CRONICĂ DE FILM „Un beau soleil intérieur”, un minunat nou film al regizoarei franceze Claire Denis, cu o Juliette Binoche strălucitoare. Din 23 februarie în cinematografe.
Un articol de Ionuţ Mareş|15 februarie 2018
Premiat în 2017, împreună cu „L’amant d’un jour”, de Philippe Garrel, în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de la Cannes, „Un beau soleil intérieur” (cu un titlu românesc mult mai puţin ofertant – „Lumina dinăuntru”), cel mai nou film al regizoarei franceze Claire Denis, o are în centru pe Isabelle (minunata Juliette Binoche), o artistă din Paris şi mamă divorţată în căutarea iubirii, preferabil una de durată.
Prima secvenţă – un plan vertical – ne-o arată pe Isabelle în pat, goală şi cvasi-stânjenită, în timpul unei partide de sex cu un bărbat corpolent care nu reuşeşte să ofere plăcere. O secvenţă ca un semnal că ceea ce urmează ar putea fi o căutare a sincerităţii.
Partida este un eşec – şi nici nu avea cum să fie altfel. Chiar dacă nu mai este tânără, Isabelle este atrăgătoare (şi ştie să o arate, prin felul în care se îmbracă şi prin mişcările corpului) şi are un spirit liber, deşi trece printr-o perioadă de suferinţă sufletească după despărţirea de tatăl fetei sale în vârstă de zece ani – trecerea de la o aparentă bună-dispoziţie şi râsete la tristeţe şi lacrimi se poate face foarte uşor, iar Juliette Binoche joacă aceste stări cu o siguranţă şi o degajare seducătoare.
Asta în timp ce bărbatul de ocazie de lângă Isabelle, un bancher căsătorit şi nu foarte chipeş, se dovedeşte cinic şi agasant, dincolo de dezgustul pe care i-l produce, în intimitate, protagonistei – nici o mirare, prin urmare, că este dat definitiv afară pe uşa atelierului.
Nu contează cum două persoane atât de diferite au ajuns să aibă o relaţie – potenţialele întrebări, justificate, pe care şi le-ar pune spectatorul despre resorturile unei astfel de legături amoroase şi despre trecutul protagonistei nu ajung să prindă contur, pentru că destul de repede se întrevede trama: Juliette trece, dezamăgită, de la un bărbat la altul, diferiţi ca vârstă, statut social şi aspect fizic, în speranţa că următorul îi va oferi afecţiunea de care pare să aibă nevoie, dorinţă pe care chipul ei pare să o exprime cu fiecare grimasă.
Nicio înclinaţie spre introspecţii psihologice facile la Claire Denis (de altfel, personajele masculine sunt simple prezenţe fără relief, pe alocuri caricaturale şi ridicole), ci o pură plăcere de a surprinde, de aproape şi fără ostentaţie, ba chiar cu foarte discrete tuşe de comic, sentimentele, forţa şi mai ales strălucirea acestei femei rănite, dar care este în acelaşi timp puternică şi demnă.
Cu zâmbetul său capabil să transmită o varietate de stări, Juliette Binoche acaparează aparatul de filmat, şi este o încântare să o vezi în multele momente de graţie prin care trece personajul său: cum chipul ei pare a capta lumina soarelui într-o cafenea, cum muzica dintr-o maşină învăluie o întreagă secvenţă într-o melancolie dezarmantă, cum un dans cu un necunoscut poate reînvia, fie şi pentru un moment, credinţa că apropierea sinceră între doi oameni este – încă – posibilă şi că viaţa merită trăită aşa cum e.
„Un beau soleil intérieur” este distribuit în România de Independenţa Film şi va putea fi văzut în cinematografe începând cu 23 februarie.