It’s Good To Be A Gringo
https://www.ziarulmetropolis.ro/its-good-to-be-a-gringo/

Libertate… hmmm… Zici? Exprimare şi o trăire liber desăvîrşită? Ce greşeală, ce capcană!

Un articol de A. G. Weinberger|5 septembrie 2014

Atît de nedeterminată și neidentificabilă a devenit țara în care m-am născut… Cu vreun secol înainte era cu totul altfel… țara mea avea o șansă, era contemporană cu lumea mare și era deschisă în oportunități tuturor celor care erau pregătiți într-un fel sau altul să se aventureze în ele.

Percepția mea obiectivă și nepărtinită este permisă de însuși faptul că m-am născut diferit de majoritarii care populează aceste teritorii pe care le împart – în mod egal, legal și constituțional, cu cei printre care trăiesc.

Observ multe lucruri și am soluții la unele din probleme, dar nimeni nu va da crezare unui minoritar fără vreo putere executivă. Iar la puterea executivă – printr-un joc pervers al ironiei, au acces tocmai persoanele împotriva cărora s-a inventat puterea executivă. Totul e pe dos și nefiresc aici…

Nu pot vorbi nici despre rătăcirea facilă în propriile închipuiri a unor „colegi“ de breaslă (care breaslă? mă întreb… brrrr…) care cu un tupeu și o ambiție înduioșătoare„oferă“ Măritului Onorabil „produse“ de o calitate îndoielnică… nu pot vorbi despre fascismul indolenței… nu pot vorbi despre prostia vulgului… nu pot vorbi despre minciuna milenară pe care majoritarii își clădesc existența dăruindu-se dominației fricii și a beznei facile – nu pot vorbi deschis despre nimic.

Doar pentru că sunt minoritar… pe lîngă asta îmi mai și permit să fiu de referință în ceea ce fac și să domin relaxat din vârful piramidei pe care am construit-o în beneficiul tuturor.

Iar în loc să pot primi cu brațele deschise pe toți cei ce doresc să întărească și să dezvolte piramida, mă găsesc privindu-i pe ceilalți, cum se întrec să depună eforturi să erodeze și să dărâme tot ce am construit, doar pentru că ei nu acceptă că în țara lor un minoritar să fie primul în ceva și se simt amenințați în propria lor textură existențială întunecată, bucurîndu-se sub ploile propriilor blesteme.

Se gîndește cineva la conținutul legației pentru viitor? Sau ați aruncat deja prosopul în ring?

Un minoritar nu are nevoie de majoritari să-și desăvîrșească chemarea, dar majoritarii au nevoie de minoritari să-și poată îndeplini milostia mult râvnită și autodestulatoare… It’s good to be a Gringo…

13
/03
/13

Ai ucide pentru o slujbă ca lumea într-o corporație? Cauți un job mortal, la o multinațională? Vrei să avansezi, țintești o poziție criminală, la vârful ierarhiei?

12
/03
/13

Eu mi-am dorit să fiu de meserie actor şi nimic altceva. Sunt conştient că timpurile pe care le trăiesc presupun ca acest fapt să nu poată rămâne unul singular şi nici recomandabil.

05
/03
/13

Un actor/regizor mi-a spus odată: „când o să te întrebe cineva dacă ai ucis vreodată, să zici că da. Pe scenă. Nu o să te creadă, dar tu ştii cel mai bine ce ai simţit.

17
/02
/13

EXCLUSIV Irina Margareta Nistor, critic de film, corespondenṭă specială de la Berlin pentru Ziarul Metropolis. „În sfârșit am ajuns la ea. Și este una strălucitoare, venită din lumea Fraților Lumière, e Luminița noastră, Gheorghiu, care a pășit pe covoarele roșii de la Cannes și Los Angeles cu „Moartea Domnului Lăzărescu” și  acum ca Doamna în […]

14
/09
/12

Să scriu în numele actorului George Ivaşcu, sau în numele directorului Teatrului Metropolis ? Sau în numele amândurora ? Cred că voi scrie din perspectiva omului îndrăgostit de artă.