,,Dorian” – dans contemporan pe muzică de sfârșit de lume
https://www.ziarulmetropolis.ro/dorian-dans-contemporan-pe-muzica-de-sfarsit-de-lume/

În seara în care am văzut Dorian am vrut să-i cer iertare tehnologiei pentru dăţile în care am hulit-o, din conservatorism, şi pentru acelea în care am profitat de ea în scopuri pur egoiste. Am reevaluat tehnologia, fie şi pentru o oră, cea în care dansul şi teatrul s-au unit într-un altfel de spectacol, pe scena de la UNTEATRU.

Un articol de Diana Trăncuţă|3 noiembrie 2016

E binefăcătoare întâlnirea cu noul, mai ales atunci când acesta implică și emoție, pe lângă un tip de artă inovator, ce reușește să spargă cumva cotidianul. Proiect al Asociației Culturale Control N, cu o coregrafie și o regie semnate de Oana Răsuceanu, Dorian combină dansul contemporan cu proiecții multimedia, reinventând, într-o oarecare măsură, cadrul cultural românesc.

Dorian (George Albert Costea) își duce zilele în banalitatea rutinei, cel puțin până în momentul în care află că sfârșitul lumii va veni în 24 de ore, pe 5 octombrie 2016. Un om izolat, așa cum lasă să fie descoperit, el alege singurătatea propriului apartament inclusiv ca spațiu al poveștii finale, al năvălirii ultimelor gânduri despre trecutul și prezentul propriei vieți.

Teatrul își găsește locul în această narațiune fără replici tocmai prin jocul de-a v-ați ascunselea al cuvintelor înghițite de proiecțiile video, de luminile și umbrele complementare pașilor de dans ai actorului-dansator. Spectatorii care își animă din când în când viața mișcându-se în ritmul vreunei muzici vor trăi poate la o altă intensitate față de aceia pe care natura i-a înzestrat cu două picioare stângi; și unora, și altora însă, spectacolul le va aminti de sentimentul dureros al rămânerii în urma timpului. Oamenii din viața lui Dorian sunt (și) oamenii cărora nu mai știm să le scriem, să le spunem, să orice, dar chiar dacă am ști, uneori e prea târziu.

dorian-jean

Toată dezlănțuirea pe care o presupune lupta asta interioară e redată vizual prin imagini care se agață puternic de retină. E un haos, se termină lumea, dar cuvintele nu, valurile au chip de om, se scrie, se rescrie, ploaia cade greu, nu știi dacă-i mântuire sau apocalipsă.

Întâmplător, în seara în care am văzut Dorian, pe 30 octombrie, se împlinea și un an de la Colectiv. Mă gândeam la asta, pe fundal se auzea Morrissey, iar actorul dansa un refren care se tot repeta: life is a pigsty (viața e o cocină de porci). Îngânam întru aprobare, în timp ce senzația de zădărnicie continua: Can you stop time/ Can you stop the pain/ I feel too cold/ And now I feel too warm again/ Can you stop this pain/ Can you stop this pain. Și apoi: Even now in the final hour of my life/ Im falling in love again. Într-o formă sau alta, fiecare am trăit câte un sfârșit de lume. Ceea ce poate fi sublim și groaznic în același timp.

Dorian, cu George Albert Costea; regia și coregrafia: Oana Răsuceanu; video: Iulia Rugină, Dan Adrian Ionescu, Mizdan, Adrian Câmpean; muzica: Mihai Dobre; decor: Dan Adrian Ionescu; producător: Ana Agopian

Dorian (George Albert Costea) își duce zilele în banalitatea rutinei, cel puțin până în momentul în care află că sfârșitul lumii va veni în 24 de ore, pe 5 octombrie 2016. Un om izolat, așa cum lasă să fie descoperit, el alege singurătatea propriului apartament inclusiv ca spațiu al poveștii finale, al năvălirii ultimelor gânduri despre trecutul și prezentul propriei vieți.

