Formalism dezinvolt – Cinci documentare de Jean Mihail
https://www.ziarulmetropolis.ro/formalism-dezinvolt-cinci-documentare-de-jean-mihail/

Până la 25 mai, cinci dintre documentarele de scurtmetraj din anii `30-`40 ale lui Jean Mihail, unul din pionierii cinematografiei române, pot fi vizionate gratuit pe platforma Cineclub Sahia Vintage, în cadrul Cineclubului One World Romania.

Un articol de Ionuţ Mareş|14 mai 2021

După două calupuri cu diverse documentare de scurtmetraj din anii `30 și `40 ale lui Paul Călinescu, Cineclubul online One World Romania propune o selecție de cinci titluri din aceeași perioadă ale unui alt pioner al cinematografiei române, Jean Mihail: „Un pelerinaj la Maglavit” (1935), „Rapsodie rustică” (1946), „De vorbă cu frații mei plugari” (1946), „C.F.R. – o simfonie a muncii” (1938) şi „Orașul nu doarme niciodată” (1949).

E un cineast care a început să facă filme încă din anii `20 (e autorul cunoscutului „Manasse”, de exemplu) și care a continuat și în regimul comunist, până pe la mijlocul anilor `50, deceniu în care a realizat două dintre lungmetrajele de ficţiune reprezentative ale cinematografiei realist-socialiste, „Brigada lui Ionuţ” (1954) şi „Râpa Dracului” (1956).

Ca şi în cazul lui Paul Călinescu, ghinionul lui Jean Mihail a fost că, după elanul începuturilor, transformările istorice rapide şi seismice ale vremii au luat cinematografia ostatică, alături de toate celelalte aspecte ale vieţii. Aşa se face că, potrivit istoricilor de film, Jean Mihail a fost victimă a persecuţiilor rasiale din perioada 1939-1944, apoi a fost nevoit să lucreze în cinematografia de propagandă, singura posibilă, de după instalarea comunismului, fără a avea însă o vocaţie în direcţia asta oficială. Istoria l-a împiedicat să îşi fructifice pe deplin potenţialul de mare regizor, unul dintre cei mai versatili din cinematografia română.

E greu să faci portretul just al unui cineast ca autor de documentare din doar cinci scurtmetraje dintr-o filmografie de peste 30 astfel de titluri (care se adaugă la cele peste 10 filme de ficţiune, deopotrivă scurtmetraje şi lungmetraje). Dar se pot identifica câteva trăsături comune şi idei cinematografice inspirate, unele chiar impresionante.

Din cele cinci filme din selecţia făcută de Cineclubul One World Romania răzbate în primul rând un subtil spirit ludic, jucăuş, chiar şi atunci când e vorba de subiecte grele. De aici şi o anume senzaţie de libertate, de nonşalanţă şi de aer aventurier pe care o lasă aceste documentare şi care le permite să poată fi văzute şi astăzi.

De vorbă cu fraţii mei plugari” (1946) este un film de propagandă pentru mobilizarea ţăranilor să voteze la alegerile (!) din 1946 cu Petru Groza şi blocul său de partide. Bineînţeles, tonul e bombastic, iar mistificarea atinge cote periculoase. Dar ce propune Jean Mihail e de o inventivitate neaşteptată. În faţa unei case ţărăneşti reconstituită aparent într-un platou, un ţăran falnic, jucat de un actor, vorbeşte cu voce groasă şi hotărâtă, privind direct în cameră, despre motivele pentru care oamenii ar trebuie să îl aleagă pe Groza, în timp ce doi ţărani, cel mai probabil autentici, stau pe pridvor, în spatele său, şi îl aprobă din când în când, momente în care au parte de câte un prim-plan.

Dar asta nu e tot. Montajul intercalează în discurs diverse scene menite a ilustra câte ceva din pledoarie. Când sunt aduse în discuţie revoltele ţărăneşti din 1907, vedem secvenţe cu nişte reconstituiri cu mulţimi de bărbaţi cu topoare, coase şi furci, mărşăluind spre duşman. Când se vorbeşte de viaţa la ţară, apar cadre realiste cu ţărani. Iar când sunt invocaţi politicienii, avem parte de fragmente din jurnale de actualităţi ale vremii. Iar totul se încheie cu o evadare a camerei în natură, gest aproape subversiv pentru că sugerează parcă eliberarea de apăsarea şi gravitatea de până atunci.

Dar să lăsăm politica. Şi să facem un pas înapoi cu zece ani, când Jean Mihail filma în 1935 un personaj legendar din interbelic, ciobanul Petrache Lupu, devenit celebru pentru presupusele sale viziuni mistice, povestite în faţa a numeroşi curioşi veniţi să îl asculte la Maglavit. Documentarul „Un pelerinaj la Maglavit” este interesant, evident, în primul rând pentru că ni-l arată pe Petrache Lupu predicându-le oamenilor. Chiar dacă îi auzim şi vocea, coloana sonoră e într-atât de deteriorată, încât nu se înţeleg decât unele cuvinte. E păcat, dar ne rămân totuşi imaginile. În zece minute e timp să ne dăm seama cât de mare era fenomenul acestor pelerinaje, dar şi să medităm la persistenţa gândirii mistice şi a atracţiei spre astfel de personaje excentrice în rândul unei părţi a societăţii româneşti.

