecare, a întrebat-o din nou și a primit același răspuns afirmativ. Se întâmpla pe 1 octombrie 1980.

La exact o lună de la cererea în căsătorie, cei doi s-au căsătorit într-o comună din județul Argeș. Apoi au plecat în luna de miere. Închiriaseră o cabană la Sinaia pentru o săptămână, dar au stat doar o zi și o noapte. Diana i-a spus: ”Hai acasă că avem treabă”. Și au plecat.

Ceea ce-mi doream era să găsesc un om cu care să pot să vorbesc. Ba, mai mult, cu care să simt că pot comunica dincolo de cuvinte. Și exact asta am găsit în Mircea. Un om care să echilibreze balanța, nu s-o destabilizeze. (…) Nici unul dintre noi nu și-a dorit profesie cu orice chip. Am știut să alegem. Am refuzat oferte, pentru că știam că unul sau celălalt trebuie să fie acasă, că era nevoie de el. – Diana Lupescu

Foto: Diana Lupescu – cinemagia

01
/08
/15

Născut pe 31 iulie 1952 la la Târgu-Jiu (dar trecut în acte pe 1 august), Horaţiu Mălăele a jucat în zeci de piese de teatru şi filme, a regizat cu aceeaşi pasiune şi este un talentat autor de caricaturi şi picturi.

29
/06
/15

Este unul dintre cei mai buni şi mediatizaţi actori din generaţia lui. Poate fi văzut în spectacole de teatru, în filme, în scurtmetraje (aproape în toate scurtmetrajele), ba chiar (foarte des) şi în reclame la televizor.

26
/06
/15

Joc teatru puțin pentru că așa a fost să fie destinul meu, pentru că în România posturile în teatre sunt blocate, colaboratorii sunt puțini și aceeași peste tot, pentru că se formează trene de admirație, pentru că am făcut film și mi s-a pus ștampila că sunt actriță “de film”, cu toate că am 6 ani de “antrenament” pentru teatru și roluri principale deja făcute la niste regizori mari și minunati (ce bine că ei au avut încredere în mine). – Ana Ularu

28
/04
/15

Prima sa experienţă cinematografică a venit după vârsta de 40 de ani. De atunci a fost distribuit de majoritatea regizorilor importanţi de film din România, interpretările sale impresionante aducându-i notorietate şi aprecierea publicului.

11
/03
/15

Actorul Ion Besoiu împlineşte astăzi 84 de ani. Artistul a fost omagiat cu două premii pentru întreaga activitate – din partea Uniunii Teatrale din România (UNITER), în 2008, şi la Gala Gopo din 2011.

26
/02
/15

"Niciodată nu se știe ce e aia "generația de aur". Pentru George Vraca, de pildă, George Constantin nu făcea parte din nicio generație de aur, era un tânăr care juca și el teatru binișor, dar pentru George Constantin generația de aur era Vraca, dar Vraca pentru Nottara nu era generație de aur, și uite așa, când actorul ajunge la vârsta maturității, nu a vieții, a maturității sale artistice, conform destinului, putinței, talentului (...) devine un actor important al teatrului unde este, al teatrului românesc, al locului unde este proțăpit de soartă și devine și el un metal prețios." - Alexandru Repan