Ion Caramitru: „În rostire, poezia poate deveni spectacol al cunoașterii de sine”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ion-caramitru-in-rostire-poezia-poate-deveni-spectacol-al-cunoasterii-de-sine/

În clarobscur şi acorduri de muzică clasică, în decorul format din nişte scaune, o măsuţă, un pian şi un sfeşnic cu o lumânare, şi-a început Ion Caramitru conferinţa „Fals proiect de doctorat”, în Sala Media a Teatrului Naţional din Bucureşti – un fel de atelier de rostire a poeziei. A fost prima conferinţă din cadrul Festivalului Naţional de Teatru – ediţia a 25-a.

Un articol de Monica Andrei|27 octombrie 2015

Ironicul titlu al conferinței s-a născut în urma aprobării doctoratelor de două feluri, științific și cel profesional. Ion Caramitru a povestit, că, pe când era ministrul culturii, îi explica colegului său din Guvern, ministrului învățământului de atunci că trecerea la învățământului universitar după normele de la Bologna (3 ani licență, 2 ani master, 3 ani doctorat) nu-și are sensul în artă, pentru că opera artistului e propriul lui doctorat.

Un alt motiv ce l-a determinat să-și numească conferința astfel vine din dragostea pentru poezie și din preocuparea veche de a aduna cărți de poezie ale autorilor necunoscuți, de a învăța pe de rost câteva și de a le recita în diverse ocazii.

„Cândva, am predat la Facultatea de Teatru un curs despre poezie, prozodie și tehnica subtextului, și tot atunci ținem niște ateliere de poezie la Ipotești, și mi s-a propus, să fac din ideea de bază a cursului o teză de doctorat. Am refuzat, pentru că, în artă, doctoratul este absurd”.

Ion Caramitru este un mare recitator de poezie. De la debutul său pe scenă până în prezent, a avut numeroase spectacole de poezie având în repertoriu poezii de scrise de Mihai Eminescu. “Falsul tratat de rostire a poeziei” se naște și din alungarea tonului amabil al sfintei banalităţi, în ceea ce privește rostirea, precum și din concluziile virile acumulate după ce a participat la numeroase seri de poezie unde a observat cum poeții care și-au scris poeziile și le recitau strigat, fără accent logic. „Înghețarea poeziei în pagină îl îndepărtează pe creator de rostirea operei lui. Poetul nu-și poate exprima apoi incantația gândului expus în versuri”.

Starea de grație a cuvântului

După definițiile expuse din DEX despre ce înseamnă poezia, prozodia și subtexul, Ion Caramitru a continuat cu expunerea “stării de grație a cuvântului prin explicarea treptelor în a învăța rostirea poezie”.

Amintește că, între cele două războaie mondiale, se studia în facultatea de teatru despre rostirea poeziei. Erau profesori care jucau și pe scenă, mari maeștri ai genului care țineau cursul și realizau adevărate spectacole de poezie. Astăzi nu mai există asemenea cursuri în programa facultăților de teatru, secția actorie, și nici profesori care să predea despre cum se rostește o poezie.

Prima treaptă în rostirea poeziei înseamnă lectura intimă în singurătate. Actorul îl invită pe Lari Georgescu în scenă, îi propune să ia una dintre cărțile de pe pian și să-și aleagă o poezie, după ce citește câteva. Acesta alege poezia “Mânia lui Dumnezeu” de Emil Brumaru.

“Rostirea seminificației poeziei înseamnă a spune ceea ce nu e scris, ceea ce nu trebuie rostit. E adâncimea pe care trebuie să o taci. Poetul își citește prost propria poezie pentru că preia textul și își descarcă emoția. În rostire, poezia poate deveni spectacol al cunoașterii de sine” spune directorul Teatrului Național.

