Horaţiu Mălăele: „Starea de graţie a actorului este umilinţa“
https://www.ziarulmetropolis.ro/horatiu-malaele-starea-de-gratie-a-actorului-este-umilinta/

Horaţiu Mălăele a vrut să fugă din România, dar s-a răzgândit. Horaţiu Mălăele crede că este un timid. Horaţiu Mălăele a trăit apogeul boemiei sale în anii `70-`80. Dacă vreţi să aflaţi mai multe lucruri despre Horaţiu Mălăele, puteţi citi o carte despre viaţa lui

Un articol de Corina Vladov|29 mai 2013

Horaţiu Mălăele a vrut să fugă din România, dar s-a răzgândit. Horaţiu Mălăele crede că este un timid. Horaţiu Mălăele a trăit apogeul boemiei sale în anii `70-`80. Horaţiu Mălăele nici nu ştie dacă este actor.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe lucruri despre Horaţiu Mălăele, puteţi citi o carte despre viaţa lui, la standul Editurii All de la Salonul de Carte Bookfest (Bucureşti, Romexpo, 29 mai – 2 iunie). Se numeşte „O poveste cu Horaţiu“ şi a fost scrisă de Doina Papp.

Luna aceasta, Horaţiu Mălăele şi-a făcut un autoportret, răspunzând la întrebările admiratorilor săi, în cadrul unui eveniment organizat la o cafenea bucureşteană. Iată câteva dintre declaraţiile lui:

„Eu sunt român. Eu n-am să plec niciodată. În 1989 se născuse o stare confuză în propria mea familie, pentru că eram tineri, aveam copii mici şi nu aveam cu ce să-i hrănim. Şi hotărâserăm să plecăm pentru moment, ca să putem rezista, dar să ne întoarcem apoi, în ţară. Era un gest disperat.“

Duplicitatea actor/om

„Cât de mult îl influenţează actorul Horaţiu Mălăele pe omul Horaţiu Mălăele? Există tentaţia asta, într-un interviu, ca oamenii să pună întrebări paradoxale, la care ei înşişi nu găsesc răspuns şi atunci le caută în tine. Nu s-au pus hotare între actorul Mălăele şi omul Mălăele! Nu mă scol dimineaţa om şi seara devin actor! Nici nu ştiu dacă sunt actor.

Am un spirit proteic tocmai din dorinţa mea esenţială, primordială, de a nu mă plictisi. Dacă fac actorie, o fac tocmai ca să nu mă plictisesc! Dacă, de multe ori, mă plictisesc şi de actorie, fac ceva în ale regiei, dacă mă plictisesc şi de regie, mă apuc şi scriu ceva. Eu nu băltesc în duplicitatea asta, actor/om! Dar nu vreau să plictisesc lumea cu lucrurile mele mărunte sau mai puţin mărunte. Niciodată nu am vrut să fac publice lucruri derizorii. Dacă v-am greşit, vă rog să mă iertaţi!“

Consider că starea de graţie a actorului este umilinţa.

Horaţiu Mălăele

„Sunt un om destul de timid sau, mă rog, aşa mă simt. La un moment dat am participat la o emisiune şi eram destul de bâlbâit. Până la urmă am reuşit să leg nişte fraze. Apoi, am ajuns la Târgu Jiu şi mama mi-a zis: „te-am văzut la emisiune“. „Da“, i-am răspuns, „eram emoţionat!“ Iar mama mi-a dat un sfat: „Să nu mai fii! Ai şi tu o vârstă!“ Nu pot să nu mai fiu emoţionat. Sunt aşa cum sunt.“

Comunicarea cu publicul

„Mi-am pus de multe ori această întrebare: ce împinge un actor să se multiplice, să nu mai fie el, să-şi neglijeze propria personalitate, să devină altul, de fiecare dată, în cea mai mare grabă? Chiar şi un actor mediocru se bate pentru disponibilitatea de a nu mai fi el, de a fi altcineva. Ce-l mână în goana asta disperată spre a nu rămâne el însuşi?

Nici eu nu ştiu de ce fac asta. Sau de ce scriu sau de ce fac filmele sau desenele mele. Ceea ce ştiu însă, este că şi desenul, şi filmul, şi personajele mele sunt modul meu de a mâna cu comunitatea, cu prietenii şi cu lumea înconjurătoare.“

Absenţa boemilor actuali

„Mi-a plăcut o vorbă a lui Fănuş Neagu: «Noi facem parte dintr-un stol pe care nu l-aţi cunoscut, al cocorilor de jertfă». În anii `70-`80 am trăit într-o perioadă extrem de dură, de violentă, pentru că era acaparată de un sistem politic cel puţin bizar. Era o mare sărăcie. Atunci s-a născut aproape spontan o formă de apărare, o nepăsare a boemei.

Nu reuşesc să-i văd pe aceşti boemi actuali, nu-i pot pipăi, pentru că graba şi isteria de acum nu ne mai permit o stare de adevărată boemă. Atunci erau poeţi extrem de sprinteni, de deştepţi, dacă e să-l amintesc doar pe Nichita Stănescu, erau actori care jucau teatru şi apoi rezolvau probleme de matematică. Exista o stare de erudiţie, o bucurie a căutării, o scormoneală cu totul specială, care acum nu cred că mai există.“

Intrarea în personaj

„La ce mă gândesc înainte să intru pe scenă? La ce am de făcut… Sunt actori care vin la teatru cu două-trei ore înainte de începerea spectacolului. Această sintagmă mă roade pentru că, de multe ori, este prost folosită: «intrarea în personaj». Fiecare se pregăteşte într-un anumit fel.

Eu mă gândesc cu o zi înainte la ce am de făcut a doua zi, în cele două ore pe scenă. Îmi revizuiesc rolul sau îmi restabilesc în zona minţii relaţiile mele cu colegii cu care intru în contact. E o treabă destul de migăloasă şi fiecare purcede la munca asta cum crede el de cuviinţă, în funcţiile de intenţiile şi de talentul lui. Depinde şi de greutatea spectacolului“.

INFO

Horaţiu Mălăele a regizat la Teatrul Metropolis din Bucureşti spectacolul „Lautrec la bordel“, care poate fi văzut în stagiunea 2013-2014.

Foto: Teatrul Naţional din Bucureşti

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.