Les Films de Cannes à Bucarest şi-a făcut o tradiţie din prezentarea celor mai importante producţii cinematografice româneşti ale sezonului, în avanpremieră.
Un articol de Liliana Matei|14 octombrie 2021
Les Films de Cannes à Bucarest și-a făcut o tradiție din prezentarea celor mai importante şi mai premiate producții cinematografice românești ale sezonului, în avanpremieră. Publicul bucureștean se va putea bucura de un maraton excepțional, în perioada 23 -31 octombrie, la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României.
Vigoarea și diversitatea cinematografiei autohtonone sunt, se pare, inepuizabile, lucru observat și de presa internațională: „generația noul val românesc continuă să-și extindă repertoriul tematic și stilistic” a scris prestigiosul Screen Daily, iar Gaia Furrer, directorul artistic al competiției Giornate degli Autori, a declarat pe scena festivalului de la Veneția că România își confirmă reputația de „spațiu cu imagini și povești pline de vitalitate”.
Les Films de Cannes à Bucarest acordă și în acest an un premiu desemnat prin votul publicului pentru Cel mai bun film românesc din secțiunea Avanpremierele Toamnei. Premiul în valoare de 2500 euro, acordat de DACIN SARA, este oferit producătorului pentru a susține lansarea filmului pe ecranele românești.
În această selecție care va entuziasma toate tipurile de cinefili vom descoperi genuri, preocupări și tonuri diferite, însă aceeași forță de sugestie. Vom regăsi nume consacrate, dar și talente proaspete, inovatoare și deloc timide. Vom putea vedea drame și documentare psihologice, introspective, în formule originale, filme satirice despre criza vârstei mijlocii și povești metafizico-detectiviste despre miracole fragile, contemplații profunde sau ludice asupra condiției umane, istorii fierbinți despre delfini, familii disfuncționale, discriminare, dependențe și destine blocate, fabule eco și sociale, lovituri în plex și umor subtil, personaje feminine puternice, masculinitate fragilă. Pelicule care, în mod sigur, vă vor pune multă vreme pe gânduri și care vor provoca discuții aprinse, așa cum ne așteptăm de la un cinema provocator, inconfortabil, lipsit de compromisuri.
CRAI NOU, câștigătorul trofeului suprem Scoica de Aur la recent încheiatul Festival de la San Sebastián, urmează parcursul psihologic al unei fete spre procesul ei de dezumanizare. În timp ce încearcă să plece la studii în București și să scape de presiunile familiei sale, Irina se metamorfozează din victimă în agresor ca urmare a diferitelor forme de violență la care e supusă. O experiență sexuală ambiguă cu un artist îi dă puterea să lupte împotriva tensiunilor domestice și să fugă în București. Crai Nou este o dramă psihologică despre familie, sex și un pic de sânge. „Debutul memorabil” e salutat și de critica internațională prin celebra publicație Screen Daily: „În timp ce generația noului val românesc continuă să-și extindă repertoriul tematic și stilistic, debutanta Grigore ne oferă propria sa variație eliptică, percutantă, asupra fundamentului realist al mișcării, cu efect revigorant. Crai nou combină nervul, umorul subtil și o superbă interpretare principală a lui Ioana Chițu pentru o declarație foarte promitățoare.”
IMACULAT, debutul în lungmetraj al regizorilor Monica Stan și George Chiper-Lillemark, s-a întors de la Veneția cu premiul pentru Cel mai bun debut: Luigi De Laurentis Award Lion of the Future, Cel mai bun film din secțiunea ‘Giornate degli Autori’ și Cel mai bun scenariu ‘Autrici under 40’. Gaia Furrer, directorul artistic al competiției Giornate degli Autori, a declarat pe scenă: „Imaculat este o poveste despre fragilitatea multor ființe umane, dar mai ales despre discriminarea femeilor care, din păcate, există încă în interiorul și în afara zidurilor oricărei comunități”. Filmul este povestea Dariei, care intră într-o clinică de dezintoxicare ca să se lase de heroină. Inocența ei o salvează de avansurile bărbaților din interior și în mod surprinzător aceștia îi oferă protecție. Admirată și ocrotită de toți, Daria se bucură de atenție, până când află că orice tratament special se plătește pe măsură. Pelicula este profund autobiografică: „Aveam 18 ani când am ajuns la dezintoxicare și am fost șocată de cât de bine m-am simțit înauntru. În mediul meu de clasă mijlocie, eu eram cea coruptă. Aici, printre alți drogați, mă simțeam specială. Fiind doar o adolescentă nesigură, am fost instantaneu captivată”, declară co-regizoarea care are un background în psihologie.
