Gabriel Garcia Márquez a murit
https://www.ziarulmetropolis.ro/gabriel-garcia-marquez-a-murit/

Scriitorul Gabriel Garcia Márquez a murit, joi, în Mexic, la vârsta de 87 de ani. Márquez este laureat al premierului Nobel pentru cartea „Un veac de singurătate”.

Un articol de Petre Ivan|18 aprilie 2014

Descris de cititori drept cel mai popular scriitor în limba spaniolă de la Miguel de Cervantes, Gabriel Garcia Marquez a atins o celebritate literară care atras comparații cu Mark Twain și Charles Dickens.

Considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX, Marquez a fost diagnosticat cu cancer limfatic în urmă cu 12 ani. În timp ce se lupta cu această boală, scriitorul, căruia apropiații i se adresau cu „Gabo”, a devenit suferind și de Alzheimer.

Fratele lui Gabriel Garcia Marquez, Jamie, susţinea în iulie 2012 că autorul columbian suferă de demență și nu mai scrie. Anul acesta, pe 8 aprilie, Gabriel Garcia Márquez a fost externat dintr-un spital din Ciudad de Mexico, într-o stare de sănătate considerată „delicată” şi după opt zile de tratament împotriva unei infecţii pulmonare.

Preşedintele columbian Juan Manuel Santos declarase, miercuri, că scriitorul suferea de o „pneumonie”, care se afla „sub control”, şi nu de un cancer limfatic, aşa cum a scris presa din Mexic în ultimele zile.

Criticii literari consideră că realismul magic a apărut în literatură odată cu volumul „Un veac de singurătate”, a lui Gabriel Garcia Marquez, publicat în 1967.

„Un veac de singurătate” a vândut peste 50 de milioane de copii în peste 25 de limbi. Activitate sa literară cuprinde titluri importante precum „Cronica unei morți anunțate” (1981) și „Dragostea în vremea holerei” (1985). Ultima sa creație literară a fost scrisă în 2004, „Povestea târfelor mele triste”.

Gabriel Garcia Marquez – biografie

Marquez s-a născut 1927, la data de 6 martie, în satul columbian Aracataca. A fost crescut de bunicii și mătușile sale într-o cultură tropicală influențată de moștenirea locuitorilor spanioli, populația indigenă și sclavii de culoare. Bunicul său a fost un colonel în rezervă.

Legendele tărâmului său natal l-au inspirat să scrie multe dintre operele sale, inclusiv capodopera „Un veac de singurătate”.

Gabriel Garcia Marquez a scris romanul după ce s-a mutat în Mexico City, în 1961. Columbianului îi plăcea să spună că a ajuns în Mexico City fără „un nume sau un ban în buzunar”.

GabrielGarciaMarquez

Scriitorul a fost căsătorit cu Mercedes Barcha. Cei doi copii ai lor se numesc Rodrigo și Gonzalo.

Gabriel Garcia Marquez a studiat în primă fază dreptul, dar a renunțat în favoarea jurnalismului, despre care spunea că „este cea mai frumoasă meserie din lume”, amintește AFP.

Un admirator al revoluției Cubaneze, el a devenit corespondent al agenției comuniste Prensa Latina în Bogota și New York.

Marquez a fost prieten cu Fidel Castro, care l-a numit „un bărbat cu bunătatea unui copil și un talent cosmic”. Cercul lui de prieteni din Mexic îi includeau pe faimoșii scriitori mexicani Octavio Paz și Carlos Fuentes.

O prietenie l-a legat pe Marquez și de Vargas Llosa, dar aceasta s-a rupt după ce scriitorul peruvian i-a dat un pumn lui Marquez în fața unui cinematograf fin Mexico City, în 1976.

„Un veac de singurătate și de tristețe pentru moartea celui mai mare columbian din toate timpurile”, a scris joi seară pe Twitter președintele Juan Manuel Santos.

Gabriel Garcia Marquez – „Am început să scriu din întâmplare”

„Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu”, spunea scriitorul.

Pe când era student, Gabriel Garcia Márquez a decis să fie autodidact şi a preferat să studieze singur, după ce a renunţat la facultatea de drept, pentru a se lansa în jurnalism. Foarte devreme, nu a arătat nicio reţinere în criticile formulate la adresa politicii interne şi externe a Columbiei.

La fel ca mulţi autori sud-americani, Gabriel Garcia Marquez a depăşit graniţele universului literar. Romancierul columbian a devenit un veritabil erou al politicienilor de stânga din America Latină, definindu-se ca un aliat al liderului revoluţionar cubanez Fidel Castro şi un critic al intervenţiilor violente ale Washingtonului în Vietnam şi în Chile.

Gabriel-Garcia-Marquez-wi-007

În 1994, Gabriel Garcia Marquez a înfiinţat Fundaţia Iberoamericană pentru Noul Jurnalism, care oferă pregătire şi organizează concursuri cu scopul de a creşte standardele din domeniul jurnalismului narativ şi al celui de investigaţie din întreaga Americă Latină.

În 1998, când depăşise deja vârsta de 70 de ani, Gabriel Garcia Marquez şi-a văzut împlinit un vis de o viaţă, după ce a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la publicaţia columbiană Cambio, cu banii obţinuţi pentru PREMIUL NOBEL. Înainte de a se îmbolnăvi de cancer limfatic, în 1999, romancierul sud-american a contribuit adeseori la conţinutul publicat în acel săptămânal de limbă spaniolă.