Foto sus: Adi Bulboacă

26
/10
/21

Școala de Valori a dat startul înscrierilor pentru cea de-a șaptea ediție a Burselor stART și pune la bătaie 30 de burse, cu o valoare individuală de 6.000 de lei. Acestea pot fi accesate de elevii care sunt la liceu, talentați la pictură, desen, muzică și artele viitorului (v-logging, blogging, scriere creativă, fotografie), care se pot înscrie pe baza unui portofoliu.

26
/10
/21

De astăzi, platforma www.muzeulabandonului.ro este activă. Se deschide, astfel, aleea către Muzeul Abandonului. Muzeu-forum digital și participativ. În această etapă a proiectului veți putea explora exteriorul clădirii muzeului și câteva dintre facilitățile proiectului. Interiorul și expozițiile muzeului vor fi disponibile în curând, alături de zeci de povești despre abandon, speranță, contorsionări și reveniri spectaculoase ale sufletului.

16
/10
/21

Răzbunare, dragoste și disperare, toate topite într-o singură flacără mistuitoare. Arii celebre, coruri tulburătoare, conflicte dramatice de neuitat, toate vă așteaptă în premiera spectacolului Norma de Bellini ce le va aduce pe scena Operei Naţionale Bucureşti între 21 şi 24 octombrie pe celebrele Elena Moşuc – Norma şi Ruxandra Donose – Adalgisa, alături de care va evolua tenorul Daniel Magdal – Pollione.

13
/10
/21

În luna octombrie, galeria neconvențională Celula de artă propune două exerciții de introspecție, la fel de necesare dar fiecare propunându-și scopuri și rezultate diferite. Artistul plastic contemporan Beaver expune lucrarea “exe cute”, o juxtapunere a grotescului cu gingășia până pe 14 octombrie iar între 15 – 30 octombrie în galerie se va putea vedea instalația imersivă “Cenușa memorie” a Ancăi Coller, ce încapsulează emoțiile artistei în urma unui incendiu care i-a distrus atelierul..

11
/10
/21

Despre școlile din mediul rural, mai ales cele din mici sate care par uitate de lume și autorități, se știe că se confruntă cu mari probleme, începând de la cele legate de infrastructură, până la absența tehnologiei necesare procesului de educație. Însă aceasta nu mai este și situația Școlii Gimnaziale nr. 2 din satul Progresu, comuna Sohatu, județul Călărași. După ce ani de zile profesorii și elevii „s-au descurcat”, după cum ei înșiși spun, cu condițiile grele în care au învățat – toalete în curte, frig în clase, acoperișul deteriorat prin care se strecura ploaia – școala este acum complet renovată și, mai mult, folosește o platformă de management educațional de ultimă oră. Totul a fost posibil prin implicarea directorului școlii, Daniela Niculescu, care „și-a strigat” nevoile pe platforma HartaEdu lansată de Narada.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

Proiectul Vitrine Imposibile, o instalație performativă produsă de Vanner Collective, în regia Iuliei Grigoriu, aduce în văzul lumii Supra Fețele, creaturi care prind contur în spațiile a trei galerii din centrul capitalei, aflate pe Calea Victoriei, în datele de 9, 10, 23 și 24 octombrie.

05
/10
/21

Muzeul Național de Artă al României în parteneriat cu Asociațiile Artelier D, Proiecte pentru copii, ArtCrowd, artiști în educație și De-a arhitectura, lansează o nouă ofertă educativă pentru anul școlar 2021-2022, structurată pe grupe vârste, corelată cu ciclurile preșcolar, primar, gimnazial și liceal.

04
/10
/21

Între 15 septembrie și 3 octombrie 2021, Art Safari a oferit publicului 18 zile de bucurie, socializare și artă. Mii de vizitatori au luat la pas cei 6.000 de metri pătrați ai Palatului Dacia-România, sediul principal al Pavilionului, pentru a privi cele peste 800 de opere de artă expuse.