Ziarul Metropolis vă oferă un fragment din romanul „Clovnul” de Iulian Ciocan, apărut de curând la Editura Polirom.
Un articol de Ziarul Metropolis|16 iulie 2021
„În Clovnul, latura burlescă a Răului la concurență cu derizoriul, din care se naște angoasa, este specialitatea lui Iulian Ciocan, căpătînd noi înfățișări prin interpretarea mitului faustic, cu toate avatarurile sale rusești, în Moldova eternă, în Chișinăul cunoscutului primar Denis Cartof: rolul lui Mefisto este jucat de un Clovn dispus să cumpere păcate de la amatori, iar Cimpanzeul sau Marele Oligarh, alias Coordonatorul guvernării, poate fi o altă grimasă a Clovnului. Nu există însă redempțiune, cerurile nu se deschid decît pentru a mai lăsa să treacă cîte un stol de ciori, invadînd încet, în ralanti, dar sigur, întreaga metropolă. Cîți dintre muritori sînt pregătiți?” (Dan Gulea)
Iulian Ciocan, născut pe 6 aprilie 1968 la Chișinău, Republica Moldova, este prozator, publicist și critic literar. Comentator al postului de radio Europa Liberă. Romane publicate: Înainte să moară Brejnev (Editura Polirom, 2007; ediție cehă la Dybbuk, 2009; ediție engleză la Dalkey Archive Press, 2020; ediție sîrbă la Sluzbeni Glasnik, 2021; în curs de apariție ediția italiană la Bottega Errante); Tărîmul lui Sașa Kozak (Editura Tracus Arte, 2011; ediție slovacă la Kalligram, 2015; ediție franceză la Belleville, 2017, Premiul Coup du Cœur la Salon du Livre des Balkans); Iar dimineața vor veni rușii (Editura Polirom, 2015; ediție cehă la Dybbuk, 2021), Dama de cupă (Editura Polirom, 2018; ediție franceză la Belleville, 2019; nominalizare la Premiul Jean Monnet, 2020; ediție bulgară la Foundation for Bulgarian Literature, 2019; ediție cehă la Dybbuk, 2020; ediție olandeză la Pegasus, 2020). A publicat proză în reviste și antologii din SUA, Germania, China, Cehia, Bulgaria, Belgia și Brazilia. Invitat la New York, la festivalul PEN World Voices (2011) și la Noaptea Literaturii, Amsterdam (2016). În 2018 a publicat, la Editura Muzeelor Literare Iași, Povestea lui Nicolae Gane.
CLOVNUL (FRAGMENT)
Hotelul Olimp îi aparținea Oligarhului cel Mare din timpuri imemoriale, dar a fost renovat din temelii și s-a transformat într-un punct de atracție pentru tot felul de barosani moldoveni și politicieni străini abia după ce puterea proprietarului a devenit nelimitată. În aripa de vest a hotelului, la parter, erau câteva camere frumos mobilate, în care Coordonatorului îi plăcea să pună țara la cale sau pur și simplu să-și petreacă timpul în compania unor prieteni intimi sau femei voluptuoase. Spre aceste încăperi inaccesibile simplilor muritori îi conduse pe Iulian Boguș și Ruslan Fetko un bodyguard zdravăn, ras în cap, după ce îi percheziționase din tălpi până în creștet și le luase revolverele.
Polițiștii intrară, cam sfioși, într-o cameră cu multe tablouri agățate pe pereți și rămaseră împietriți câteva clipe. Îmbrăcat într-o cămașă bleumarin slim fit, în carouri turcoaz, Marele Oligarh ședea pe unul dintre scaunele din jurul mesei ovale cu picioare scurte și sorbea încruntat dintr-un pahar de smoothie. Iulian Boguș nu îl mai văzuse niciodată în carne și oase, dar se convinse dintr-o privire că omul cu mutră de cimpanzeu avea, ca și în aparițiile sale televizate, o alură semeață-intimidantă.
„Luați loc, prieteni! Vreți un smoothie gustos?“, le făcu amfitrionul semn să se așeze.
Avea o voce ascuțită, neplăcută, iar privirea îi era vicleană, cercetătoare.
„Vă mulțumim, dar am dejunat bine, domnule Coordonator…“, se grăbi să răspundă Ruslan Fetko, aruncându-i pe furiș o privire plină de înțeles lui Boguș.
„Măi fraților, voi vedeți ce se întâmplă în orașul nostru? Vedeți ce căcat face fundația asta… care cumpără păcate? Sau voi stați cu burțile la soare?“, întrebă tăios Marele Oligarh, punând paharul pe masă, luând un fursec de pe un platou și băgându-l în gură.
„Păi, da, vedem, domnule Coordonator, și încercăm să…“, dădu să spună Fetko, dar nu reuși să-și termine fraza.
„Încercați? Ce încercați, bă, Ruslan? Voi nu sunteți buni de nimic! Cât timp vă trebuie, măi fraților, ca să arestați niște escroci și să lichidați această organizație criminală? Un an? Un deceniu? Cât vreți să vă mai mocoșiți? Care-i problema, fraților?!“
Cimpanzeul își înfipse ochii în privirea pierdută a lui Fetko, mestecând lent fursecul.
„Domnule Coordonator, am descins la sediul fundației, voiam să-i arestăm pe toți și în primul rând pe directorul acela care seamănă cu un clovn, dar, probabil știți, s-a întâmplat ceva absolut neverosimil, fundația a dispărut ca prin magie când am intrat…“, spuse Ruslan Fetko, bâlbâindu-se, și un firicel de salivă i se scurse din gură.
„Am mai auzit aberația asta, prietene. Așadar, zici că totul a dispărut? Înainte să intrați în clădire, escrocii aceia erau, și când ați intrat, s-au evaporat! Asta vrei să-mi spui, bă, Ruslan?“, întrebă Oligarhul cel Mare și pocni din degete zgomotos.
„Da…“, încuviință Fetko, îngălbenindu-se la față.
„Măi, fraților, voi sunteți trăsniți sau credeți că mie îmi lipsește o doagă?! Cum, bă, să se evaporeze niște oameni? Cum?“
„Nu știu cum, dar au dispărut… Suntem și acum uluiți…“, bâigui Fetko și-și șterse gura cu dosul palmei.
„Bineeeee… Să admitem că e așa cum ziceți, că a fost un fel de scamatorie. Dar scamatorul acesta are acum un alt sediu! Și idioții vin buluc la el! Ce vreți să faceți, prieteni? Îl lăsați să-și facă mendrele și să ne batjocorească țara? De ce, bă, nu încercați acum să-l arestați?“, se zborși amfitrionul și ochii îi licăriră ciudat.
„Domnule Coordonator, vrem să-l arestăm și-l vom aresta, firește, dar nici nu dorim s-o pățim a doua oară. Îl ținem sub observație pe Clovn și căutăm o modalitate sigură de a-l priva de libertate. Dacă-mi permiteți să vă zic ce cred, domnule Coordonator, am impresia că e ceva anormal și foarte periculos, ceva irațional, supranatural…“, intră în vorbă Iulian Boguș, care până atunci tăcuse, nefiind în apele lui din cauza privirii intimidante și viclene a Oligarhului.
Privirea aceea te strivea ca o cizmă unsă cu dohot.