„Sunt un jurnalist. Am fost întotdeauna un jurnalist”, spunea romancierul în acea epocă. „Cărţile mele nu ar fi putut să fie scrise dacă nu aş fi fost un jurnalist, pentru că tot materialul din ele a fost inspirat de realitate”, mai spunea acesta.

În calitate de scriitor, Gabriel Garcia Márquez şi-a început cariera publicând o serie de volume de non-ficţiune, foarte bine primite, dar şi nuvele. Totuşi, romanele au fost acelea care i-au adus recunoaşterea criticii literare, alături de un succes comercial răsunător. Numele său este frecvent asociat cu „realismul magic”, un gen literar care inserează elemente magice şi elemente supranaturale în situaţii care ţin de un cadru istoric şi geografic real.

Cel mai celebru roman al său este „Un veac de singurătate” (1967), dar foarte cunoscute sunt şi „Toamna patriarhului” (1975), „Cronica unei morţi anunţate” (1981), „Dragostea în vremea holerei” (1985), „Generalul în labirintul său” (1989) şi „Povestea târfelor mele triste” (2004), de la lansarea căruia nu a mai scris nimic, slăbit fiind din cauza unor boli.

Foto cu Gabriel Garcia Marquez – wikipedia şi facebook

07
/02
/17

Într-o zi de 7 februarie Charlie Chaplin debuta în rolul care îi va aduce celebritatea, micul Vagabond - Charlot. Tot într-o zi de 7 februaraie  faimosul cuplu Stroe şi Vasilache prezenta în premieră "Bing-bang", primul film sonor realizat la Bucureşti cu o aparatură construită de inginerul roman Argani.

06
/02
/17

Dublă aniversare pe TVR 2, în această seară (6 februarie), de la ora 21.10: "Insula", de Mihail Sebastian a avut premiera în 1947, an în care s-a născut Vladimir Găitan, actor în distribuţia spectacolului. "Insula" a avut premiera acum 70 de ani, în 1947, la Teatrul Municipal, în regia lui Mircea Șeptilici.

06
/02
/17

INIȚIATIVĂ. Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în treizeci de ani. Ei au fost selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

06
/02
/17

Cele peste două mii de cărți din casa mea au pornit un miting neautorizat, supărate ca de cinci zile nu am mai citit un rând, lucru care nu s-a mai întâmplat de două ori în ultimii treizeci de ani.

06
/02
/17

Cineastul Damien Chazelle a fost recompensat cu marea distincție acordată la cea de-a 69-a ediție anuală a premiilor Sindicatului Regizorilor Americani - The Directors Guild of America (DGA Awards) pentru comedia muzicală romantică "La La Land". Premiul obținut de regizorul filmului "La La Land" consolidează poziția de favorită la Oscar a peliculei din distribuția căreia fac parte Ryan Gosling și Emma Stone.

06
/02
/17

După o lungă pauză, “Două loturi”, unul din cele mai premiate spectacole ale Teatrului Național din Bucureşti, va putea fi văzut din nou de spectatori, de astă dată pe scena Sălii Pictura, joi 9 și vineri 10 februarie 2017, de la ora 20.00.

06
/02
/17

Într-o zi de 6 februarie se nășteau scriitorul român Geo Bogza, cineaștii François Truffaut și Jim Sheridan și cântăreții Natalie Cole, Bob Marley, Axl Rose și Cătălin Crișan. Tot într-o zi de 6 februarie (1898) avea loc, la Paris, premiera "Poemei romane", compusa de George Enescu, pe atunci în vârstă de 16 ani.

05
/02
/17

În cadrul VAULT Festival 2017, în perioada 8-12 februarie, Atelier Studio Theatre şi Institutul Cultural Român prezintă la Londra premiera britanică a cunoscutei piese a lui Matei Vişniec „Şi cu violoncelul ce facem?”

03
/02
/17

Marele Bal al Operei din Cluj Napoca va avea loc, în acest an, pe 4 martie 2017, la un sfert de secol, de la prima ediţie. Eveniment unic de impact național, amplă manifestare cultural-artistică polivalentă şi gală dedicată valorii, devenit tradiţie la Cluj, Marele Bal al Operei ajunge la cea de-a XXII-a ediţie.

03
/02
/17

Universitatea de Arte din Târgu-Mureș și Teatrul Nottara, în colaborare cu Institutul Italian de Cultură din București, prezintă miercuri, 8 februarie 2017, de la ora 19:30, în sala „George Constantin“ a Teatrului Nottara, spectacolul-lectură Dama de cupă de Gianni Spezzano, piesa câștigătoare a Concursul European de Dramaturgie PopDrama.

03
/02
/17

Teatrul Tineretului are plăcerea de a anunța cea dintâi premieră a anului 2017: Un stejar de Tim Crouch, regia Bobi Pricop. Reprezentațiile vor avea loc cu participarea extraordinară a actorilor Claudiu Bleonț și Ana Ciontea, în zilele de sâmbătă, 4 februarie, și duminică, 5 februarie, de la ora 19.00.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

03
/02
/17

Concluzie: e unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile și emoționante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace. Simplu. Iar o prietenă actriță îmi șoptește că rar vezi mașiniștii aplaudând o piesă din culise. Înseamnă că chiar „a coborât Îngerul”. Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îți dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) și îți dă un ”ceva” pe care îl porți, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.