Mai e ceva, de ordin sociologic aproape. Jean Mihail ştie că nu doar protagonistul e important, ci şi cei care îl ascultă, aşa că deseori camera e îndreptată spre pelerini. Prilej de a le observa îmbrăcămintea, posturile şi mai ales chipurile. Cineastul şi-a făcut datoria pentru posteritate – ne-a lăsat aceste imagini.

Interbelicul a însemnat şi modernizare tehnologică, aşa că era firesc ca şi documentariştii să îşi îndrepte atenţia spre simbolurile acestui fenomen. A făcut-o Paul Călinescu din plin, cum ne-am putut da seama din retrospectiva ce i-a fost dedicată. O face şi Jean Mihail, aşa cum o arată, de pildă, „C.F.R. – o simfonie a muncii” (1938), un film „de prezentare”, neterminat, despre departamentele din procesul de funcţionare a unei mari companii, atunci în plin avânt.

Am lăsat la final cele mai reuşite două filme ale selecţiei: „Rapsodie rustică” (1946) şi „Orașul nu doarme niciodată” (1949).

Primul este un portret vivace al satului generic şi idilic românesc, înainte de instalarea deplină a comunismului (care e sugerat de un singur moment). În secvenţe bucolice fără niciun fel de voice-over, Jean Mihail redă cât mai multe aspecte din viaţa ţăranilor – din curtea casei, de pe uliţe, de la muncile câmpului sau de la hora din sat. Deşi e evident că sunt inspirate din realitate, pe care o reconstituie fidel, aproape toate scenele par regizate sau cel puţin pregătite special pentru a fi înregistrate de obiectivul curios al camerei. Nici vorbă încă de documentar observaţional.

O altă intervenţie regizorală majoră este, evident, muzica bogată de pe coloana sonoră, mai ales fragmentele de operă în română din a doua parte. „Amestecul acesta dintre o artă urbană, la care țăranii nu avuseseră acces până atunci, și elemente rustice conferă scenelor respective o aparență proaspătă și excentrică”. Acest fragment din prezentarea filmului de pe site-ul Cineclubului Sahia Vintage descrie potrivit impresia pe care o lasă „Rapsodie rustică” (1946)”, aceea de operă cinematografică uşor extragavantă şi teribil de dezinvoltă în forma ei.

Poate chiar mai dinamic, doar că într-un alt registru, este „Orașul nu doarme niciodată”, vizibil influenţat din experimente celebre din epocă, precum „Berlin: Simfonia unui mare oraş” (1927, Germania), de Walter Ruttmann, şi „Omul cu aparatul de filmat” (1929, URSS), de Dziga Vertov.

Este un film dedicat marelui oraş, glorificându-i viaţa pe timpul nopţii printr-o diversitate impresionantă de cadre, menită a reflecta varietatea ipostazelor existenţei urbane, printr-o fluiditate seducătoare a mişcărilor de cameră şi a montajului şi printr-o elaborată coloană sonoră.

Sigur, scopul nedeclarat este „de a-i încuraja pe oamenii muncii să își dea silința pentru construcția noului stat industrializat comunist”. Însă ar fi profund nedrept să nu i se recunoască filmului complexitatea formală seducătoare, inclusiv un anume spirit ludic care estomează asperităţile propagandistice. Jean Mihail se dovedeşte aici un explorator cât se poate de ingenios şi de îndrăzneţ al limbajului cinematografic.

15
/05
/22

TIFF propune la ediţia din acest an un Focus Polonia, care cuprinde o selecție a Festivalului Internațional de Film New Horizons din Wrocław, producții contemporane, filme cult  și o retrospectivă Krzysztof Kieślowski.

12
/05
/22

“Unde este Anne Frank?, în regia israelianului Ari Folman, este o modalitate inedită prin care publicul poate aprofunda istoria dincolo de manualele școlare sau cărțile de istorie, un promotor al memoriei și al cultivării valorilor democratice, un instrument al educației despre Holocaust, despre importanța combaterii discriminării, rasismului și a atitudinilor extremiste”, declară reprezentanții Institutului Național pentru Studierea Holocaustului în Romania “Elie Wiesel”, în contextul lansării filmului în cinematografele din țară începnd cu 20 mai.

12
/05
/22

În paralel cu cea de-a 15-a ediție a festivalului One World Romania, în luna mai se vor desfășura mai multe evenimente KineDok, inclusiv în cadrul festivalului. Programul promovează filmul documentar în spații neconvenționale din șase țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croația, Georgia și România.

10
/05
/22

Cel mai complex proiect documentar dedicat naturii din România vine la HBO Max. „România sălbatică”, realizat de Dan Dinu și Cosmin Dumitrache, va putea fi vizionat de abonații platformei de streaming din 12 mai, pe parcursul a trei episoade. În iulie, miniseria va fi difuzată și pe HBO.

09
/05
/22

Walter Robinson, jurnalistul care a condus echipa Spotlight din cadrul publicației Boston Globe în investigația care a primit în 2003 premiul Pulitzer pentru Public Service vine la București, pentru cea de-a 11-a ediție Superscrieri.