Inside Llewyn Davis. Boema ca destin
https://www.ziarulmetropolis.ro/inside-llewyn-davis-boema-ca-destin/

CRONICĂ DE FILM Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“, noul (mare) film al fraţilor Coen, este cronica asumat nespectaculară a tentativelor unui cântăreţ de folk din New York-ul anilor ’60 de a se face remarcat. O comedie tandră şi subtilă.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 decembrie 2013

CRONICA DE FILM Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“, noul (mare) film al fraţilor Coen, este cronica asumat nespectaculară a tentativelor unui cântăreţ de folk din New York-ul anilor ’60 de a se face remarcat. O comedie tandră şi subtilă, cu fragmente muzicale memorabile.

Nu mai este de mult o surpriză că fiecare film al fraţilor Ethan şi Joel Coen reprezintă un eveniment şi ajunge în listele de premii la festivaluri şi gale şi în topurile de final de an.

Singura incertitudine rămâne în ce fel reuşesc cei doi cineaşti să se reinventeze, în frontierele identificabile ale universului lor cinematografic. Un teritoriu aparent de fiecare dată altfel, dar care, în esenţă, este acelaşi, pentru că se sprijină pe câţiva piloni de neclintit, din care se remarcă umorul de o subtilitate infinitezimală şi tandreţea cu care sunt privite personajele.

Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“ este înrudit, dintre filmele recente ale fraţilor Coen, mai degrabă cu o comedie neagră ca „A Serious Man“ (2009) decât cu exerciţiile (parodice) de gen ca „Burn After Reading“ (2008) sau „True Grit“ (2010).

Cei doi cineaşti americani investighează în noul lor film lumea cântăreţilor de folk de la începutul anilor ’60 din Greenwich Village, celebrul cartier al boemei newyorkeze. Protagonist este Llewyn Davis, interpretat de Oscar Isaac în tradiţia marilor comici reţinuţi în expresie şi care întruchipează (non)eroi lipsiţi de noroc şi de multe ori adevărată pacoste pentru cei din jur.

Nu întâmplător unele voci critice l-au invocat pe Buster Keaton – relaţiile obţinute prin montaj sau încadratură între chipul impasibil al lui Oscar Isaac şi unele personaje şi situaţii produc un comic vizual de mare efect. Iar dialogurile nu fac decât să dea savoarea necesară unui film de o infinită ironie dulce-amăruie.

Llewyn Davis este un nefericit al sorţii, al cărui talent de interpret de folk, într-o perioadă de explozie a genului, nu pare suficient pentru a-l face să-şi îndeplinească ambiţiile de afirmare şi nici măcar să-şi câştige decent existenţa. Adică să depăşească stadiul mini-concertelor de pe scenele a diverse baruri şi al înregistrărilor răzleţe şi nesemnificative de studio.

Fraţii Coen nu ne permit să-i plângem de milă protagonistului, dar nici să-l antipatizăm. Îl umanizează, adică îi ataşează deopotrivă atribute pozitive (în primul rând talentul şi o resemnare calmă) şi trăsături aparent condamnabile (multe din ghinioanele care îl urmăresc sunt provocate chiar de el însuşi).

Nimic spectaculos şi cu atât mai puţin melodramatic în această cronică a câtorva zile din viaţa unui artist obosit să-şi caute norocul. Regizorii-scenarişti ne propun o viziune demitizată, însă deloc cinică, a ideii de gratuitate şi, în acelaşi timp, de măreţie a artei. De aici şi importanţa acordată melodiilor, cântate de actorii înşişi şi neîntrerupte prin tăieturi de montaj. Inside Llewyn Davis este, în esenţă, un elogiu reţinut adus marilor artişti necunoscuţi şi boemei ca destin.

INFO

Inside Llewyn Davis (SUA, 2013)

Regia: Ethan Coen, Joel Coen

Cu: Oscar Isaac, Carey Mulligan, John Goodman, Garrett Hedlund

Rating: ●●●●●

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Inside Llewyn Davis – captură film

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.