Între 25 august – 25 septembrie, la Buzău are loc BIAF – Buzău International Arts Festival, ce reuneşte festivalurile de teatru şi film organizate aici de 5 ani. În deschiderea BIAF, invitatul de onoare a fost celebrul actor Franco Nero.
Un articol de Cristina Enescu Aky|2 septembrie 2021
Festivalul de film BUZZ CEE și festivalul de teatru Comic 7 B, care ambele ar fi aniversat anul acesta 6 ani de existență, și-au unit forțele pentru a oferi buzoienilor o lună de spectacole de teatru, proiecții de film și alte evenimente speciale. Organizatorii și-au propus atât animarea vieții culturale a orașului cât și transformarea acestuia într-un pol de turism cultural al zonei, căci festivalul include evenimente și în alte câteva localități din județ. (Mai multe informații găsiți pe www.biaf.ro și pe pagina de Facebook a festivalului).
În deschiderea festivalului a descins la Buzău actorul și regizorul Franco Nero, interpretul celui mai celebru rol de spaghetti western, Django, și al altor peste 230 de roluri. În 1966, Django avea să îi lanseze o carieră internațională care și acum, la peste 50 de ani distanță, continuă să aibă motoarele turate. Dincolo de filmele care au făcut istorie (The Bible: In the beginning…, Il giorno della civetta, Tristana, musical-ul Camelot, etc.), Franco Nero a jucat într-o varietate de pelicule din 30 de țări. E cunoscut atât pentru magnetismul privirii și pentru capacitatea de a juca roluri de o mare diversitate, cât și pentru povestea de dragoste cu adevărat „de film” cu celebra și multi-premiata actriță britanică Vanessa Redgrave (din povestea lor de dragoste s-a inspirat filmul „Letters to Juliet” din 2010). Prin căsătoria cu ea, Franco Nero este bunicul prin alianță al copiilor actorului Liam Neeson (care a fost căsătorit cu Natasha Richardson, una din fiicele Vanessei Redgrave).
Foarte în formă la cei aproape 80 de ani, Franco Nero a împărtășit la conferința de presă din amintirile adunate în impresionata sa carieră, care ar merita ea însăși să devină un scenariu de film. Fiu al unui polițist din trupele de carabinieri, Franco a fost de mic atras de actorie. Tatăl nu a fost deloc mulțumit când fiul, mergând la facultate, a început să urmeze și cursuri de teatru (la celebrul Piccolo Teatro din Milano al lui Giorgio Strehler). Ani mai târziu, mama actorului i-a spus însă că tatăl îi vedea toate filmele la cinematograful local.
Primul rol principal (care i-a adus o neașteptată și îndeungată faimă internațională) a fost în „Django”, în pelicula omonimă a lui Sergio Corbucci. În anul următor a fost distribuit în rolul Lancelot din musical-ul „Camelot” (pe platoul căruia a cunoscut-o pe Vanessa Redgrave, cu care avea să aibă mai târziu și un fiu; cei doi s-au despărți apoi pentru mulți ani, s-au regăsit în anii 1990 și s-au căsătorit în sfârșit în 2006, la 40 de ani după ce se cunoscuseră).
Franco Nero la conferința de presă din cadrul BIAF 2021 (Foto: Theodor Tudose)
După filmările pentru „Camelot” ofertele au continuat să curgă, dar Nero a decis să întrerupă contractul cu Warner Bros. pentru încă 5 filme – îi era dor de Europa, unde se simțea în largul său și liber de constrângerile Hollywoodului. A pierdut atunci, poate, șansa de a deveni o vedetă hollywoodiană, dar a devenit în schimb un star al cinematografiei mondiale și totodată și-a păstrat mult-iubita libertate de a face ce filme dorește.
A lucrat cu unii dintre cei mai mari regizori ai lumii, de la Luis Buñuel la Claude Chabrol, Fassbinder, Bondarciuk și mulți alții, nu în ultimul rând cu Quentin Tarantino. Când acesta a decis să facă „Django Unchained” (din 2012, cu Jamie Foxx, Leonardo DiCaprio și Samuel L. Jackson în distribuție), și-a dat seama că Franco Nero nu putea lipsi. Și i-a creat un rol (cameo) special integrat în film.