MIRACOL, cel mai nou lungmetraj regizat de Bogdan George Apetri (Periferic, Neidentificat), vine direct de la cea de-a 78-a ediţie a Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, fiind primul lungmetraj românesc într-o secţiune competiţională la acest festival în ultimii 12 ani. Împărţit în două capitole, Miracol o urmărește pe tânăra novice Cristina (Ioana Bugarin) în timp ce se strecoară afară dintr-o mănăstire izolată, pentru a merge la un spital din orașul vecin. Nereușind să-și rezolve problemele, se întoarce seara și întâlnește o soartă cumplită pe drum. A doua parte a filmului îl are în centru pe Marius (Emanuel Pârvu), detectivul de poliţie însărcinat cu soluţionarea cazului ei. Marius reface călătoria Cristinei, pas cu pas – într-o structură perfect oglindită. Investigaţia detectivului aduce la lumină indicii și confesiuni care conduc nu numai înspre adevărul greu de înţeles din spatele acţiunilor Cristinei, ci și la un posibil miracol. Apetri declara într-un interviu pentru Cineuropa că, „paradoxal, mediul cinematografic în sine, atunci când e folosit într-un anume fel, e singura modalitate prin care un miracol poate fi articulat și transmis spectatorilor. Atunci când ești creativ, cel mai bun lucru e să găsești un curs și să te lași purtat de val. Nu sunt interesat doar în povești, ci și în felurile în care pot fi spuse ele”.
OS DE PEȘTE, coproducția bulgaro-română, este o percutantă fabulă eco despre Bulgaria de astăzi. Ivo, concesionarul unui camping de la malul mării, refuză să îngroape un nou delfin eșuat în zonă. De data această vrea dreptate și este hotărât să pornească o anchetă pentru că, din păcate, corpul delfinului este ciuruit de gloanțe. Ivo, alături de locuitorii din camping, intră într-un război mocnit cu autoritățile, dar acestea nu prea vor să aibă de-a face cu cazul. „Ce mă interesează e această mentalitate escapistă care refuză să se confrunte cu problemele presante sau să găsească soluții”, mărturisește regizorul. Site-ul Cineuropa descrie pelicula ca importantă pentru că „abordează diviziunea din societatea bulgară dintre cei loiali sistemului și cei care decid să trăiască la marginea lui”.
În documentarul O IUBIRE MICĂ, NESEMNIFICATIVĂ, Larisa Crunțeanu, o fostă actriță TV revizitează personajele și actorii cu care a jucat într-o populară telenovelă românească la câțiva ani de la difuzarea emisiunii. Actorii retrăiesc experiența trăită împreună pe platou, parcurgând poveștile, trădarea și nebunia care le-a alcătuit viața pe ecran. În timp ce reflectă asupra rolurilor lor ca parte dintr-un triunghi amoros nebun, absurditățile reality tv-ului ficționalizat devin din ce în ce mai vizibile. Au fost doar instrumente într-o poveste scrisă de o mână invizibilă sau au reușit să creeze o poveste umană prin propriile lor mijloace modeste?
La răscruce, într-un mare impas existențial, se află și Nea Jorj, tehnicianul laboratorului foto analog de la departamentul de film al UNATC care este protagonistul unui documentar observațional ce îmbină o istoria (aparent) mică, personală, cu analize perspicace despre climatul macro-social. Sub semnul modernizării, Nea Jorj urmează să fie înlocuit de noua conducere, ceea ce va pune capăt carierei sale de-o viață. Lupta lui Jorj de a-și păstra slujba devine o chestiune de viață și de moarte, mai mult decât o tranziție tehnologică așa cum o motivează conducerea universității. În procesul filmării acestui documentar hibrid observațional și participativ, Jorj pornește o prietenie neașteptată cu regizorul și fotograful Dragoș Hanciu. În paralel cu protestele anticorupție din 2017 din România, OMUL CU UMBRA propune o privire umanistă asupra unei instituții care funcționează ca o oglindă a autorităților care conduc țara.
