„Été 85”. Vara iubirii şi a morţii
https://www.ziarulmetropolis.ro/ete-85-vara-iubirii-si-a-mortii/

CRONICĂ DE FILM Proiectat la Festivalul Filmului Francez şi programat pentru lansarea în cinematografe la 28 august, „Été 85” (2020), de François Ozon, vorbeşte despre frumuseţea şi intensitatea unei iubiri de-o vară.

Un articol de Ionuţ Mareş|9 iulie 2021

Sunt impresionante ritmul de lucru al lui François Ozon, cu un nou film aproape în fiecare an, şi uşurinţa cu care trece de la o epocă la alta.

În timp ce la noi se pregăteşte lansarea în cinematografe a lungmetrajului „Été 85”/„Vara lui 85” (2020), proiectat în premieră în România la Festivalul Filmului Francez, regizorul tocmai a prezentat în competiţia de la Cannes cel mai recent titlu al său, „Tout s’est bien passé” (2021).

Indiferent dacă au la bază un scenariu original, un scenariu adaptat dintr-un roman sau chiar un scenariu inspirat dintr-o altă operă cinematografică, filmele sale au câteva trăsături comune. Aproape mereu e vorba de întâlniri pasionale şi obsesii devoratoare ţinute până la un punct la secret, incluse în poveşti obligatoriu transgresive.

E o anume dezinvoltură în stilul lui Ozon care merită mereu salutată şi care îl face un autor interesant – deşi vorbesc despre abisuri sufleteşti ce duc deseori la tragedii, filmele sale, care nu se iau până la capăt în serios, par motivate, în esenţă, de o energie vitală regeneratoare.

Nici „Été 85” nu face excepţie: iubirea mistuitoare, pe litoral, în vara anului 1985, între doi băieţi. Unul se numeşte Alexis (Félix Lefebvre) şi are 16 ani, iar celălat e David (Benjamin Voisin), de 18 ani. Primul e dintr-o familie modestă (tatăl e docher în port), al doilea deţine cu mama sa (Valeria Bruni Tedeschi) un magazin, în special cu produse de pescuit, moştenit de la tatăl mort cu un an în urmă.

S-au întâlnit pe o mare învolburată, sub un cer întunecat şi ameninţător, înaintea unei furtuni, când Alexis, răsturnat cu barca, e salvat de David.

Sigur, relaţia urmează un traseu fără mari surprize. Însă nu în suspans sau în plot twist-uri e miza lui Ozon –filmul, construit ca un lung flashback, începe de altfel cu Alexis în arest vorbind despre fascinaţia faţă de moarte şi despre un apariţia unui cadavru în viaţa sa, al unui băiat recent întâlnit, numitul David.

Interesul cineastului francez e altul – să redea frumuseţea şi intensitatea unei iubiri de-o vară, la malul mării, sub soarele arzător şi în spiritul lejer al muzicii disco, dar şi încercarea de împăcare cu moartea celui drag, prezentat aproape ca o himeră. Un scop nobil şi cu o veche tradiţie în istoria cinematografiei franceze.

„Vara lui 85” este distribuit în România de Transilvania Film şi va putea fi văzut în cinematografe din 28 august.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.

01
/11
/21

CRONICĂ DE FILM În „A Hero” (2021), noul său lungmetraj, câştigător ex-aequo al Grand Prix la Cannes, regizorul iranian Asghar Farhadi îşi recâştigă inspiraţia creatoare care l-a consacrat printre marii autori de cinema contemporani.

31
/10
/21

Nu se poate spune că regizorul Gaspar Noé a avut vreodată o viziune luminoasă asupra vieţii. Dimpotrivă – cinema-ul său s-a inspirat întotdeauna din cele mai tulburătoare pulsiuni umane, pe care le-a transformat într-un combustibil extrem de inflamabil. Însă „Vortex”, prezentat anul acesta la Cannes în afara competiţiei, este probabil cel mai întunecat film al său, oricât de ciudat ar suna asta.

30
/10
/21

Întâmplarea a făcut să văd în aceeaşi zi de la „Les Films de Cannes a Bucarest” două titluri din Rusia, ambele incluse în secţiunea Un Certain Regard a ediţiei din acest an a evenimentului de pe Croazetă - „Unclenching the Fists”, de Kira Kovalenko, şi House Arest”, de Aleksei Gherman Jr.

29
/10
/21

CRONICĂ DE FILM În a doua parte a relatărilor despre Festivalul „Les Films de Cannes a Bucarest” vă propunem să descoperiţi filmul câştigător al Premiului Juriului pe Croazetă, fascinantul „Memoria” al thailandezului Apichatpong Weerasethakul.