Următoarea treaptă în rostirea poeziei: După ce Lari Georgescu citește poezia cu glas tare, îl pune să o explice. Cu ochii închiși și cu glasul gândului, derulează filmul poeziei descoperind împreună subtextul ei. La ultima treaptă Lari Georgescu spune poezia pe dinafară, fără să vadă textul.

“Poezia nu poate exista fără muzică. Tăcerea poeziei e muzică,” continuă Ion Caramitru. Îl invită lângă dânsul pe Aurelian Octav Popa, adăugând că ceea ce cântă muzicianul “e sonorul a ceea ce a scris poetul”.

conferinta Ion Caramitru FNT - foto Lucian Muntean_1055

„Niciodată nu m-ai învățat să vorbesc,” îi reproșează Aurelian Octav Popa actorului, în timp ce se așază la pian și derulează primele acorduri din Bach, apoi din Debussy.
Conferința s-a terminat cu întâmplări vesele povestite din viața de actor recitator, precum și cu recitarea unor frumoase poezii.

Între rostire și răstire

Conferința a fost ca o mană cerească pentru cei care doreau să învețe ceva din tainele meseriei de la un cunoscător. Mi-ar fi plăcut să văd sala plină de studenți de la facultatea de teatru. În sală erau prea puțini tineri, niște actori din Teatrul Național și multe persoane în etate din lumea culturală.

Limba are funcţia de a comunica. Modul de a se exprima al cuiva reprezintă un mod de gândire. Totul ține de modul cum se rostește mesajul. Astăzi criza limbajului arată o lume aflată în descompunere. Interjecţia ţine loc de emoţie, insulta suplineşte argumentul, epitetele dau iluzia unei trăiri intense.

Stereotipia din gradele de comparație ale adjectivului exagerat se transformă în pleonasme rostite obsesiv de toată lumea dezvăluind automatismul conştiinţei fiecăruia și golul interior. Între rostire și răstire este diferența de o vocală, iar fiecare cuvânt în parte are alt sens și altă semnificație. Rostirea trădează modul de a gândi și de a fi al omului, iar răstirea e forma de exprimare a celor needucați și nevrozați.

Suntem în țara lui Caragiale și prea puțini citesc poezii. E prea mult să le ceri cum să le rostească.

FOTO: Lucian Muntean



22
/05
/17

“─ Ce fel de om este Johnny? îi întreba o fătucă. ─ Aaaaa, păi e un băiat valabil! Nu e încrezut, nu-şi dă aere şi se poartă aşa, modest, ca un om dă rând. ─ Vorbeaţi cu el des? ─ Sigur, în fiecare zi. ─ Şi ce-i spuneaţi? (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care continuăm să vă prezentăm câteva povestiri.

17
/05
/17

“E miezul verii. După masa de prânz, mama şi fiul stau lungiţi în două paturi aşezate simetric de o parte şi de alta a uşii, de-a lungul a doi pereţi opuşi din dormitorul familiei. Fiecare se foieşte nervos în patul său, iar un zugrav îşi face de lucru pe hol şi trage cu urechea la ce discută cei doi. (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

10
/05
/17

“Este zăpadă cu soare. Acoperișurile sclipesc, streașinile șiroiesc, oamenii calcă într-un fel de piftie alburie, care se risipește în jur și îi stropește pe trecători. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat anul acesta „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, din care vă prezentăm, prin amabilitatea autorului, câteva fragmente / povestiri integrale.

10
/05
/17

„Interior zero” de Lavinia Braniște e despre tinerețea dezbrăcată de toate motivele pentru care o iubim. E despre limitele vârstei, despre angoase și încercări, despre dezamăgiri, frustrări și renunțări. E despre pierderile noastre, ale celor care ne-am rătăcit pe un drum pe care-l credeam drept.

08
/05
/17

"Jim se îndrăgosti fulgerător de albastru într-o primăvară, când i se umflară amigdalele și trebui să-și dea în gât cu albastru de metil. (…)" Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă prezentăm, pe parcursul acestei luni, câteva fragmente.

