Insta Story
https://www.ziarulmetropolis.ro/insta-story/

Am văzut în cadrul festivalului peliculelor de la Cannes la Bucureşti filmul artistic de cinema „It Must Be Heaven” (câştigător al premiului special al juriului la Cannes în acest an), regizat de palestinianul Elia Suleiman. Cu Elia Suleiman în rolul principal. O scurtă, definitivă recenzie: e superb.

Un articol de Andrei Crăciun|22 octombrie 2019

Există acest clișeu: orice mare film de cinema, orice capodoperă, are cel puțin o secvență inubliabilă, o secvență care rămâne pentru totdeauna cu spectatorul.

Elia Suleiman a reușit să facă altceva: un film în care toate secvențele sunt indimenticabile, un film din care nimic nu se mai poate uita. Nu știu un cuvânt care să cuprindă un asemenea film. Probabil că încă nu a fost inventat.

Elia Suleiman reușește să facă un film profund despre Palestina, o comedie, aproape divină, despre pacea în Orientul Mijlociu, dacă nu vi se pare prea mult, dar și despre multe altele, cel puțin la fel de importante, despre natura umană de la Nazaret la Paris și de la Paris la New York.

 

Elia Suleiman pune una lângă alta imagini care trec de retină și rămân în inimă. Cei tineri vor găsi că fiecare dintre aceste imagini este instagramabilă, iar asta li se va părea, poate, fabulos. Personajul principal nu are nevoie de cuvinte, el vede, este un martor tăcut al iubirii, al fericirii, al violențelor, al absurdului, al grotescului, al speranțelor, al credinței, al sărbătorilor, al dansului, al acestei umane comedii care e viața noastră pretutindeni, de la est la vest și de la nord la sud.

Elia Suleiman reușește să spună altfel o poveste care rămâne, totuși, fundamental despre Palestina, despre felul unui palestinian de a se uita la lume, la pace, la parcuri, la pașii femeilor și la arme.

Există și o întrebare care nu se aude, dar la care se dă un răspuns. Întrebarea aceea este: al cui va fi, până la urmă, Ierusalimul?

Elia Suleiman ne-a dat un film profund și emoționant, ironic și autoironic, fals burlesc, magnific și cu nimic mai prejos de Sorrentino sau Fellini.

Trebuie să fi fost, la mijloc, Cerul.

Elia Suleiman reușește să spună altfel o poveste care rămâne, totuși, fundamental despre Palestina, despre felul unui palestinian de a se uita la lume, la pace, la parcuri, la pașii femeilor și la arme.

„It Must Be Heaven” (regia: Elia Suleiman) a fost prezentat în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest și va intra în cinematografele din România din februarie 2020, distribuit de Independența Film.



14
/11
/23

Începând de vineri spectatorii sunt așteptați undeva în (v)estul sălbatic, în România anului 1944 când cel De-al Doilea Război Mondial se apropie de final. WARBOY spune povestea plină de emoție a unui adolescent care, încercând să salveze cei doi cai ai familiei, pornește într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni.

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.