Din 22 iulie, Transilvania Film aduce pe marile ecrane din România Francofonia, cel mai recent film al renumitului regizor rus Alexander Sokurov. Câştigător al Premiului Fedeora pentru Cel mai bun film european la Festivalul de la Veneţia şi proiectat la Toronto, San Sebastian, Londra, Salonic sau Göteborg, Francofonia explorează un episod controversat din timpul celui de-al doilea război mondial: soarta operelor de artă din Muzeul Luvru, în timpul ocupaţiei naziste.
Un articol de Petre Ivan|1 iulie 2016
„Ce ar fi Parisul fără Luvru sau Rusia fără Ermitaj, aceste repere naționale de necontestat? Hai să ne imaginăm o arcă pe ocean, plină cu oameni și mari lucrări de artă – cărți, picturi, muzică, sculpturi, și mai multe cărți, înregistrări și altele. La un moment dat, fundul arcei începe să cedeze sub presiunea unei crăpături. Ce salvezi atunci? Oamenii sau mărturiile mute, dar de neînlocuit, ale trecutului? Francofonia este un recviem pentru ceea ce a pierit, un imn adresat spiritului și curajului uman și a ceea ce ne unește”, spune autorul filmului-cult Arca rusească/ The Russian Ark, binecunoscutul tur de forță prin Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg, filmat dintr-un singur plan secvență, cu 2000 de actori și trei orchestre.
Criticii spun că, odată cu Arca rusească, Sokurov a dat startul filmelor cu și despre mari muzee.
În 1938, în preajma celui de-al doilea război mondial, pentru a evita consecințele catastrofale ale primei deflagrații, care a provocat distrugerea a numeroase opere de artă valoroase, tablourile și obiectele din Muzeul Luvru sunt trimise pe ascuns în castele din țară, pentru a fi protejate de bombe, dar și de regimul nazist, care intenționa să confiște o parte dintre ele.
Combinând imagini de arhivă și secvențe filmate, Francofonia spune povestea a doi oameni remarcabili: directorul Muzeului Luvru, Jacques Jaujard, și contele Franziskus Wolff-Metternich, ofițer al celui de-al Treilea Reich. Mai întâi inamici, apoi aliați, cei doi devin motorul din spatele protejării Luvrului în mijlocul unuia dintre cele mai sângeroase conflicte din istorie.
Francofonia explorează relația dintre artă și putere, folosind Luvrul ca exemplu viu al civilizației și al modului în care arta ne influențează.
Cineastul rus Alexander Sokurov are darul, poate de neegalat printre colegii de breaslă internaționali, de a transforma frământarea intelectuală în imagini spectaculoase. – The New York Times.
Rolurile celor doi oameni-cheie din istoria Luvrului sunt preluate de Louis-Do de Lencquesaing și Benjamin Utzerath, în timp ce Vincent Nemeth apare în rolul lui Napoléon Bonaparte.
Alexander Sokurov s-a născut în 1951, în Podorvikha, Rusia, a absolvit un master în istorie la Universitatea Gorky și unul în regie la Institutul Cinematografic de Stat din Moscova, unde s-a împrietenit cu Andrei Tarkovski și a fost influențat de opera acestuia.
Filmul lui de licență, The Lonely Voice of Man, o adaptare după Platonov, finalizat în anul 1978, a fost interzis de regimul sovietic până în 1987, când a primit Leopardul de Bronz la Festivalul de la Locarno. Cu Faust, regizorul a câștigat Leul de Aur la Veneția în 2011, iar filme ca Alexandra (2007), The Sun (2004), Father and Son (2003) sau Mother and Son (1997) i-au adus selecții și premii în marile festivaluri și notorietate pe plan internațional.
“Am fost extrem de fericit când a apărut oportunitatea de a filma în Luvru. E minunat că administrația muzeului a răspuns cu atât de mult entuziasm propunerii noastre.” Regizorul mărturisește că visul lui este să facă o serie de filme cu muzee : Ermitaj, Prado, Muzeul Britanic, și vorbește despre comunitatea muzeelor ca cea mai stabilă din lumea culturală.
Ce am fi noi dacă nu ar exista muzee ? Cum am fi fără posibilitatea de a cunoaște această grandioasă, magnifică cultură care a existat în trecut ? – Alexander Sokurov
Francofonia este o co-producție Franța-Germania-Olanda. Filmul va fi distribuit în cinematografele din România, din 22 iulie, de Transilvania Film.
Foto: Francofonia – facebook.com/TransilvaniaFilm