03
/05
/17

Șerban Tomșa, unul dintre scriitorii foarte dragi nouă, și-a lansat de curând cel mai recent volum – „SUPRAVEGHETORUL și alte povestiri”, din care vă vom prezenta (prin amabilitatea autorului), pe parcursul acestei luni, câteva fragmente din savuroasele povestiri care-l întregesc.

22
/03
/17

Despre cum „Sieranevada”, „Câini” și „Inimi cicatrizate” și-au împărțit cele mai multe trofee Gopo. Despre cele mai inspirate și mai puțin inspirate momente ale galei. Și despre refuzul unor regizori precum Cristian Mungiu de a fi asociați cu Premiile Gopo.

24
/02
/17

Când îl văd îmi dispare complet cheful pentru micul dejun frugal, pe care îl servesc cu religiozitate (3-4 ouă – fierte, ochiuri sau omletă- un copănel de pui sau câteva felii zdravene de șuncă, ceva mezeluri la grămadă, niște castraveciori murați sau gogoșari în oțet, un codru de brânză și ce mai pică), parcă mă văd la bătrânețe, adică peste două –trei luni, mimând mișcare cu gândul la ce o să mănânc după.

15
/02
/17

De peste 25 de ani nu mai stau la cozi. Prefer să pierd trenul, dar coadă nu servesc. Am trăit într-o vreme când nu puteai să cumperi o pâine fără să stai o oră la coadă, așa că…

06
/02
/17

Cele peste două mii de cărți din casa mea au pornit un miting neautorizat, supărate ca de cinci zile nu am mai citit un rând, lucru care nu s-a mai întâmplat de două ori în ultimii treizeci de ani.

22
/12
/16

Doi colindători scăpaţi parcă de la balamuc, după felul cum sunt costumaţi, iau cu asalt un autobuz la ora când cafelele încă nu și-au făcut pe deplin efectul. Ambii sunt îmbrăcați în cămăși de noapte de damă, albe cu floricele verzi, cu dantelă la guler și mâneci, încinși cu niște sfori groase la mijloc purtând pe capete niște căciuli din pieile unor miei, care probabil s-au născut și au murit înainte de căderea comunismului.

08
/12
/16

Final de decembrie, cu 27 de ani în urmă, la radio, după ani, grei, se difuzează un colind cântat de corul Madrigal. Doi bărbați, tata și fratele lui, oameni destul de greu de impresionat – pentru că viața avusese grijă să-i călească suficient - plângeau discret, privind spre focul din sobă.

07
/12
/16

Anul 2099, toamna târziu, la o şcoală din Bucureşti (în continuare capitala României, cele mai apropiate capitale ale unor state vecine sunt Viena şi Moscova) mai mulţi adolescenți discută, la ora de istorie, despre eroii neamului din ultimele două secole.

02
/11
/16

Cine nu are bătrâni să-şi cumpere! Am întâlnit trei bucăți care ar merita să fie vândute la fiare vechi și foarte stricate. • Asistam liniștit- solitar, ca orice microbist care se respectă, la un meci din Cupa României (Progresul Spartak 2 – Comprest București 6-4) când trei domni cu cel puțin șase decenii de viață la activ, dacă nu chiar șapte, s-au plasat în vecinătatea mea și au început să foarfece la amintiri.

28
/10
/16

Schimbatul unei baterii la ceas nu e o chestiune deloc simplă dacă vrei să apelezi la un profesionist. De cele mai multe ori cu acest lucru mă ocup eu, dar cum în colecție am și piese care au nevoie de o presă pentru refixarea capacului sunt nevoit să apelez la oameni pricepuți.

07
/10
/16

Un domn înalt, scheletic, încercănat, obosit, îmbrăcat cu haine mai mari cu două – trei numere se așează în fața mea zâmbind. Se uită pe geam și zâmbește sau râde pur și simplu.