Ne-am reîntors la ţiţirel, miercuri seara, după mai bine de o săptămână de absenţă. Aici ploua incet, era vânt. În drum spre Bambino Gesu, îl ascultam pe tati, care-mi vorbea de realismul magic al acestor locuri. Si cred că are dreptate, există o magie aici, în aer. Te simţi altfel, te transfigurezi de cum păşeşti in Roma.
Un articol de Petre Ivan|7 aprilie 2019
O fi si istoria și frumusetea orașului, o fi și „vina” oamenilor cordiali si zâmbitori sau a limbii lor melodioase, cert este că odată ajuns aici, ai altă perspectiva asupra vieții. „La Roma până și rutina are gust de dulceață”, mai spune tati. Că să-l potolesc, i-am cerut să-mi facă rost de două clătite cu nutella!
Pe țițirel, varianta 2.0, l-am găsit internat cu febra (38 de grade, frisoane, nedormit, trombocite scăzute, transfuzii, proteina c reactivă mărita – așadar o infecție pe undeva…). Nu poate începe ultima rundă de chimio, a 8-a, până nu-i trece febra.
Am luat cheia de la mami și am pornit-o spre Peter Pan. Într-un fel e normal să se simtă așa rău pe finalul chimioterapiei, când toxicitatea este foarte ridicată în organism – ne liniștește mami -, majoritatea copiilor trec prin aplazie, adică le scade valoarea hemoglobinei, le scad trombocitele, neutrofilele etc.
Astăzi este vineri. Prietena mea Mirela, mama Ștefaniei (limfom) a plecat de dimineața în țară. Au încheiat tratamentul, Stefi s-a făcut bine! O voi revedea peste două luni, la control. Luna trecută a plecat Maria, mama lui Andrea (Andrea, care este băiat, avea leucemie). Despărțirile sunt, într-adevăr, dureroase. Îmi plăcea atât de mult sa mă joc cu Maria și Mirela, când nu era acasă titirelul, pe care l-am vizitat la prânz, nu înainte de a manca o clătită cu nutella (de la Flori, mama lui Teo, leucemie și el). Se poate vedea și în poză!
Mai târziu, după ce i-am explicat lui „tzitzi” că mai avem de așteptat cel puțin până răspoimâine pentru a ne întoarce impreuna la Peter Pan, m-am reîntâlnit pe drum cu căciulița pierdută miercuri seară. Îmi căzuse din buzunar, in fata portii. Era acum călcată de mașini, bătută de vant și ploaie si arată ca vai de mama ei… Brusc, mi s-a facut milă de ea și doar gândul că într-o zi va intra atât de mult la apa încât va fi numai bună de capul unui melc, care o o va găsi din întâmplare si o va purta cu drag, m-a făcut să mă opresc din plâns.
*
Conturile deschise de părinții mei:
Lei – BCR
Cod IBAN: RO10RNCB0071035252490001
BOLOZAN Daniela Marinela
Euro – BRD
Cod IBAN: RO66BRDE190SV21474371900
BOLOZAN Claudiu Sorin
–––––––––––––––––
ANTE SCRIPTUM
La trei zile după Crăciun, mergeam cu băiețelul nostru, Toma, la Marie Curie pentru o presupusă infecție a mandibulei. O infecție care nu ceda în fața antibioticelor. Rezultatul ecografiei, după vreo 7 ore de așteptat pe holurile reci, a fost necruțător: tumoare! Au urmat zile cumplite pentru noi, pentru cei din familia noastră, pentru prietenii și cunoscuții noștri, zile în care speranța și deznădejdea se succedau de la o oră la alta. În cele din urmă am aflat că era vorba despre un neuroblastom cu metastaze multiple, un cancer care avansa rapid. (…)
Citiți în Ziarul Metropolis
www.ziarulmetropolis.ro/eu-sunt-toma/
