„El reino”. Politica pentru avansaţi ★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/el-reino-politica-pentru-avansati-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Realizator de seriale TV şi de filme, Rodrigo Sorogoyen este unul dintre noile talente din cinematografia spaniolă. Distribuit în sălile din România de Transilvania Film, „El reino” („Jocuri de putere”, 2018), deja penultimul său lungmetraj (între timp a lansat în 2019 şi „Madre”), este un impunător thriller politic.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 noiembrie 2019

Primul lucru care atrage atenţia la „El reino” este ritmul frenetic.

Încă din primele secvenţe, suntem luaţi pe sus şi absorbiţi fără drept de împotrivire în mijlocul a ceea ce pare o gaşcă politică dintr-un oraş de coastă din Spania, care îl are în centru pe Manuel (jucat de Antonio de la Torre, unul din marii actori spanioli ai momentului).

Nu ştim care sunt relaţiile între personaje. Nu le ştim trecutul. Nu intuim ce urmăresc. Sperăm doar că toate acestea vor fi lămurite pe parcurs – lucru care, evident, se întâmplă.

Şi este admirabil felul în care Rodrigo Sorogoyen şi co-scenarista sa, Isabel Peña, livrează informaţiile una câte una şi devoalează amploarea „regatului”, dominat de complicitate, dar şi de suspiciune  – de la nivel local şi regional şi până la nivel naţional şi chiar european.

Rapid, aflăm doar că unul dintre politicieni este arestat, iar asta riscă să ducă la deconspirarea şi căderea întregului imperiu în care politica este strâns legată de interesele de afaceri şi de mass-media. De aici şi corupţia.

Dincolo însă de subiect, construit parcă pentru a explica precaritatea morală de la baza crizei economice şi politice prin care trece Spania de mai mulţi ani şi care a dus la erodarea partidelor tradiţionale şi la apariţia unor mişcări noi (atât civice, cât şi extremiste), „El reino” impresionează prin stil.

Aparatul de filmat este mereu în  mişcare şi se apropie uneori teribil de mult de personaje, în special de protagonist, câteodată în unghiuri nefireşti, pentru a destabiliza privitorul şi pentru a surprinde mimica, pentru că şi cea mai mică grimasă poate fi semn de slăbiciune şi de trădare, într-o lume în care fiecare se teme de celălalt.

Este o încordare permanentă, gata oricând să explodeze.

Apoi, montajul este unul alert, iar secvenţe cu schimbări rapide de perspectivă între personaje sunt alternate cu planuri-secvenţă pline de tensiune şi cu o elegantă coregrafie a aparatului de filmat, în care se poate remarca cel mai mare talent al lui Rodrigo Sorogoyen, şi anume forţa de a produce suspans aparent din nimic (ajutat, e drept, şi de muzică).

„El reino” este portretul unei lumi decăzute, în care politicieni versaţi şi veroşi se îmbogăţesc ilegal şi controlează cinic o ţară, în timp ce tinerii sunt arătaţi ca fiind naivi şi nepăsători, interesaţi mai degrabă de distracţie, sex şi droguri. Vina pentru declin pare însă mai curând difuză – e un marasm moral generalizat.

Rodrigo Sorogoyen nu satirizează această lume, nu o prezintă grotesc, nu o judecă tranşant, nu o demască violent. Alege să ne-o arate din interior sub forma unui captivant thriller politic realizat în vechea tradiţie a acestui gen în Europa şi America. Fiecare e liber să tragă propriile concluzii, după cum invită şi finalul deschis.

„El reino” („Jocuri de putere”) a intrat în cinematografe la 8 noiembrie, fiind distribuit de Transilvania Film.

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.