În tinerețe, Nero studia economie și comerț la universitate în timpul zilei și lucra la o fabrică, iar serile mergea la Piccolo Teatro din Milano al legendarului Giorgio. Peste ani, Strehler avea să se laude frecvent cu fostul său elev și să îi reamintească mereu: „Spune-le tuturor că ai învățat la mine, la Piccolo Teatro!”
Despre succesul în actorie, Franco Nero spune că necesită fără îndoială și ceva noroc, pe lângă multă perseverență. Dacă va câștiga vreodată un Oscar, îl va dedica tuturor actorilor talentați și muncitori, dar lipsiți de noroc, ce nu au beneficiat de șansele pe care le-a avut el. „Ca actor trebuie să fii mereu și foarte smerit, fără aroganță, și conștient că trebuie tot timpul să continui să înveți și să te perfecționezi. Acesta a fost secretul succesului meu. Chiar și acum, după 230 de filme (în mare parte ca protagonist), eu încă învăț, vreau să învăț. Uneori oamenii spun `you’ve arrived` – ești împlinit, realizat-. Nu, ești complet împlinit numai când ai ajuns în sicriu. Acela e momentul în care ai terminat de învățat. Până atunci trebuie să te zbați și să devii mereu mai bun.”
Spunea cândva că a fi actor e 10% actorie și 90% inteligență. L-am întrebat la conferința de presă în ce măsură experiența din tinerețe la Piccolo Teatro din Milano al legendarului Giorgio Strehler i-a modelat inteligența nativă complexă pe care a demonstrat-o în numeroasele tipuri de roluri abordate. „Am fost foarte norocos să îl întâlnesc pe Strehler. M-a iubit. Eram foarte tânăr, aveam 21 de ani, și lucram la Milano. Ziua munceam, seara mergeam la universitate la Cattolica. Eram cel mai prost student și cel mai prost angajat, pentru că eram mereu obosit la muncă dimineața – îmi puneam ochelarii de soare, directorul mă întreba `Francesco, ce faci?`, iar eu spuneam `Mă gândesc… `, dar de fapt dormeam, pentru că serile, pe lângă universitate, mergeam și la Piccolo Teatro. Strehler îmi spunea că trebuie să vin la el, să învăț. Apoi am avut mare noroc să îl întâlnesc pe Ermanno Olmi (regizor și scenarist italian neorealist autodidact, în ale cărui filme se regăseau frecvent actori amatori și povești din familii obișnuite). Era foarte tânăr și el, lucra în aceeași fabrică cu mine, și mi-a spus „Vrei să fii actor? Mergi la Roma atunci, nu sta aici la Milano, te irosești!”. Asta m-a ajutat enorm.”
Franco Nero are o slăbiciune pentru regizorii debutanți. „Anul trecut, un regizor tânăr, Fabio D’Avino, m-a rugat să fac un scurt metraj de 15 minute cu el. Cu o zi înainte mi se oferiseră enorm de mulți bani pentru o emisiune TV. Am refuzat, și am făcut pe gratis scurt-metrajul, Il Suggeritore, care a mers apoi la multe festivaluri internaționale, și a câștigat multe premii, printre care eu am câștigat de multe ori premiul pentru cel mai bun actor.”
Vorbind despre proiectele în care e implicat și cele la care visează, actorul a amintit că anul acesta, în octombrie, este programată lansarea unui film în care el este regizor, actor și co-scenarists, și care îi mai are în distribuție pe Kevin Spacey și Faye Dunaway: „L’uomo che disegnò Dio” („Omul care l-a desenat pe Dumnezeu”). Este inspirat din povestea reală a unui orb din Torino, care asculta vocile oamenilor și reușea apoi să le modeleze chipurile din plastilină.
Franco Nero a părăsit conferința de presă (a urmat sesiunea de Q&A de după proiecția filmului „Django”) lăsând în urmă imaginea unui om remarcabil, cu ochi de o inteligență vie care au văzut multe și au cunoscut oameni dintre cei mai fascinanți ai industriei filmului, dar și energia unui actor dintr-o viță cum nu se vor mai face.
