Dumitru Capoianu, omagiat la Ateneu / Statuie cu bustul compozitorului - Ziarul Metropolis

Joi, 13 noiembrie, în pauza după prima parte a concertului simfonic, de la ora 20.00, va avea loc dezvelirea bustului compozitorului Dumitru Capoianu, în foaierul de la Sala Mare a Ateneului, în prezenţa soţiei maestrului.

Un articol de Petre Ivan|13 noiembrie 2014

Bustul compozitorului Dumitru Capoianu (1929-2012), fost director la Filarmonicii „George Enescu“ între 1969 și1973, este opera sculptoriței Elena Surdu-Stănescu.

Portret Dumitru Capoianu

Compozitor popular și polivalent, spirit mucalit și mereu activ,vremelnic ocupant de funcții administrative și electronist amator, Dumitru Capoianu reprezintă o personalitate a muzicii românești pe cît de atrăgătoare, pe atît de dificil de încadrat.

S-a născut la București, la 19 octombrie 1929; a studiat la Conservatorul regal, la clasa de compoziție a lui Mihail Andricu, urmând apoi o carieră multiformă: violinist în Orchestra Teatrului Național (în prima tinerețe), maestru de sunet și regizor muzical la Radiodifuziune (în două cicluri, la distanță de peste 50 de ani!), director al Filarmonicii ”George Enescu” (1969-1973), dar, înainte de toate, virtuoz al potrivirii sunetelor. Calificată de cercetarea muzicologică drept ”modernă moderată” (Valentina Sandu-Dediu) și așezată în spectrul echilibrat al creaţiei colegilor săi de generație Wilhelm Georg Berger, Pascal Bentoiu și Theodor Grigoriu, muzica lui Capoianu manifestă la tot pasul caracterul estetic neliniștit al autorului.

Ceea ce i-a izbutit întotdeauna lui Dumitru Capoianu a fost să rămână el însuși, fiind de fiecare dată altfel – același în amprenta personală inconfundabilă a stilului (se poate spune fără teama de a greși că muzica sa este printre cele mai ușor recognoscibile din creația românească) și mereu diferit în varietatea formelor și a genurilor asupra cărora s-a aplecat mereu proaspăt, iscoditor, neașteptat.

Memorabilă rămâne coloana sonoră la seria Omulețului lui Ion Popescu Gopo, începută triumfal, prin câștigarea Palme D’or la Cannes, în 1957, și care, pornind de la doar trei sunete (do-si-si bemol), ilustrează formidabil complexitatea trăirilor personajului schițat atât de simplu de marele realizator de film.

Traseul creației lui Dumitru Capoianu a fost însoțit constant de distincții care au confirmat și consolidat valoarea și importanța poziției sale în peisajul muzical românesc: de două ori Premiul Meritul Cultural, Premiul Academiei Române, și de nu mai puțin de șapte ori Premiul Uniunii Compozitorilor, ultima oară pentru întreaga carieră, în anul 2000.