În urma unui atelier de explorare personală, Mihai şi Octavia – doi tineri cu vieți complet diferite, decid să înceapă o inconfortabilă şi dureroasă călătorie către ei înşişi. De-a lungul acestui proces, folosindu-şi vocea în moduri nemaiîntâlnite de ei până atunci, şi unul şi celalalt se confruntă cu amintiri, emoții şi tipare care i-au ținut ancorați în trecut. Călăuziți de terapeutul Jean-René Toussaint şi de puternica lor dorință de a îşi regăsi libertatea interioară, cei doi ajung să realizeze că, în mod neaşteptat, întâlnirea cu ei înşişi îi aduce mai aproape de cei pe care îi iubesc. Originalul documentar rezultat se numește ÎN MIJLOCUL MEU, VOCEA și este realizat de Andra Chiriac Hera, care declară: “Sigur că vocea funcţionează în film ca o metaforă a sinelui nostru. Nu doar pentru că a-ţi iubi vocea înseamnă să iubeşti ceea ce eşti, să te asculţi, să-ţi dai ascultare. Dar mai ales pentru că în voce se reflectă emoţiile reprimate, tensiunea pe care ne-o cere efortul de a le ţine sub control, măştile pe care le punem”.
În LEBENSDORF, al doilea lungmetraj al lui Vali Hotea, care rulează în afara competiției la Les Films de Cannes à Bucarest, Ducu Dobrescu, scriitor, se confruntă cu un divorț și criza vieții mijlocii. El pleacă din București pentru a prelua o rezidență de creație la Berlin și astfel ajunge să penduleze între două țări și două femei: Andra, soția sa temperamentală, și Giulia, marea lui dragoste din tinerețe, stabilită acum într-un sat ecologic din Germania – Lebensdorf. În încercarea de a-și reconstrui viața, Ducu va trece printr-o serie de întâmplări când mai stranii, când mai amuzante, dar probabil revelatoare.
Anul acesta, nu mai puțin de opt scurtmetraje rotunjesc programul Avanpremierelor Toamnei și prezentate în două sesiuni în ultimul weekend al festivalului:
INTERFON 15 (r. Andrei Epure) – Semaine de la Critique 2021
WHEN NIGHT MEETS DAWN (r. Andreea Bortun) – Quinzaine des Réalisateurs 2021
PRIN ORAȘ CIRCULĂ SCURTE POVEȘTI DE DRAGOSTE (r. Carina Dasoveanu) – premiat în cadrul Cinéfondation, Cannes 2021
NANU TUDOR (r. Olga Lucovnicova) – Ursul de aur pentru Cel mai bun scurt-metraj, Berlin 2021
CARICATURANA (r. Radu Jude) – Festivalul de Film Internațional de la Locarno 2021
PLASTIC SEMIOTIC (r. Radu Jude) – Festivalul de Film Internațional de la Veneția 2021
PLANURI DE VACANTA (r. Alexandru Mironescu) – Cel mai bun scurtmetraj studentesc, Festivalul de Film Internațional de la Sarajevo 2021; Festivalul de Film Internațional de la San Sebastian 2021
ACELAȘI VIS (r. Vlad Petri) – Mentiune speciala, Festivalul de Film Internațional de la Sarajevo 2021
Pe www.filmedefestival.ro puteți afla mai multe despre filmele anunțate și, în curând, detalii despre programul festivalului și punerea în vânzare a biletelor iar spotul secțiunii poate fi urmărit pe: https://youtu.be/zBtPjxlX-HE.
Cea de-a 12-a ediție Les Films de Cannes à Bucarest este organizată de Asociația Cinemascop și Voodoo Films.
