Andrei Sopon este un talentat realizator român de animaţii de scurtmetraj, stabilit la Londra. Trei dintre spectaculoasele sale filme sunt în prezent lansate pe platforma gratuită Cinepub – „Singularity”, „Chi-Ken” şi „Spin”- , alături de o animaţie pentru copii, „Cântecul inocenţei”, de Ion Octavian Frecea.
Un articol de Ionuţ Mareş|24 martie 2016
Deşi diferite ca tematici, cele trei animaţii ale lui Andrei Sopron, de doar câteva minute fiecare, sunt unite printr-un acut simţ al ironiei, printr-un joc al contrastelor care creează surprize şi prin înclinaţia de ridiculizare a tot ceea ce se ia prea în serios.
„Singularity” (opt minute) este cel mai acid şi cel mai neaşteptat dintre cele trei, deşi nu este şi cel mai elaborat conceptual.
Sunt luate peste picior discursurile grave pe teme filosofice ca moartea, singularitatea fiinţei, Universul sau viaţa de apoi. Nimic inedit până aici.
Însă ceea ce surprinde imediat este ce alege să antropomorfizeze Andrei Sopon şi în ce lume îşi invită spectatorul să pătrundă: cea a unui intestin gros, acolo unde două fecale, Stephen şi Alegrious, cu câteva trăsături umane – voci, ochi, gură şi mâini – discută despre existenţa lor, înconjurate de alte fecale, tăcute, neştiind că ceea ce urmează este chiar Apocalipsa, momentul în care fiinţa nevăzută – omul – simte nevoia să meargă la toaletă, aşa cum este lăsat spectatorul să deducă.
Această lume mai este populată şi cu o altă specie – nişte baloane verzi numite Floaty, cele care, prezente în număr foarte mare, prevestesc sfârşitul – şi este bogată în sunete a căror prezenţă contribuie la efectul comic general. Nimic vulgar însă în „Singurality”.
„Chi-Ken” este o animaţie de nici trei minute, mai complexă vizual şi narativ. Andrei Sopon mizează aici pe contrastul dintre două tipuri de personaje.
Eroul este un pui – protagonist clasic şi specific animaţiilor mai comerciale – care pătrunde, pentru a fura o cutie enigmatică, într-un complex cu elemente de SF, de decoraţiuni chinezeşti şi de castel medieval, dominat de nuanţe puternice de galben şi roşu.
Puiul, comic prin felul său caraghios de a arăta (cioc şi picioare galbene, corp şi aripi albe, cap gri şi creastă violet) şi prin mersul legănat, pare a dispune de o forţă misterioasă care îl ajută să facă faţă creaturilor cu înfăţişare diavolească (şi înarmate cu pulpe uriaşe de pui) trimise de un conducător desprins din imagistica gotică. O animaţie fără cuvinte, extrem de delectabilă.
Deşi abia se apropie de două minute, „Spin” este suficient de elaborat vizual pentru a-şi susţine anecdota narativă şi ironia la adresa puterii politice – discursurile preşedinţilor americani ar fi, de fapt, dirijate dintr-o misterioasă lume subterană.
„Spin” începe cu un astfel de discurs în faţa Capitolului de la Washington al celui ce pare preşedintele SUA (vocea seamănă cu a lui George W. Bush).
Urmează un travelling vertical care se încheie, după ce trece prin diferite straturi geologice, cu un cadru dintr-un fel de laborator secret în care un personaj dirijează de la un calculator o maşinărie ce pare a fi conectată prin fire la creierele unora dintre primii preşedinţi americani şi ce alimentează vorbele liderului de la suprafaţă.
Nimic nou în alocuţiunile politicienilor: repetarea aceloraşi idei golite de sens – este ceea ce pare a transmite animaţia lui Andrei Sopon, care se încheie printr-o trecere radicală din subteran în spaţiu, cu o imagine a globului pământesc învârtindu-se, în timp ce singura zonă luminată este teritoriul Statelor Unite.
„Cântecul inocenţei” este o animaţie de nouă minute, vorbită în română, realizată de Ion Octavian Frecea. Rudimentar ca tehnică, filmul are meritul că se adaptează narativ şi vizual publicului pentru care pare conceput: copiii de doar câţiva ani.
Are o poveste simplă – o pasăre ce aduce a barză îşi învaţă puiul să zboare şi să descopere pericolele (reprezentate de natură sau de activităţile omului), pregătindu-l pentru migraţie.
Ca orice animaţie de acest tip, „Cântecul inocenţei” are o morală solidă, evită orice ambiguitate (deşi finalul este fantastic şi simbolic) şi dovedeşte un rol educativ, transmiterea mesajului fiind facilitată de folosirea unei muzici ambientale.
Cele patru scurtmetraje de animaţie sunt disponibile, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână.
Articol apărut şi pe blogul lui Ionuţ Mareş.
